Dr. Carmen Manciuc, Spitalul de Boli Infectioase Iasi: "Testul de bilirubina (dozarea bilirubinei) reprezinta o investigatie ce arata cantitatea de bilirubina din singe. Bilirubina este o substanta galben-maronie, care se gaseste in bila (lichid de secretie al hepatocitului, care este colectat in vezica biliara si deversat in duoden in momentul digestiei). Se produce prin distrugerea celulelor rosii (hematiile), imbatrinite la nivelul ficatului. Bilirubina este eliminata prin scaun, dindu-i culoarea maronie specifica.

Bilirubina exista in singe sub doua forme: bilirubina indirecta (sau neconjugata) – aceasta forma de bilirubina nu se dizolva in apa (este insolubila). Bilirubina indirecta la nivelul fluxului sangvin din ficat se transforma intr-o forma solubila (directa sau conjugata); bilirubina directa (conjugata) este forma solubila de bilirubina (care se dizolva in apa) si rezulta din bilirubina indirecta datorita transformarii ce are loc la nivelul ficatului.

Nivelul de bilirubina totala si directa sint masurate in mod direct prin teste ale singelui, iar cantitatea de bilirubina indirecta se obtine din scaderea bilirubinei directe din cea totala. Cel mai important semn al cresterii nivelului de bilirubina este aparitia icterului. Acesta reprezinta coloratia in galben a pielii si a sclerelor. Icterul, care are ca si corespondent in investigatii creserea bilirubinei in singe, poate aparea in urmatoarele afectiuni: hepatice (hepatite); ale singelui (anemie hemolitica); obstructia ductelor biliare (ducte care permit trecerea bilei din ficat in intestinul subtire).

Dozarea bilirubinei este folosita in mai multe situatii. De exemplu, in evaluarea functiei ficatului si monitorizarea diverselor afectiuni ale ficatului, cum ar fi hepatitele sau ciroza, cit si pentru a vedea daca medicamentele administrate au produs leziuni la nivelul ficatului. Sau in investigarea unui eventual blocaj al ductelor biliare. Acest lucru poate aparea in litiaza biliara (prezenta si formarea de calculi la nivelul vezicii biliare), tumori pancreatice sau in cazul altor afectiuni.

Poate fi folosita si in diagnosticarea cauzelor ce duc la o distrugere masiva a hematiilor (celulele rosii), cum ar fi anemia hemolitica sau o afectiune hemolitica la un nou-nascut sau pentru a determina daca un nou-nascut are icter neonatal, care necesita tratament. Acesti nou-nascuti au nevoie de tratament, cum ar fi fototerapia, care trateaza icterul cu ajutorul unei lumini speciale. In cazuri rare poate fi nevoie si de o transfuzie sangvina. Adultii ar trebui sa evite sa manince si sa bea cu 4 ore inainte de recoltarea singelui pentru dozarea bilirubinei. Prin dozarea bilirubinei se intelege masurarea cantitatii de bilirubina din singe.

Valori crescute ale bilirubinei in singe pot aparea fie din cauza cresterii producerii de bilirubina, fie din pricina unei eliminari scazute a acesteia. Scaderea eliminarii de bilirubina poate fi cauzata de o serie de infectii, cum ar fi colecistita (inflamatia vezicii biliare) sau de deficitul unor enzime ereditare.

Sindromul Gilbert este o afectiune mostenita ce afecteaza modul in care ficatul proceseaza bilirubina si este o cauza frecventa a cresterii bilirubinei in singe. Desi icterul poate aparea in cazul unor persoane cu sindrom Gilbert, aceasta afectiune nu este una grava.

Scaderea eliminarii bilirubinei poate aparea ca rezultat al unei afectiuni a ficatului, cum ar fi hepatita, ciroza sau mononucleoza, al unor probleme ale sistemului digestiv ce apar din pricina unei reabsorbtii excesive a bilirubinei sau a unui blocaj al ductelor biliare cauzat de pietre la nivelul vezicii biliare sau a unui cancer pancreatic. Nivelele ridicate ale bilirubinei pot fi cauzate de distructia rapida a hematiilor care poate aparea in cadrul unei reactii alergice in urma unei transfuzii de singe sau in cadrul unei anemii falciforme.

Medicamentele care pot creste nivelul bilirubinei includ multe antibiotice, unele anticonceptionale, indometacin, fenitoina, diazepam, flurazepam. Medicamentele care pot scadea nivelul de bilirubina includ vitamina C (acidul ascorbic), fenobarbitalul si teofilina.