Tromboane si trompete

Autista la rezultatele referendumului, USL a anuntat intentia de a trece la legitimarea realitatii politice obtinute prin puciul parlamentar, prin intermediul unui „desant" diplomatic in capitalele europene. (Observati apetenta pentru terminologia militara atasata actiunilor USL. Dupa un blitzkrieg, puci, sau lovitura, urmeaza un „desant".) In ce consta actiunea? „Sunt materiale pregatite, daca vreti, de la extrase din legislatie, toata evolutia ei din 2010 pana la aceasta ora, incluzand reglementarile date de Parlament si de Guvern in iulie. Este pregatita o relatare factuala a ceea ce s-a petrecut si sigur, de maine incolo, se foloseste timpul de catre ministru, secretari de stat, de catre directori generali pentru a purta discutiile respective in diferite capitale. " (…) ne preocupa sa lamurim cum s-a derulat referendumul, care au fost premisele lui legale, pentru ca trebuie sa repet in continuu ca putine tari au mecanismul suspendarii presedintelui", arata ministrul de Externe, Andrei Marga.

Dupa ce premierul Victor Ponta si-a anulat vizitele externe (sau i-au fost inchise usile in nas), regimul preia una dintre ideile importante ale lui Traian Basescu din timpul campaniei pentru referendum: salvarea credibilitatii externe, atat cat se mai poate. Este, fireste, dupa accident, furtuna, dezastru politic intern, o obligatie pentru orice minister de Externe sa intreprinda asemenea eforturi, dar plecand de la obiective nationale, nu de partid. Or, din descrierea facuta, desantul nu vizeaza Romania, ci imaginea USL, justificarea operatiunilor din 3-6 iunie. Ideea este o continuare a fazei de lamurire a cabinetelor occidentale, cazute „victime ale dezinformarii" lui Traian Basescu si Monica Macovei.

Nu trebuie sa facem un efort de imaginatie pentru a intelege ca, pe langa o arie cu diferite partituri ale dublului limbaj, desantul pleaca de la o presupunere absolut falsa: ca mai exista vreo cancelarie occidentala inca neinformata asupra legilor si constitutiei Romaniei. De aceea nu poate fi interpretata decat o operatiune tipica unui vechi emul marxist: trompete si tromboane. A pune la guler o trompeta nu inseamna ca nu se vede costumul ferfenita al statului de drept. 

Asa cum Iliescu s-a straduit ani de zile sa stearga amintirea mineriadelor cu campanii diplomatice, recastigarea increderii nu a fost posibila pana la sfarsitul mandatului si disparitia artizanilor loviturii. Oricate desanturi s-ar declansa, fara revenirea la datele fundamentale, precum previzibilitate, respectarea Curtii Constitutionale, statul de drept, oricati bani s-ar cheltui pe zgomot si hartii, diplomatia nu se face doar pe baza de imagine. Etichete precum „incalcarea principiilor statului de drept" si la „atacul la adresa democratiei" vor ramane lipite de fruntea pucistilor asa cum batele minerilor au ramas agatate pe reverul regimului iliescian, tinand Romania intr-un tarc mai mult de deceniu. Orchestra de trompete risca sa cante intr-o lume care si-a pus dopuri in urechi, dar poate afisa un zambet, condescendent pentru cine observa. Daca diplomatia politica mai poate pastra ceva din aparenta civilitatii, pietele financiare si investitorii isi spun deja cuvantul, necrutator si crud: ocoliti sau plecati din Romania.