Dilema liberalilor

La numai doua zile dupa ce PNTCD a facut un pas mare spre propria renastere, in PNL se anunta un inceput de criza. Horia Rusu, unul dintre cei mai cunoscuti oponenti ai lui Valeriu Stoica, isi anunta intentia de a candida pentru functia de presedinte al partidului. Horia Rusu isi motiveaza gestul intr-un mod lipsit de echivoc. Exista o stare de spirit, in rindul majoritatii membrilor PNL, "favorabila reconsiderarii directiei politice a partidului", afirma liderul liberal, acuzind totodata actuala conducere de conduita "oscilanta si ambigua".
Reluarea din interiorul partidului a acuzatiilor publice la adresa echipei Stoica survine dupa o perioada in care suprematia prim-vicepresedintelui PNL parea dincolo de orice discutie. Congresul de peste zece zile ar fi urmat doar sa i-o consacre, acordindu-i functia suprema in partid. E greu de crezut ca acest lucru nu se va intimpla, dar gestul lui Horia Rusu nu e deloc lipsit de semnificatie. Dimpotriva.
In incheierea motivatiei sale, Horia Rusu atinge exact ceea ce ar putea sa dea, in viitor, cea mai mare bataie de cap liberalilor. E vorba de pozitionarea PNL pe esicherul politic si de coerenta sa doctrinara. Sint putini cei care ii pot reprosa lui Valeriu Stoica lipsa de inteligenta si de abilitate politica. Succesul in alegerile locale si mai apoi, chiar daca nu cel asteptat de unii, in cele parlamentare, promovarea cu rezultate semnificative a lui Theodor Stolojan drept candidat al partidului pentru fotoliul prezidential, toate acestea i se datoreaza in cea mai mare masura. Dar viitorul partidului e o alta poveste, iar primele semne nu sint prea convingatoare. Desi e singurul partid de dreapta din Parlament, PNL apare deja drept cel mai comod adversar al actualei puteri, situata ideologic la stinga spectrului politic. E doar inceputul unui mandat, dar nu e deloc clar in ce directie ar vrea Valeriu Stoica sa duca partidul. Dilema e serioasa.
Daca la dreapta PNL ar fi in continuare liniste, partidul n-ar avea prea mari batai de cap. Cu un electorat captiv in aceasta zona a spectrului politic, PNL ar putea sa joace cu succes cartea unei opozitii dispuse, de dragul unor avantaje concrete, la compromisuri rezonabile cu actuala putere. Dar cine mai poate garanta ca la dreapta va fi loc doar pentru liberali? Nimeni, la ora actuala. Marea schimbare a PNTCD, produsa zilele trecute, nu consta in inlocuirea unor persoane, fie chiar si a intregii conduceri din ultimii unsprezece ani, ci in promisiunea unei adevarate reforme doctrinare a partidului. PNTCD va fi de-acum incolo, si probabil ca asa va fi, un adevarat partid de dreapta, crestin democrat, sau nu va mai fi deloc. Unde se va situa atunci PNL? Va mai avea succes politica de pina acum a lui Valeriu Stoica, de compromis cu stinga si vociferare de dreapta? Greu de crezut. Problema PNL va fi tot mai mult o problema de pozitionare ideologica. O problema greu de rezolvat.
Experienta tarilor mai avansate decit noi din spatiul central si est-european arata ca partidele care se revendica drept liberale au cunoscut un declin constant. Din motive care tin inclusiv de specificul tranzitiei postcomuniste, partidele liberale din aceste tari fie au devenit marginale, fie s-au redefinit doctrinar, imbratisind, de la caz la caz, valori conservatoare, crestin democrate, civice sau social democrate. Evident, fenomenul poate fi privit si din alta perspectiva. Mai mult sau mai putin explicit, toate celelalte partide de orientari diferite si-au introdus in propriile programe elemente de ideologie liberale. Oricum, liberalismul pur e greu de gasit in programele si mesajele partidelor care au rezistat si au succes in ultimii ani in tarile mai avansate din spatiul central si est-european.
PNL va trebui sa ia in serios aceasta provocare. Dincolo de talentul lui Valeriu Stoica de a jongla printre adversari, prieteni sau competitori politici, PNL are nevoie de o discutie serioasa asupra directiei pe care trebuie s-o urmeze si a ideologiei pe care o imbratiseaza. In fata unui segment important din electorat, avantajul de a fi mai vizibil ca partid parlamentar ar putea pali, de la un punct incolo, in fata coerentei doctrinare si radicalismului unui partid, tot de dreapta, dar aflat in afara Parlamentului. (Pavel LUCESCU)

Publicitate și alte recomandări video