Ministrul care nu si-a propus nimic

Pentru prima oara in istoria guvernelor post-decembriste, aflam de un ministru care si-a propus sa nu faca, deocamdata, nimic in mandatul sau. Si, din pacate, el este iesean. Noul ministru al Educatiei si Cercetarii, Cristian Adomnitei, a auzit, in scurta sa experienta politica, faptul ca s-au facut deja prea multe reforme in invatamint si cercetare si crede ca ar cam fi timpul sa le inghetam. "Dezghetarea" s-ar putea realiza numai dupa ce va fi obtinut acordul sindicatelor si al asociatiilor studentesti, ceea ce ar fi o noua premiera mondiala: sa faci reforma intr-unul dintre cele mai conservatoare sisteme, ajutat tocmai de catre cei care sint ingroziti de deranjarea statu-quo-ului.
Problema e ce fel de reforme blocheaza noul ministru si cit de justificata este aceasta noua strategie. Ne intrebam la care dintre reforme se gindeste Adomnitei: a Ecaterinei Andronescu, a lui Mircea Miclea sau a lui Mihail Hardau?
Intr-adevar, in ultimii ani au fost prea multe experimente in educatie. De la an la an, bacalaureatele s-au dat altfel, admiterile la licee si facultati – dupa alte materii si alte criterii, manualele alternative au devenit nealternative, deciziile s-au batut cap in cap pe culoarele birocratiei, la scoli ajungeau frecvent in aceeasi zi faxuri care contraziceau pe cel primit cu citeva ore in urma. Scoala romaneasca este, de mai bine de zece ani, un imens laborator in care cobaii nu mai stiu la ce sa se astepte, iar profesorii cauta sa ghiceasca finalitatea experimentului. Frenezia reformelor si contrareformelor a sfirsit intr-o buimaceala generala, schimbarile au zapacit profesorii si elevii, dar au pastrat in mare parte intacte structurile si organizarea.
Daca s-a gindit la tipul acesta de strategii, dar nu a spus-o, ministrul Adomnitei are dreptate. Dar cealalta realitate a educatiei si cercetarii – lipsa de perspectiva si adaptare – nu trebuie in nici un caz mentinuta. Ce trebuie "inghetat" aici? Avem prea multe universitati in top 500? Fondurile acordate cercetarii sint prea multe? Exodul creierelor e prea redus?
Invatamintul romanesc formeaza oamenii cu spatele la economia de piata. Avem batalioane de economisti, dar nu mai gasim constructori calificati, electricieni, instalatori, pentru ca scolile de meserii, cele lucrative, sint pe cale de disparitie. Un mic procent din cei cu studii superioare reusesc sa se incadreze potrivit specializarii in care au obtinut licenta. Cifrele de scolarizare ale universitatilor, liceelor, scolilor profesionale sint distorsionate de interesele de finantare, nu de realitate si de necesitatile pietei. Un ministru care spune ca a manageriat un santier privat intelege ce inseamna sa ai parte de forta de munca bine calificata. Apropo, nu cumva realizarea Mall-ului Iulius a fost supervizata de niste specialisti din strainatate? Asta nu I-a pus pe ginduri despre nivelul scolilor romanesti si oferta lor de "specialisti"?
Noua viziune manageriala legata de educatie pare mai degraba desprinsa dintr-o campanie electorala pesedista a anilor ’90. Privit cu neincredere maxima de sistem, chiar ridiculizat, noul ministru incearca sa cistige increderea oamenilor marsind pe frica lor de schimbare si adaptare. Partea proasta este ca acest exercitiu electoral se poate solda cu un efect contrar: indepartarea mintilor lucide si critice, cele care inteleg limitele sistemului de cercetare si educatie si de care vedem ca depinde rezolvarea unor grave probleme ale Romaniei actuale.