Stadioanele-cimitir

Moartea celor doi suporteri englezi la Istanbul, la mijlocul acestei saptamini, inaintea unui meci din cupele europene ca oricare altul, intregeste lunga lista neagra a victimelor pe care le-au facut in ultimele doua decenii confruntarile dintre suporterii diferitelor echipe de fotbal. Punctul comun al marii majoritati a acestor incidente violente il reprezinta prezenta suporterilor englezi in centrul lor si faptul ca s-au petrecut oriunde in alta parte in afara de Marea Britanie.
Incercind sa cautam o cauza comuna tuturor acestor ciocniri intre suporteri, de multe ori soldate cu morti si raniti, putem sa ne gindim ca fanii englezi isi dau in petec cind pleaca peste hotare, tocmai pentru ca acasa nu au posibilitatea sa se "manifeste" asa cum si-ar dori. Pe retina noastra s-a intiparit deja o imagine sablon a microbistului de dincolo de Canalul Minecii, aceea a unui barbat artagos, ametit bine, cu o sticla de whisky in buzunarul pantalonilor si vopsit pe fata, gata sa se ia de git cu oricine nu-i de partea sa. Si ca orice sablon, e unul fals, pentru ca suporterul zugravit mai sus e minoritar in marea masa a fanilor englezi, cei mai fair-play din lume, cei care cu adevarat stiu sa cinte cind echipa lor ia bataie si sa condamne orice act de violenta, pe stadion sau in afara lui. Acea mina de englezi zanatici care se iau mereu la bataie cind se intilnesc cu sustinatorii echipei adverse este tocmai exceptia de la regula, microbistii pe care foarte eficientul sistem britanic de ordine si securitate ii opreste sa se bata, sa se injunghie, pe strazile din Liverpool, Londra ori Birmingham. Asa se explica de ce incaierarile cu englezi se petrec de obicei in Germania, Italia, Spania sau – mai nou – in Turcia, adica acolo unde cei supranumiti "bad boys" scapa de sub supravegherea atenta a politiei britanice si isi permit sa dea pe git cantitati industriale de alcool, dupa care snopesc in bataie pe oricine li se pare "din tabara adversa". E un fenomen despre care se poate vorbi la modul general, pentru ca, in toate tarile, cei care provoaca incidente pe stadioane sau in jurul lor sint o parte infima din marea masa a spectatorilor ce vin, pur si simplu, sa vada meciul si ale caror cele mai "crude" acte de violenta se rezuma la un pumn de coji de seminte aruncat pe jos ori la o injuratura adresata arbitrului, printre dinti. Ori, de la o sudalma, care poate inrosi cel mult urechile prea sensibile, pina la un cutit infipt in spate e cale foarte lunga…
Pe de alta parte, este la fel de adevarat ca se poate vorbi de o vizibila tendinta de exhibare a unor porniri violente in timpul participarii la diferite manifestari publice si in special la cele sportive. Incaierari se produc si in cazul mitingurilor electorale ori la concerte in care vedetele de pe scena isi "infierbinta" prea tare fanii, dar cele mai multe astfel de nenorociri se petrec, totusi, pe stadioane si in salile de sport. Crezindu-se "imuni" in fata legii atunci cind se ascund in marea masa a suporterilor, unii dintre ei, putini, dar foarte periculosi, isi permit sa dea friu liber instinctelor violente si sa puna la pamint pe cei care cred altfel decit ei. Uneori doar alcoolul este de vina. Dar ar fi prea simplu sa transferam toata responsabilitatea acestor incidente spre sticlele cu bautura, atita timp cit exista semne clare ca unii isi doresc in mod constient astfel de confruntari, ca nu pot trai decit in tensiunea creata de luptele cu ceilalti suporteri. S-au inregistrat prea multe cazuri de provocari fatise intre galeriile diferitelor echipe pentru a mai putea crede – cu buna-credinta a celor care spera ca totul sa fie o simpla problema de psihologie a maselor – ca ciocnirile produse pe stadioane se datoreaza doar unor rabufniri de moment ale nervilor.
Problematic este ca aceste incidente nu vor disparea, in ciuda eforturilor tot mai mari facute in intreaga lume de serviciile de politie si siguranta, ci vor avea o arie tot mai larga de propagare, atita timp cit cei ce stimuleaza violenta isi gasesc foarte repede adepti. In special printre acei membri ai societatii defavorizati de soarta, care isi gasesc satisfactia de moment in izbinzi iluzorii asupra semenilor lor, fie ele chiar sfirsite intr-o balta de singe, cu un pumnal intre omoplati. (Ion TEODOR)