Sex si droguri, fara ipocrizie

In Romania nu se intimpla vreodata sa fie "momentul potrivit". Aceasta filosofie, draga tuturor politicienilor, serveste pentru tot felul de calcule, atacuri, interese, ascunzind frica de reforme. De pilda, de un an de zile, lozinca ar fi "lupta cu criza". Activitate care, fireste, nu prea se intimpla, fie din prostie, fie din calcul electoral. Asa se explica de ce legile educatiei, salarizarii, pensiilor au fost aminate decenii. Pentru ca unii, la un moment dat, au considerat ca nu aceea este urgenta. Si, fireste, de doua decenii, de cind Romania este unul dintre principalele rezervoare de "carne vie" pentru bordelurile lumii si a devenit una dintre pietele de desfacere pentru stupefiante, nu a aparut niciodata oportunitatea unei actiuni politice inteligente in aceasta directie.

Raportul Comisiei prezidentiale pentru analiza riscurilor sociale si demografice identifica, printre multe altele, doua zone sensibile – prostitutia si toxicomania – si propune solutii. Nu acum, imediat, in campanie, spre deliciul demagogilor care au prins din zbor un argument "vandabil" de atac la adresa lui Traian Basescu, ci pentru viitorul care vine peste noi si ne prinde, de regula, nepregatiti, fiindca niciodata nu s-a gasit momentul pentru actiune.

Acceptarea legalizarii prostitutiei nu mai este o problema pentru cea mai mare parte a romanilor. Dezbaterile din ultimii ani au lamurit ca nimic catastrofal nu se va intimpla cu moralitatea natiunii; toata lumea ramine, in principiu, un bun candidat pentru a bate la portile raiului, daca aceasta era preocuparea. Diferiti lideri politici romani s-au pronuntat de-a lungul timpului, intr-o forma sau alta, pentru legalizarea sexului comercial din diferite ratiuni: control sanitar, eventuala fiscalizare. Singurul obstacol este unul de imagine: trebuie sa vedem care partid politic sau lider isi va asuma costurile posibile ale promovarii unei asemenea legi.

In ceea ce priveste situatia drogurilor usoare, dezbaterile nu au avut loc, iar cind s-au produs nu au fost doar ipocrite, ci si irationale. De ce irationale? Stirile sint isterice cind un nefericit isi da duhul dupa o supradoza sau isi pierde slujba si familia. Este imaginea incinerata a crizei morale a lumii libere, zugravita cu atit talent de demagogi de stinga si tirani religiosi. Bun, dar de ce indignarea si oroarea noastra se opreste aici? De ce aflam doar din statistici ca numarul de decese atribuite fumatului se ridica in Romania anual la aproximativ 30.000? In asemenea cazuri nu se produc tragedii familiale? Fumatul ucide 90 de persoane in fiecare zi, unul la fiecare 15 minute. 4000 de romani mor anual de ciroza alcoolica, dar mortalitatea indirecta atribuita acoolului este mult mai mare. Si problema este tratata, cit de cit, rational – legislatie, masuri, campanii de constientizare, educatie. Prin ce ar fi diferiti dependentii de droguri fata de dependentii de alcool sau tutun? De ce unii ar trebui condamnati, iar altii serviti la magazine pentru a-si alimenta viciul?

Moralistii de serviciu ai natiei, ayatollahii puritatii spirituale, au o mare grija: daca nu cumva, prin accesul dezincriminat la drogurile usoare, consumul se va mari. Foarte probabil. Sa spunem ca numarul consumatorilor se va dubla sau tripla, intr-un timp scurt. Acest lucru oricum se va intimpla, intr-un timp mai indelungat, si fara legalizarea lor. Dar ce preferam? Lupta cu morile de vint ale politiei, mereu cu un pas in urma traficantilor? Profiturile fantastice ale retelelor de crima organizata, care de multe ori reusesc sa corupa nu numai adolescenti in cautare de senzatii tari, ci chiar autoritatile menite sa-i incatuseze? Prin dezincriminarea consumului de droguri usoare (mai "usoare" decit alcoolul si tutunul), toate sursele de venit ale delincventilor dispar. In fond, ce preferam: indivizi dispusi sa dea in cap pentru a obtine drogul sau unii docili, care isi cumpara ratia de fericire si viciu de la chiosc, asa cum o fac sutele de mii de alcoolisti romani sau milioanele de fumatori? Interzicerea sau indignarea nu sint o rezolvare, solutiile sint reglementarea, consilierea, politicile publice de control.

Amestecul bisericii in asemenea reglementari este neproductiv. Ea are in grija suflete, pe care oricum le taxeaza capitalist pe unde apuca. La ce ne-a folosit pina acum actiunea bisericii, daca Romania este pe locurile fruntase ale furnizarii de prostituate pentru bordelurile occidentale? Ce impact au citatele din Biblie pentru cei 25.000 de toxicomani? Fireste, inaintea si in paralel luarii unor masuri precum cele prognozate de comisia prezidentiala, trebuie sa fie construite institutiile si pirghiile menite sa acorde dependentilor asistenta, consiliere si ajutor. Din marginali, delincventi si ciudati, trebuie tratati aidoma consumatorilor de tutun si alcool. In fond, viciul lor este de aceeasi natura. Este doar o problema de norma sociala daca sint condamnati sau ajutati.