Caută 
5 MIN
Multi dintre cei care s-au alaturat initiativei de scoatere a icoanelor din scolile romanesti lansata de un profesor din Buzau, Emil Moise, au vazut cu siguranta in acest gest simbolic inceputul unui proces mai amplu de promovare a unei viziuni prevalent seculare in societate, dupa modelul dominant astazi in Europa occidentala. Semnatarii, intre care se regasesc nume onorabile si de o reala suprafata intelectuala, sint probabil convinsi ca acest demers e un pas obligatoriu in efortul de modernizare a tarii, cu atit mai necesar in contextul apropiatei aderari a Romaniei la Uniunea Europeana. Ei sint parte a unei elite intelectuale ce viseaza sa modeleze societatea autohtona urmind liniile directoare deja trasate in vestul continentului care promoveaza individualismul si relativismul, refuzul ideii de bine si rau in acceptiunea lor traditionala, de sorginte crestina, ca puncte de reper pentru morala publica.
Din aceasta perspectiva religia este asociata automat cu obscurantismul si superstitia opunindu-se ratiunii si progresului umanitatii in general. Intr-o carte ilustrativa pentru acest curent de gindire, intitulata semnificativ „Sfirsitul Credintei",, Sam Harris afirma ca „fara indoiala, credinta religioasa ramine o sursa perpetua de conflict intre oameni, determinind persoane altfel inteligente sa nu se gindeasca deloc, sau sa se gindeasca gresit la chestiuni esentiale pentru civilizatia noastra". Or, astfel de argumente au un impact considerabil intr-o perioada in care terorismul international, care in ciuda discursurilor ce sustin contrariul isi extrage covirsitor agenda ideologica din Islam, a devenit o amenintare globala pentru securitatea planetei.
Aceste cercuri intelectuale, de regula in consonanta cu miscarile politice de stinga si cu o buna parte din mass media, se afla in avangarda bataliei pentru extinderea tolerantei sexuale pina la limita legiferarii casatoriei intre persoane de acelasi sex. Tot ele sint cele care au inventat si impus multiculturalismul drept un principiu fundamental in majoritatea tarilor din Europa occidentala care gazduiesc comunitati extinse de imigranti. Amploarea si influenta acestor curente sint impresionante. Cu doi ani in urma italianul Rocco Butiglionne, un catolic practicant, a trebuit sa fie eliminat de pe lista propunerilor de comisari europeni inaintata de Jose Manuel Barroso Parlamentului European datorita opiniilor sale critice fata de homosexualitate. Sau, un alt exemplu: in ciuda demersurilor insistente ale Vaticanului si presiunilor venite mai ales dinspre polonezi, au fost refuzate cu obstinatie toate propunerile ce cereau introducerea unor trimiteri explicite la radacinile crestine ale Europei in textul de acum defunctei Constitutii Europeane, elaborat de un colectiv prezidat de fostul presedinte francez Valery Giscard d’Estaing. De altfel, Franta este considerata un adevarat bastion al secularismului european, fiind luata de model si de exponenti importanti ai societatii civile si ai mediului academic din Romania.
Dar vor gasi astfel de idei un mediu fertil la noi? Lucrurile sint amestecate. Desi in buna parte, mai ales mediul rural, traditiile continua sa fie pastreze cu destula consecventa, nu putem totusi vorbi de o fervoare religioasa reala, chiar daca biserica ortodoxa ramine neabatut cap de lista in topul increderii romanilor. Pe de alta parte, multi s-au simtit totusi deranjati de sarabanda sfintirilor de tot felul, de la vapoare la sedii ale agentiilor de turism, sfintiri care umpleau la un moment dat ecranele televizoarelor, ca si de vorbaria cu trimiteri religioase in mod evident falsa, practicata de politicieni de toate culorile. Cu toate acestea nu putem vorbi nici pe departe de un curent masiv in favoarea secularismului, ceea ce, in opinia acelei parti a elitelor romanesti pomenite mai sus este o adevarata nenorocire, un fel de piatra de moara care impiedica intrarea noastra in modernitate.
Numai ca acest tip de modernitate dominata de secularism este departe de a fi in stare sa ofere raspunsuri acolo unde pretinde ca religia creeaza probleme. Daca e drept ca astazi terorismul global este alimentat in principal de agenda fundamentalismului islamic, marile nenorociri ale secolului trecut, cele doua razboaie mondiale, crimele cu zeci de milioane de victime datorate nazismului si comunismului deopotriva, de la genocidul orchestrat de Stalin la cel provocat de khmerii rosii condusi de Pol Pot, nu au avut nici un fel de substrat religios. La fel conceptul de multiculturalism e un esec de proportii, ce a dus la crearea unor adevarate bombe sociale in statele occidentale, in care a avut loc o imigratie de masa cu precadere din spatiul musulman.
Dar lucrurile nu se opresc aici. Un tip de degradare ingrijoratoare ale carei simptome devin tot mai vizibile pare sa macine astazi lumea occidentala. Indiferent cum ne raportam filosofic la preceptele religioase, in particular la crestinism, nu putem sa nu observam ca acele concepte, precum primatul ratiunii si a drepturilor individuale, promovate consecvent de arhitectii si activistii secularismului suna bine pe hirtie, dar rezultatele de pe teren sint departe de a fi entuziasmante. Eliminarea reperelor morale traditional crestine si cultivarea obsesiva a relativismului absolut au dezarticulat serios sistemul social fara a introduce alte mecanisme de reglaj eficiente.
Din perspectiva acestei discutii, un articol recent publicat in „International Herald Tribune" facea trimitere la viziunea lui John Locke, a carui filozofie politica a marcat semnificativ constructia institutionala a Statelor Unite. Filosoful, desi extrem de tolerant in privinta acceptarii celor mai variate credinte religioase, era in acelasi timp un adversar declarat al ateismului. „Nu trebuie sa existe nici un fel de toleranta fata de cei care neaga existenta lui Dumnezeu. Angajamentele, conventiile si legamintele pe care sint construite societatile omenesti nu mai au nici o valoare in ochii ateistilor. Daca il eliminam pe Dumnezeu, totul se dizolva". Avertismentul lui John Locke ramine extrem de valabil si astazi. Propavaduind fara discernamint primatul individualismului in dauna comunitatii ca principiu fundamental de organizare a societatii, am deschis o adevarata cutie a Pandorei.
Fara indoiala, o astfel de discutie e una extrem de complicata. Insa nu e deloc sigur ca trebuie sa propunem Romaniei un tip de modernitate precum cea fundamentata pe secularismul vest-european, intr-un moment in care impasul acestei formule este evident. Partea buna a „scandalului icoanelor din scoli" ar putea fi insa aceea ca in acest fel demareaza una din discutiile cu adevarat importante pentru societatea romaneasca in ansamblu. Oricum, ceea ce e clar de la inceput e ca demersul a divizat deja o societate civila aflata pina acum de aceeasi parte a baricadei.
Din pacate, debutul dialogului a fost departe de a fi unul de bun augur. Gigi Becali s-a dezlatuit imediat gata sa mai adune citeva puncte electorale intr-o emisiune televizata gazduita de B1TV, emisiune ce devenit repede o demascare publica, intrerupta de aplauze entuziaste de aprobare din sala, a initiatorilor proiectului. S-a vorbit despre lucrarea satanei si despre ungurii din Consiliul pentru combaterea discriminarii care vor sa ne distruga credinta stramoseasca intr-o maniera dezarmant de ridicola si primitiva, dominata de teoria conspiratiei.
Si mai dezarmant e faptul ca si o personalitate ca academicianul Constantin Balaceanu Stolnici ataca initiativa cu pricina intr-un registru aproape la fel de dezamagitor vorbind despre dusmanii dinauntru si din afara tarii, angajati impotriva credintei noastre, a parintilor, bunicilor si inaintasilor nostri. Daca e sa respingem intr-un mod cu adevarat convingator un demers de asimilare artificiala a unor teze ce nu au facut decit sa dizolve periculos reperele fundamentale pe care s-a construit identitatea Europei si, mai ales, daca vrem sa propunem constructia unui tip diferit de modernitate pentru Romania, trebuie sa ridicam considerabil nivelul discutiei. Altfel riscam sa compromitem o tema esentiala si sa o abandonam in miinile celor ca Gigi Becali, la fel cum chestiunea nationala a fost confiscata la inceputul anilor ’90 de un demagog ca Vadim Tudor.
