Realesul Geoana

Mircea Geoana a cistigat de o maniera zdrobitoare un al doilea mandat in fruntea PSD. Scorul final, in confruntarea cu challenger-ul Sorin Oprescu (981 la 395), arata ca liderul pesedist a avut de partea sa marea majoritate a delegatilor prezenti la congres. Daca, in 2005, acelasi Geoana ajungea sef al fostului partid de guvernamint in urma unei cabale impotriva lui Ion Iliescu, acum, alegerile s-au desfasurat intr-un spirit mai democratic. Este si motivul pentru care se poate spune ca Mircea Geoana a devenit – cu adevarat – presedintele legitim al celei mai mari formatiuni din opozitie.
Miza noului mandat (de patru ani) este clara si a fost comunicata de Geoana delegatilor chiar de la tribuna congresului: victoria partidului in alegerile generale. In demersul sau de recuperare a electoratului, presedintele PSD il va avea alaturi pe Ion Iliescu, ales la congres – in unanimitate – presedinte de onoare al formatiunii. Se pare ca Geoana a descoperit ca cel care l-a poreclit "Prostanacul" reprezinta inca o marca politica ce poate atrage numeroase voturi. In acelasi timp, acceptarea functiei onorifice de catre fostul sef al statului mai demonstreaza ceva: ca Iliescu a renuntat la orice idee de a infiinta un alt partid de stinga, asa cum a fost cit pe ce sa faca dupa infringerea umilitoare de acum doi ani. Ramine de vazut daca fidelii lui Iliescu (multi dintre ei marginalizati in filiale sau chiar refugiati din PSD) vor fi de acord cu aceasta pace.
Interesant este ca al doilea om in partid, secretarul general (de vreme ce postul de presedinte executiv anume creat pentru Nastase a fost desfiintat), nu mai este Miron Mitrea, ci Titus Corlatean. In pofida lobby-ului insistent dinaintea dar si din timpul congresului, fostul lider sindical a pierdut la mustata o functie care il mentinea in lumina reflectoarelor. Aparitia la dreapta lui Geoana a lui Corlatean poate fi un semn bun in perspectiva unei veritabile primeniri a rindurilor acestui partid, situat mult prea departe de social-democratia autentica. Totusi, defilarea in continuare a pesedistilor cu Ion Iliescu arata ca Geoana va fi, in viitor, mai degraba prudent pe relatia cu politrucii din partid. In orice caz, daca Mircea Geoana a vrut sa lanseze un mesaj de unitate a pesedistilor, demersul i-a reusit in buna masura, prin plasarea sa strategica intre mathusalemicul Iliescu si tinerelul Corlatean.
Adevaratele calitati de lider (daca exista) ale lui Geoana vor iesi insa la iveala abia cind va pregati partidul pentru misiunea pe care si-a asumat-o public: victoria in alegerile generale. Presedintele PSD are doua posibilitati in fata; in primul caz, Geoana poate alege sa nu faca mai nimic, sperind ca actuala Putere sa se erodeze intr-atit, incit in 2008 (poate si mai devreme) sa poata fi invinsa fara drept de apel. O astfel de tactica va bloca orice fel de reforma in cadrul PSD, care se va multumi sa reapara in fata electoratului cu aceiasi politicieni compromisi, dar suficient de puternici pentru a-si mai permite inca un sejur in Parlament pe banii contribuabilului roman. 
Pe de alta parte, Mircea Geoana poate profita de lupta politica pentru a schimba PSD in bine. A raspunde la minusurile Aliantei DA cu proiecte valoroase dar si cu oameni noi (fara a fi indecent de bogati) poate reprezenta revirimentul unui partid autentic de stinga. Ocazii pentru promovarea unei alte generatii de politicieni social-democrati vor fi destule. In urmatorii doi ani se vor organiza alegeri pentru Parlamentul European, alegeri locale si alegeri generale. Fara rezultate importante in aceste scrutinuri, dar si fara o refacere a imaginii PSD (inca etichetat drept "Partid al coruptilor"), actualul presedinte al celui mai mare partid din opozitie nu va avea decit de pierdut.
In orice caz, Mircea Geoana are doar doi ani (din patru) pentru a dovedi ca poate fi un lider veritabil. Dar si de a-si tranforma porecla in renume.