Nimic nou pe frontul de Est

Daca facem bilantul anului politic ce a trecut, realizam repede ca nu sint lucruri notabile de spus. Am avut noi episoade din razboiul Basescu-Tariceanu, cu PD si PNL tinindu-le isonul, PSD s-a prefacut in continuare ca se reformeaza, sondajele au ramas neschimbate. (Plecarea din PNL a grupului Stolojan sau iesirea de la guvernare a Partidului Conservator le tratez ca non-evenimente.) Din punct de vedere politic, nu stam nici mai bine, nici mai rau decit in 2005. Romania insa o duce mai bine, semn ca modernizarea noastra nu mai depinde direct si imediat de performantele politice.
Daca ar fi sa alegem un cuvint cheie pentru 2006, atunci acela ar fi "dosariada". Dosarele create de fostul regim au fost vedetele de nedisputat ale scenei publice. Si vor mai fi. Dosariada noastra constituie realmente o epopee, care nu se mai termina si care ne rezerva mereu surprize. In 2006, am avut cam multe surprize, socante si inestetice. Desigur, au avut unii grija sa aflam doar de ai nostri, in timp ce ai lor ramin pe mai departe conspirati bine-mersi.
In cifre, dosariada arata dezolant: au iesit la lumina numele a doar 134 de ofiteri ai Securitatii dintr-un total estimat de 15.000. La fel, stim doar de 450 de colaboratori din peste 400.000, cit se crede ca au existat. Iar numele celor mai faimosi dintre ei sint Sorin Antohi, Mona Musca, Carol Sebastian. Refuz sa cred, orice mi s-ar spune, ca in ei rezida raul fostului regim. Aceasta in timp ce Ion Iliescu redevine presedinte (de onoare) al PSD, iar comunismul este obiectul unei nostalgii abulice si cinice. La fel de adevarat este insa ca in 2006 s-au facut mai multe in materie de deconspirare decit in restul tranzitiei. Transferarea masiva de dosare la CNSAS va da, sa speram, roade multi ani de acum incolo.
Apoi, 2006 a fost anul in care comunismul a fost condamnat simbolic pe baza unui studiu stiintific consistent. Recomandarile Comisiei Tismaneanu ar trebui sa aiba, ca urmare a asumarii lor de catre statul roman, efecte juridice si, mai ales, sa se transforme in politici publice, educative, memoriale, care sa ajusteze perceptia pozitiva nemeritata pe care comunismul o are inca in rindul unei parti a populatiei. Pina sa aiba efecte, condamnarea realizata cu ajutorul Raportului va ramine un act simbolic oficial – ceea ce, oricum, nu este putin lucru.
De ce a fost cuprinsa Romania in ceasul al 12-lea de febra decomunizarii? Ca unul implicat in aceasta poveste, mi-ar placea sa cred ca romanii au fost loviti subit de dorinta de adevar, sinceritate si dreptate. Insa s-ar putea ca nu acesta sa fie motivul – oricum nu motivul cel mai important. S-ar putea sa fi contat si apropierea de momentul intrarii in Uniunea Europeana, dar, iarasi, nici acesta nu este motivul principal. Trebuie sa admitem ca avem mai multa decomunizare din cauza politizarii subiectului, din cauza competitiei inedite pe aceasta tema intre Cotroceni si Palatul Victoria. Dar decit sa nu avem decomunizare deloc, e bine si asa, deocamdata.
Teama de a nu strica ceremonia intrarii in UE la 1 ianuarie 2007 a facut ca in 2006 lumea politica sa fie destul de linistita. Dar nu ne-am plictisit, am putut sa ne vedem si noi de vietile noastre. Nu ducem dorul evenimentelor, pentru ca si asa am trait prea palpitant pentru o tara de importanta Romaniei.