O imparteala mai dreapta

Ori de cite ori se impart feliile bugetare de tort de catre Fundatia Sportului Iesean, apare peste tot un sentiment de frustrare datorita faptului ca intotdeauna echipa de fotbal Politehnica isi ia partea leului, iar firimiturile ramase sint impartite, pe criterii mai mult sau mai putin oneste, celorlalte discipline. Frustrarea este cu atit mai mare la practicantii sporturilor individuale, care nici nu inghit atita potop de bani ca "regele fotbal", dar produc performeri la nivel national si international. Si sint destul de putini aceia, din masa amorfa a opiniei publice, carora le pasa de scrimerii lui Bituca, practicantii de Taekwondo de la Kwang Gae, karateka de la Enpi, ba chiar si de popicarii de la CFR Olimpia ACB, cei care au adus in ultimii ani, pe merit, doua titluri nationale. Oamenii vor fotbal, fotbal si iar fotbal, si cei mai multi prefera ca echipa din dealul Copoului sa joace in continuare, cu cit mai putine emotii, in Liga lui Mitica, decit sa aplaude titluri mondiale sau europene obtinute in celelalte ramuri, in care se munceste pentru performanta cel putin la fel de mult.

Antiteza fotbal – restul sporturilor este veche parca de cind lumea la Iasi si – cel mai trist – este motiv de discordii, inapetente, ba chiar si balacareli pe arena nu chiar imaculata a politicii. Ceea ce nu se intimpla, de pilda, la Cluj, unde fondurile locale destinate sportului se impart fara trimiteri la diverse simboluri electorale, daca nu democratic, cel putin rezonabil intre sporturi. In metropola ardeleana nu protesteaza nimeni daca CFR (echipa de fotbal foarte bine sustinuta privat) primeste de la buget aceeasi suma ca si mult mai saraca Universitatea, si nici celelalte sporturi de echipa (ca sa nu mai vorbim de practicantii disciplinelor individuale) nu se pling de lipsa de atentie din partea municipalitatii.

Dar la noi, in dulcele tirg, nu se poate vorbi, pe moment, de o schimbare fundamentala de optica a municipalitatii, cel putin dupa modelul clujean. Insa,  in cazul opiniei publice, situatia s-ar putea schimba radical, doar in domeniul sporturilor pe echipe (mai riguros vorbind, al jocurilor cu mingea). Si numai in situatia in care una dintre echipele iesene, fie ea de volei, baschet, handbal sau rugby, ar ajunge in virfurile ierarhiilor si ar juca in competitiile internationale. Prin anii ’70, cind Penicilina era campioana Romaniei la volei feminin, afluxul de public in Sala Polivalenta concura asistenta din Copoul fotbalistic, in ciuda faptului ca Politehnica de atunci practica un fotbal incomparabil mai bun decit cel din zilele noastre. Mai mult, aparitia unui Asesoft iesean la baschet, a unui Oltchim la handbal (de ce nu?) sau a unui CSU Metal la volei ar putea schimba, la presiunea opiniei publice, si perceptia autoritatilor.

Din pacate, se intra intr-un cerc vicios, din care nu poate iesi nici macar Maria-Sa fotbalul. Pentru a obtine performantele mult rivnite este nevoie de multi bani, iar la Iasi, pentru a obtine bani, se cer performante. Si daca echipele iesene de baschet si handbal se scalda in mediocritatea cozii primului esalon  sau chiar in cel de-al doilea (desi exista atit potential, cit si interes din partea publicului), doua echipe incearca, cu disperare si prin forte proprii, sa sparga acest tipar. Este vorba de Penicilina la volei feminin si Poli Agro Unirea la rugby. Penicilina poarta de peste un deceniu stigmatul rusinos al unei neparticipari intr-o Cupa Europeana la care avea dreptul tocmai din lipsa fondurilor. De atunci, "intinde-te cit ti-e plapuma" a devenit un fel de deviza a voleiului feminin iesean, care si in acest an s-ar fi putut clasa pe un loc V si ar fi obtinut viza pentru Challenge Cup, daca s-ar fi intrebuintat mai serios in turnee. La rugby, echipa ieseana navigheaza de ani buni intre locurile VII si IX, desi Iasul poseda un rezervor de talente practic inepuizabil si un nucleu de tehnicieni de valoare. Din nefericire, Poli Agro a jucat in ultimele sezoane doar patru meciuri pe an, in urma carora ar fi putut creste valoric, restul constituindu-se din dispute mediocre cu echipe tot la fel de amarite ca cea de pe "Agronomie", cei mai talentati jucatori migrind spre cluburi mai pricopsite de pe la noi sau la echipe modeste de prin Franta. Anul acesta, Poli Agro Unirea are o sansa foarte mare de a intra in elita de sase a tarii, sansa pe care, practic, nu are cum s-o mai rateze. Este, deci, un moment cum nu se poate mai propice de a se atrage atentia asupra unei grupari care numai cu zece ani in urma obtinea bronzul Diviziei Nationale rugbistice.

Exista in Romania orase destul de importante (Sibiu, de exemplu) in care fotbalul a fost decapitat pe altarul altor sporturi de echipa. Noi nu dorim asa ceva, pentru ca dragostea iesenilor pentru sportul cu balonul rotund este mult prea mare. Atita doar ca exista in oras grupari sportive avide de performanta care merita ceva mai multa atentie.

Publicitate și alte recomandări video