Profetul danez

La virsta cind alti copii de conditia sa se
pregateau sa incerce primele droguri, Kåre
Bluitgen descopera lupta de clasa. Pe scurt: la
paisprezece ani devine maoist. Problema cu
care se confrunta imediat, si una foarte grava
inca, este ca in Danemarca, tara sa, proletariatul
o ducea destul de bine si nu voia deloc sa fie
eliberat. Are insa ceva noroc: gaseste intr-o
revista un articol despre lupta coloniilor
portugheze pentru libertate si tot orizontul i se
lumineaza.
Din pacate, pina sa-si incheie studiile,
coloniile se elibereaza singure si tot ceea ce-i
mai ramine este sa-l caute pe Che Guevara in
America Latina, cu convingerea ca anuntata sa
moarte nu fusese decit un truc imperialist. Sase
luni va rataci dintr-o parte in alta, in baia de
revolta fara perspectiva, de violenta si absolut
care este America Latina. Rezultatul acestui
voiaj va fi o carte pentru tineri, Ernesto, dupa
prenumele idolului sau, Che Guevara. Este
povestea unui tinar care decide sa intre intr-o
miscare rebela ca ultim raspuns in fata injustitiei
ambiante. Urmeaza o carte care-i va aduce mai
multa notorietate, ca urmare a scandalului care
o insoteste, intrucit va fi acuzat ca manifestase o
prea mare complezenta fata de eroii sai: doi
tineri teroristi palestinieni.
Totusi, nimic nu-l schimba. Locuieste in
Nørrebro, cartierul imigrantilor din Copenhaga,
inconjurat de amintirile sale revolutionare, ca si
de afise ale unor miscari de guerilla din America
Latina, scrie carti pentru tineri cu mesaj
„progresist” si se declara un om de stinga si
tiers-mondiste convins, adica un aparator al
cauzei popoarelor din Africa si Asia. Sprijina, de
altfel, cauza palestiniana, face mai multe filme
despre copii sclavi din Lumea a Treia. Fara
ironie, este o veritabila reincarnare daneza a lui
Che: „Rebelul etern, guerillero, scriitor si
domnul-bere-football. Vivas El Bluitgen!”.,
cum apare scris pe un poster din biroul sau, in
care este infatisat in postura de Che Guevara.
Intr-o zi are o revelatie decisiva: tinerii
danezi ar trebui sa afle cite ceva despre viata
eroilor musulmani, la fel cum copiii musulmani
invata la scoala despre eroii danezi. Incepe,
deci, cu o carte despre Profet. Dar intrucit este o
carte pentru copii, ar prefera ca aceasta sa fie
insotita de unele desene. Din nefericire, nici unul
dintre ilustratorii cu care ia legatura nu doreste
sa colaboreze, la curent, fiecare, cu interdictia
religioasa privind imaginea Profetului.
Este adevarat ca intre timp observase o
schimbare curioasa la prietenii sai musulmani,
cei care-l incurajasera calduros atunci cind
scrisese romanul despre cei doi teroristi
palestinieni: erau mult mai putin deschisi,
refuzau, cel mai adesea, invitatiile sale la o bere
pe terasa unei cafenele din cartier. Copiii sai
incep sa se plinga de intransigenta colegilor lor
palestinieni cu privire la modul de viata danez.
Ecoul acestei stari va fi o carte candida despre
toate acestea, subiecte rezervate pina atunci
extremei drepte.
Fapt este ca intr-un cerc de prieteni
intilneste un jurnalist de la agentia daneza de
stiri care pare interesat de povestea cartii sale.
Cazul sau face citeva zile agenda dezbaterii
publice, apoi moare. La urma urmei, ce se putea
dezbate aici? Era vorba de respectul acordat
unei alte religii sau de frica? In fapt, citiva artisti
acceptasera sa-l deseneze pe Mahomed, dar
numai sub conditia anonimatului. Era vorba insa
de o frica de ordin fizic sau una de ordin
simbolic, stiind ca vei fi apoi linsat de partizanii
„corectitudinii politice”? In orice caz, era evident
ca occidentalii isi interiorizasera de o maniera
mult mai puternica decit se credea interdictele
religioase ale unei alte culturi, complet straina si
mai ales complet minoritara in Danemarca. Era
aceasta acceptabil?
Cel mai important cotidian danez, Jyllands-
Posten, preia subiectul si, pentru a testa
libertatea de constiinta in Danemarca, cere
citorva zeci de artisti danezi sa-l deseneze pe
Profet. Nu se stie citi raspund provocarii, dar
rezulta douasprezece desene, publicate, de
asemenea, sub conditia anonimatului. Ziarul
devine repede tinta protestelor publice, dar va
trebui sa treaca totusi citeva luni pentru ca
imamii danezi sa reuseasca sa monteze
comunitatea musulmana din afara Danemarcei,
mai ales dupa ce primul ministru danez refuza sa
primeasca protestul a unsprezece tari
musulmane.
Totusi, Kåre nu si-a schimbat nici domiciliul,
nici obiceiurile, dupa cum spune el insusi in
portretul pe care ziarul Le Monde i-l face intr-
una din editiile sale recente. Pina la urma,
cartea, care trebuia sa apara in noiembrie, a
aparut in ianuarie, cu ilustratii anonime.Unii
dintre prietenii sai de stinga il acuza ca ar fi
montat toata povestea pentru a-si face
publicitate. Si ca a ajuns de extrema dreapta. La
rindul sau, el acuza stinga daneza ca i-ar fi
abandonat pe musulmanii danezi in bratele
imamilor ultraradicali, in numele respectului
diferentei culturale. Recunoaste oricum ca nu
stie cum va sfirsi aceasta afacere. Eu sint un
foarte prost profet, conchide el melancolic.
Exista, pesemne, ceva sanatos in Danemarca.