Dr. Dumitru Branisteanu, medic endocrinolog in cadrul Clinicii de Endocrinologie a Spitalului "Sf. Spiridon" Iasi:

"Hormonul de crestere (hormonul somatotrop, growth hormone, GH) este secretat de celule situate in glanda hipofiza. GH este cunoscut pentru proprietatea sa principala de stimulare a cresterii in inaltime incepind cu primul an de viata si pina dupa instalarea pubertatii, atunci cind cartilagiile de crestere se inchid sub actiunea hormonilor sexoizi. Capacitatea GH de a stimula cresterea este dovedita de experimente ale naturii.

Astfel, exista copii care se nasc avind un deficit sau o absenta totala a GH sau din varii motive (tumorale, infiltrative, traumatice, ischemice, infectioase) hipofiza inceteaza secretia de GH. Este vorba de nanismul hipofizar, o tulburare de crestere care se poate intilni atit la fete cit si la baieti, cu o incidenta de 1/4000 copii. Acesti copii se dezvolta relativ armonios, dar cu o viteza mult inferioara celei cu care cresc copiii sanatosi.

Netratati, acesti copii vor atinge o talie finala impresionant de redusa (in cazuri extreme nedepasind 1m). Handicapul statural este dependent de gradul de deficit al GH, cit si de momentul instalarii acestuia.

Cind hipofiza secreta cantitati exagerate de hormon de crestere

Exista si situatii in care glanda hipofiza secreta cantitati exagerate de GH, cauza cea mai importanta fiind reprezentata de aparitia la nivel hipofizar a unor tumori benigne secretante de GH. De obicei, aceste tumori devin active in viata adulta, determinind aparitia unor modificari cunoscute sub numele de acromegalie (de la grecescul acros megalos, adica extremitati mari).

La acromegali, cartilagiile de crestere sint deja inchise si cresterea in inaltime nu mai este, prin urmare, posibila. La acesti pacienti e totusi stimulata cresterea masivului facial si a extremitatilor: cresc maxilarele, mandibula protruzind ades si determinind muscatura inversa (prognatism), arcadele sprincenare protrud si ele, dind fruntii un aspect tesit, cresc nasul, buzele, limba, laringele, corzile vocale, vocea se ingroasa, devenind cavernoasa,  palmele si labele picioarelor se latesc.

Cresterea aberanta a oaselor determina complicatii scheletice severe (artroze, cifoza sau gheb etc.) GH stimuleaza nu numai cresterea scheletica, ci si a tesuturilor moi si organelor interne. Astfel, acromegalii au frecvent o crestere in dimensiuni a glandei tiroide (guta) si – mai grav – a cordului (cardiomegalie), cu fenomene de insuficienta cardiaca.

Mai rar, tumorile secretante de GH devin active in perioada de crestere, excesul de GH determinind si o crestere staturala impresionanta, numita gigantism. Cel mai inalt om care a existat vreodata a fost Robert Wadlow (2m70cm) – un gigant acromegal.

Poate influenta metabolismul

S-a constatat totodata ca GH are si alte efecte in afara de cel de stimulare a cresterii. Influentind compozitia corporala, precum si diversele metabolisme intermediare, GH este un hormon hiperglicemiant, favorizeaza sinteza proteica si determina lipoliza.

Este, astfel, cunoscut ca nanicii hipofizari, dar si adultii cu deficit de GH prezinta o scadere a masei musculare si o crestere a nivelului de tesut adipos, avind o tendinta la crize hipoglicemice, in timp ce fenomenul invers se produce la acromegali, in conditiile unui exces de GH: cresterea masei musculare, topirea tesutului adipos si scaderea tolerantei la glucoza, pina la diabet zaharat. Prin efectele sale metabolice si centrale, GH pare a influenta semnificativ calitatea vietii la anumite persoane.

Tratamentul trebuie inceput cit mai repede

Din momentul descoperirii si izolarii hipofizare a GH, s-a pus problema tratarii nanicilor hipofizari cu acest hormon, in vederea atenuarii handicapului statural. Intrucit GH prezinta specificitate de specie, este nevoie de hormonul de crestere uman, iar nu de la alte specii, in vederea tratamentului substitutiv al deficitului de GH. Initial, GH uman se obtinea prin tehnici de izolare ale acestuia din hipofize umane extrase de la cadavre.

Deoarece obtinerea GH se realiza cu mare dificultate, in cantitati limitate, utilizarea GH uman pentru terapia nanismului hipofizar era anevoioasa si rezervata doar cazurilor de deficit complet de GH. Mai mult, efectele benefice, de recuperare staturala, au fost umbrite de riscul transmiterii maladiei virale Kreutzfeld-Jakobs (echivalentul bolii vacii nebune la om) prin injectiile cu GH izolat din hipofize de cadavru. Incepind cu ultimul deceniu al secolului XX, producerea de GH uman prin tehnici de recombinare genetica a devenit posibila pe scara larga.

Terapia nanicilor hipofizari cu injectii subcutane zilnice de GH recombinant favorizeaza recuperarea vitezei de crestere a acestora, permitindu-li-se patrunderea lor in canalul normal de crestere. Daca diagnosticul e pus la virste mici si terapia este initiata imediat, nanicii hipofizari au chiar sansa de a atinge o talie de adult normala.

Accesibilitatea larga la terapia cu GH uman recombinant a largit paleta indicatiilor acestui tip de tratament la deficite partiale de GH, precum si la alte tulburari de crestere (sindromul Turner, Noonan, retardul statural intrauterin, discondroplazii, sindromul Prader Willi etc), cu accelerare considerabila a vitezei de crestere si obtinerea unei talii adulte multumitoare.