Fara tatuc ales

Un scrutin in care romanii sa nu mai polemizeze pe socoteala ciocurilor, virstei sau prezumtivelor fise medicale ale candidatilor la Presedintie – iata ceva inedit pentru alegatorii din Romania. Un proiect lansat recent de PNL, care ar urma sa fie dezbatut in cadrul unor intilniri viitoare cu celelalte partide importante, prevede modificarea Constitutiei, in principal pentru restringerea atributiilor presedintelui. Acesta ar urma sa nu mai fie ales prin vot direct, ci va fi desemnat dupa alegeri, de catre parlamentari.
Proiectul ar urma sa fie dezbatut dupa alegerile de luna viitoare, de viitorul parlament desemnat, si ar intra in vigoare odata cu alegerile generale din anul 2004. Acesta mai prevede, printre altele, intarirea rolului prim-ministrului, diferentierea atributiilor celor doua Camere legislative si reducerea numarului de senatori si deputati. Mai pe scurt, Camera Deputatilor si Senatul vor avea maximum 150 de membri, fata de aproape 350 acum. Totodata, Camera Deputatilor va legifera, iar Senatul va avea ca obiect de activitate doar aprobarea celor mai importante tratate internationale, celelalte urmind sa fie adoptate de Guvern. In acelasi context, imunitatea parlamentara ar urma sa se rasfringa numai asupra dreptului de opinie in Parlament. Se mai prevede, de asemenea, ca un parlamentar care paraseste partidul pe listele caruia a fost ales sa fie demis, la fel si ministrul care nu mai are sprijinul politic al formatiunii care l-a propus.
Fara indoiala ca aceste ultime propuneri ar fi benefice pentru viata politica romaneasca. Faptul ca cele doua camere parlamentare actuale au atributii absolut identice nu face decit sa ingreuneze actul de legiferare. Ceea ce este cu atit mai grav intr-o perioada in care Romania are nevoie de adoptarea unui numar imens de legi noi. Pe de alta parte, masura ca un demnitar fara sprijin politic sa-si piarda postul dobindit poate fi utila. Daca bunul simt politic lipseste, ca in cazul demiterii lui Radu Vasile din fruntea guvernului, nu este rau ca acesta sa fie prevazut prin lege.
Nu la fel de simplu par insa a sta lucrurile cu alegerea presedintelui de catre parlament. Prea multi ani, romanii s-au obisnuit cu imaginea presedintelui-tatuc. Vom fi pregatiti in 2004 sa abandonam acest cliseu?
Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria l-au abandonat imediat dupa 1990, aceste tari fiind republici parlamentare. In Polonia – republica prezidentiala -, vedem ca scandalurile politice si campaniile electorale cu dure atacuri la persoana nu sint deloc raritati. Spre deosebire de aceasta, in Ungaria sau Slovenia, care sint republici parlamentare, scandalurile politice, atit de nocive bunului mers al treburilor tarii in perioade de tranzitie, lipsesc in general. Totusi, nu putem spune ca aceasta este o regula. In Cehia, care este de asemenea republica parlamentara, certurile din cadrul coalitiei guvernamentale sint destul de dese. Atipica pentru Cehia poate fi insa si personalitatea politica in continua ascensiune a presedintelui Vaclav Havel, chiar daca acesta a fost ales de Parlament si are prerogative relativ reduse.
Specific pentru Romania este faptul ca toate campaniile electorale de pina acum au fost extrem de personalizate, axate exagerat de mult pe prestatia candidatului la Presedintie, in pofida programelor economice prezentate de partide. Locomotive electorale ca Ion Iliescu, care au tras in parlament indivizi ca Gabriel Bivolaru, sint de asemenea un neajuns.
Pe de alta parte, faptul ca autoritatea in Romania este perceputa difuz reprezinta, la fel, un mare handicap. Cine este mai important si mai autoritar acum: presedintele sau premierul? Iata o intrebare dilematica, iar inexistenta unui raspuns clar nu este nicidecum un avantaj in conditiile unei tranzitii care se va prelungi si in momente in care autoritatea statului este in scadere. In sfirsit, faptul ca oficialii straini vor fi lamuriti cu cine trebuie sa discute daca vor s-o faca la cel mai inalt nivel, ceea ce era oarecum neclar pina acum, nu poate fi decit bine.
Peste toate aceste considerente, este clar ca va fi nevoie de o puternica vointa politica pentru a se lua aceste masuri. Nu este simplu pentru un lider de partid sa decida singur sa aiba mai putine stipendii de impartit. Apoi, nu este incintator pentru partide sa stie ca, la alegerile din 2004, un singur pot important va fi pus la bataie – functia de premier.
In aceste conditii, daca proiectul modificarii Constitutiei va fi discutat in primii doi ani ai mandatului viitor, el va avea sanse reale sa fie adoptat. Daca insa aceste termen va trece, putem fi siguri ca luptele electorale, care se acutizeaza, de regula, in a doua parte a oricarui mandat, vor impiedica adoptarea oricarei modificari in acest sens. Proiectul va fi fost asadar de folos doar PNL, care l-a vinturat in campania electorala. Alegatorii vor bifa doar o noua pacaleala pe lista dezamagirilor de dupa campania electorala. (Claudiu RAUS)