Twitter vs Secera si Ciocanul

Pentru ca organizatorii demonstratiilor anti-comuniste care au izbucnit saptamina trecuta la Chisinau au utilizat site-ul Twitter si alte retele sociale de pe Internet pentru a se coordona intre ei si pentru a mobiliza participantii, evenimentele dramatice inca in curs de derulare acolo au primit repede un nume: Revolutia Twitter. Multi s-au gindit imediat sa faca o paralela cu revolutia  portocalie din 2004 de la Kiev  si cu aceea a trandafirilor de la Tbilisi din 2003. Altii, mai ales in Romania, s-au grabit sa faca chiar trimitere la evenimentele din Romania din decembrie 1989 care au dus la caderea regimului Ceausescu. Toate aceste comparatii par tentante, dar sint in mare masura inselatoare. Din cel putin trei motive importante: 1. marile demonstratii de la Kiev si Tbilisi au fost amplu mediatizate international, canale influente precum CNN sau BBC alocind ore intregi unor transmisiuni directe; 2. atit Uniunea Europeana, in Ucraina mai ales sub presiunea Poloniei, cit si Statele Unite, in special in Georgia, au transmis destul de explicit, inca de la inceput, semnale de simpatie si chiar de sprijin pentru miscarile de strada; 3. prin comparatie cu cea de la Chisinau, demonstratiile de la Kiev si Tbilisi au fost mult mai strins cuplate cu structuri politice de opozitie si cu personalitati simbol, precum Viktor Iuscenko sau Mihail Saakasvili, element important din perspectiva schimbarii de regim. Sigur, mai trebuie consemnati si alti factori conjucturali defavorabili pentru manifestantii de la Chisinau care au importanta lor. Pe de o parte, seismul din Italia a deturnat partial atentia mass media de la alte evenimente, iar, pe de alta, pentru tarile din Europa Occidentala, ne aflam in saptamina premergatoare sarbatorilor de Paste. Daca mai adaugam si contextul general al profundei crize economice globale, intelegem de ce momentul actual e departe de a fi unul favorabil protestatarilor din Republica Moldova.

De fapt, daca analizam ceea ce s-a intimplat dupa rabufnirile de violenta de martea trecuta, violente care in parte ar fi fost orchestrate chiar de regimul Voronin, in opinia unor participanti, observatori, gazetari si lideri politici din capitala Republicii Moldova, e probabil mult mai potrivit sa ne reamintim mineriada din 13-15 iunie 1990. Mai ales daca avem in vedere represiunea dura declansata atunci in Romania impotriva mass media, partidelor politice traditionale si personalitatilor intelectuale. S-a vehiculat atunci, in mare, cam acelasi tip de acuze ca acelea utilizate in aceste zile de catre autoritatile din Republica Moldova. Pe de alta parte, si acum in Republica Moldova, ca si atunci la Bucuresti, in ciuda destulelor malversatiuni consemnate in cursul scrutinului electoral, guvernantii se bucura totusi de inca un solid sprijin popular. Exista, e drept, o diferenta importanta: desi in 1990 si Romania se afla undeva intr-o zona gri a Europei, influenta si implicarea directa a Kremlinului sint incomparabil mai mari in cazul Chisinaului.   

De altfel, reactiile de la Moscova au venit intr-un crescendo rapid. Dupa primele declaratii de sprijin pentru regimul Voronin si de condamnare a manisfestatiilor anti-guvernamentale venite de la ministrul adjunct de externe si de la presedintele comisiei pentru relatiile din CSI din Duma de la Moscova, a urmat o luare de pozitie dura a lui Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, care a caracterizat protestele drept „scandaloase" si a cerut Uniunii Europene si Romaniei „sa nu permita ca steagurile romanesti si sloganurile pro-romanesti sa fie folosite ca acoperire pentru subminarea statalitatii moldovene". Declaratiile facute la Moscova, intre care unele extrem de dure, vizeaza o tripla audienta: 1. regimul Voronin din Republica Moldova care trebuie incurajat sa ia masuri dure nu doar impotriva manifestantilor, ci si a oricaror forme de opozitie mai radicale; 2. tarile occidentale europene si Statele Unite, carora li se comunica astfel explicit ca Rusia considera ca Republica Moldova se afla in spatiul sau de influenta si orice sprijin pentru opozantii actualei puteri de la Chisinau ar fi considerat la Kremlin un act ostil care ar afecta tendinta de imbunatatire a relatiilor reciproce, consemnata dupa intilnirea de la Londra dintre presedintii Obama si Medvedev; 3. cercurile politice si intelectuale din tarile din spatiul ex-sovietic, care militeaza pentru o decuplare de Moscova. E interesant de semnalat si faptul ca, in paralel cu evenimentele de la Chisinau, au loc la Tbilisi ample manifestatii de protest care cer demisia presedintelui pro-occidental al Georgiei, Mihail Saakasvili.

Ce se va intimpla in continuare? Pe moment, autoritatile de la Chisinau au trecut la represalii dure impotriva oponentilor, bazindu-se probabil pe asigurarile primite de la Moscova, unde se mizeaza pe faptul ca Uniunea Europeana si Washington-ul nu vor risca sa-si compromita relatiile cu Rusia, de care au nevoie nu numai in calitatea sa de furnizor major de energie (gaze naturale, petrol) pentru tarile occidentale, ci pentru a gestiona crizele din Afganistan, Iran si Coreea de Nord. Iata motivul pentru care guvernul comunist din Republica Moldova nu a rezistat tentatiei de a utiliza acuzele grave de subminare a statalitatii, deci de tradare nationala, pentru a-i intimida pe adversarii sai cei mai vocali din zona politica, din presa si din societatea civila. S-au operat arestari, ziaristi locali si romani au fost literalmente ridicati de pe strada. Zeci de persoane au fost maltratate in dispretul profund al oricaror reguli minimale dintr-un stat de drept. Acest comportament ar putea avea insa exact efectele contrare. Daca in ceea ce priveste fraudarea alegerilor nu vor fi simplu de obtinut dovezi concludente care sa justifice o solicitare de repetare a acestora, ceea ce inseamna ca opozitiei ii va fi greu sa cistige batalia mediatica pe aceasta directie, abuzurile comise fara perdea in ultimele zile pot avea efecte mult mai severe asupra regimului Vladimir Voronin (care, desi in teorie nu mai poate candida pentru un nou mandat de presedinte, datorita limitarilor constitutionale are ambitia declarata de a ramine, dupa modelul Deng Xiaoping (!?), principalul pol de influenta politica din republica). Si asta pentru ca oricit de timizi si nedoritori sa vexeze Rusia ar fi in acest moment liderii din principalele tari occidentale, ei nu au cum sa ignore stirile despre derapajele represive de la Chisinau (multe documentate cu videoclipuri, fotografii, marturii) care deja incep sa-si faca loc tot mai mult pe agenda marilor grupuri de presa internationale. De aceea e de asteptat ca mai ales din zona UE, probabil si sub impulsul Romaniei, sa creasca presiunea asupra liderilor moldoveni. Ceea ce inseamna o crestere a izolarii lor internationale in paralel cu o accentuare a frustrarilor interne din Republica Moldova.

Indiferent de ceea ce se va intimpla in perioada imediat urmatoare la Chisinau, explozia de strada la care am asistat saptamina trecuta, declansata si coordonata in mod simbolic prin intermediul mesajelor transmise pe Internet, va avea efecte profunde asupra spatiului politic si social de dincolo de Prut. Un clivaj atit de profund intre regimul comunist si tinerii care formeaza partea cea mai dinamica a societatii va avea in mod inevitabil efecte devastatoare pentru capacitatea autoritatilor de a tine situatia sub control. Pe termen mediu si lung, secera si ciocanul au inevitabil sanse palide in fata Twitter–ului.

Publicitate și alte recomandări video