Ghinionul dracului

Dupa cum se tot vorbeste si se scrie in ultimele trei saptamini, problema fundamentala a boxului amator romanesc este isprava celor trei neispraviti romani in Supermarketul din Chicago. Dar nu numai dupa vorbe si texte. Din cauza celor trei baietani cu mintea cit margica, arbitrul international si vicepresedintele FRB Vasile Catea a devenit persona non grata la AIBA, pentru ca nu i-a legat cu lesa la git pe Bogdanel, Iulica si Ronaldinho de Bacau, or ca nu le-a explicat acestor Al Capone din Romania ca, de la Tecuci pina la Chicago, toate supermarketurile sint dotate cu sisteme de supraveghere video si n-ai cum sa furi nici o papiota, d-apoi doua treninguri si trei perechi de adidasi.

Daca ar fi sa credem cele spuse si scrise, ar insemna ca baietasii nostri au creat o adevarata razmerita in elita asiatica a boxului mondial si ca rusii si satelitii lor din Asia Centrala au pus din nou mina pe putere, pentru prima data de cind un thailandez a fost schimbat cu un taivanez in virful ierarhiei. Iar Comitetul Olimpic si Sportiv Roman a sistat finantarea boxului amator pentru Jocurile Olimpice de la Beijing exact din acelasi motiv. Chiar daca, in momentul in care cei trei au fost prinsi cu jula prin supermarket, sapte pugilisti paraseau cu coada intre picioare Mondialele de la Chicago (doar unul procopsindu-se cu o victorie), raminind doar Ionut Gheorghe sa se bata pentru un loc sub soarele olimpic.

Ceea ce nu i-a picat prea bine la lingurica pomposului antrenor-coordonator al loturilor nationale, Relu Auras. Ce-i drept, la ultima confruntare a amintitului Ionut, singura de dupa "revolutia" din supermarket, a fost o arcada deschisa in lupta cu un iranian confuz, dupa care principalul favorit la titlul mondial a inceput sa incaseze pumn dupa pumn si s-o ia pe cocoasa, spre bucuria dusmanilor ex-sovietici, cu ghilotina pregatita pentru gitul acestui Richelieu de Dimbovita al boxului amator, Rudel Obreja.

Bineinteles, asa sustine "Relu Aurelu’", plus ca bietul baiat (de Ionut e vorba!) a fost bulversat de ceea ce li s-a intimplat colegilor sai in magazin si a pierdut, chiar daca in mod normal, daca ar fi fost vorba de o nedreptate, Ionut ar trebui sa lupte ca un leu-paraleu pentru a salva imaginea Romaniei. Dar asta nu prea e treaba lui Vasile Catea, nici macar a lui Obreja (care a reprezentat, la Chicago, forul mondial, nu pe cel national). Si daca lotul national nu are inca un psiholog, a cui este problema cu moralul? A lui Relu Auras, am zice, dar artizanul succesului de acum trei ani din Croatia (zero medalii la Europene!) avea alte intrebari existentiale care-i chinuiau creierul. Bine-bine, Ionut a fost bulversat, a luptat trei reprize cu arcada sparta, dar cu ceilalti sapte cum fu treaba? Pai, ghinionul, domnilor, tragerea la sorti, n-am mai avut o asemenea lipsa de noroc de foarte multa vreme, numai fosti sau actuali campioni in primul tur. Are perfecta dreptate. Un asemenea ghinion nu s-a mai vazut de opt ani. Mai exact, de la editia 1999, desfasurata tot in SUA, la Houston. Ce mai ghinion si atunci!

Cubanezul Ariel Hernandez, triplu campion mondial si olimpic, turco-azerul Agaguloglu (viitor campion european si mondial), turcul Suleymanoglu (si el campion european), ucraineanul Sidorenko. Toate aceste vedete au nimerit inca din primul tur in calea romanilor. Atunci, toti acestia au fost invinsi de ai nostri, iar boxerii romani se numeau Adrian Diaconu, Crinu Olteanu, Lucian Bute sau Waldemar Cucereanu si nu te miri ce Paraschiv, Stan Iulian sau Ronald Gavril. Atunci, Romania cucerea 9 (noua) medalii la Mondiale, si nu 0 (zero). In fine, atunci antrenorul lotului s-a numit Francisc Vastag, si nu Relu Auras. In rest, maestrul Relu are dreptate, ghinion teribil!

Si totusi, marea problema a boxului romanesc amator nu este comportarea lamentabila a sportivilor la Chicago, sau toboganul pe care aluneca boxul amator romanesc, sau bisericutele din fruntea federatiei, ci aventura din supermarket a celor trei baietani, acuzabili mai degraba de prostie decit de rea intentie. Din cauza lor s-a oprit robinetul de fonduri de la COSR, din cauza lor nu vom avea pugilisti romani la Olimpiada, din cauza celor trei vom pierde locul privilegiat cistigat cu atita truda in structurile internationale. Daca Vasile Catea i-ar fi incuiat in camera pe Iulian Stan, Ronald Gavril si Bogdan Dinu, totul ar fi fost bine. In boxul romanesc ar fi dominat aceeasi atmosfera de colaborare productiva de pina acum, Rudel Obreja, Francisc Vastag si Leonard Doroftei s-ar fi avut ca fratii, iar marele maestru Relu Auras ar fi continuat sirul neintrerupt de medalii cu care ne-am obisnuit la marile competitii (Bangkok 2003, Croatia 2004 si Plovdiv 2006). Concluzia? AIBA are dreptate: afara cu cei trei infractori, afara cu Catea!

PS: La Olimpiada din 2000, boxul romanesc avea 10 pugilisti calificati, la cea din 2004 – numai doi. La competitiile amintite in ultimul paragraf nu s-a obtinut nici o medalie.