Servitutea voluntara

Cine isi mai aduce aminte de Bogdan Boza? Numele lui nu mai spune nimic. Este omul care a indraznit sa candideze anul trecut, desi a fost sfatuit sa nu o faca, impotriva fetei presedintelui Traian Basescu la functia de secretar general al Organizatiei de Tineret a PD. Deviza "Ofer profesionalism, nu nepotism" l-a costat scump, excluderea din partid. Critica sa, de altfel de bun simt, a fost etichetata imediat nu ca un atac la contra-candidata, ci la imaginea intregului partid. La vot, doar un singur om din citeva sute i-a dat dreptate. Nu mai stim nimic de anonimul Bogdan Boza, dar am aflat ca, intre timp, mii de tineri din partid au descoperit, incintati, genialitatea fetei presedintelui. Si, dupa ei, seniorii. Apoi, intreaga tara si, iata, Europa.

In ciuda a ceea ce se scrie, EBA nu este deloc un subiect monden si in nici un caz exclusiv o modalitate a adversarilor presedintelui de a puncta electoral. Este cu mult mai mult. In spatele banalei curiozitati a pipitelor si a cancanului regasim cel mai strigator caz de nepotism al ultimelor decenii. Dan Tapalaga vorbea despre "sindromul printisorului Nicu Ceausescu". Fata lui tata transpune un model anti-concurential, anti-liberal de reusita in viata: patronajul. Votul organizat de partid la scara nationala pentru EBA este prototipul concursului aranjat de ochii lumii peste tot in institutiile publice, in care odraslele, convinse de aptitudinile lor, joaca perfect sceneta candidatului stralucitor, in timp ce taticul, cu ochii umezi, le lasa sa savureze aceasta senzatie. Sarada interpretata cu ajutorul a zeci de mii de oameni, membri de partid, pusi sa o voteze pe fiica presedintelui, fara cricnire, are dimensiune nationala. Cum se face ca atitia simpatizanti si-au anihilat liberul arbitru?

Intr-un fel, de la zelosii activisti nu ai ce sa te astepti; fara politica n-ar sti ce sa faca in viata, fiind abonati la posturile cuvenite algoritmului de partid. Ei intotdeauna vor pune in practica ceea ce stiu, pentru a fi feriti de fulgerele lui Zeus. Insa, ce au de comentat ceilalti, partea societatii civile din PDL? Ce are de spus pana scinteietorului jurnalist Traian Ungureanu? Pe unde s-a ascuns simtul dreptatii la Monica Macovei? Cum interpreteaza politologul Cristian Preda aceasta operatiune? Le-o spunem noi: parca servitute voluntara se cheama. Ca actor politic, cind te pregatesti sa joci Hamlet si te trezesti ca schimbi replici cu Coana Chirita pe scena, numai pentru ca regizorul are o fata si trebuie facuta actrita, iar situatia face ca acesta este unicul rol pe care ea il poate interpreta, nu poti sa nu te intrebi de ce toti tac.

Fireste, intre patru ochi, ei vor spune ca, fata de acest subiect, actiunile partidului au o miza mai importanta pentru societate. Vor spune ca nepotismul tip EBA poate fi, eventual, una din micile probleme, o slabiciune a presedintelui, printre altele mult mai grave ale Romaniei. Asa o fi, dintr-un anumit punct de vedere. Dar Romania ramine in pre-modernitatea politica prin modelul de reusita promovat de la cel mai inalt nivel. Selectia elitelor pe criterii straine de competenta are un revers cumplit. Fiindca astfel de lucruri se accepta si devin o lege nescrisa, apar in posturi cheie tot felul de specimene, de care dorim sa scapam cit mai rapid.