Povesti din vremea cind admiterea la facultate semana cu o crincena batalie

In epoca „dosariadelor", multi parinti si profesori tinjesc dupa admiterea de altadata. Acum, absolventii de liceu isi depun dosarele, de multe ori la intimplare, la cite doua-trei facultati odata. Sint admisi fara a invata o iota, pe baza notelor din liceu. Daca nu iau la fara taxa, se duc pe locuri cu taxa, iar daca nu, se duc la privat. Oricum, nu ramin pe tusa. Pe vremea parintilor lor, admiterea era un maraton care incepea pentru multi inca din clasa a X-a. Cine voia sa intre din primul foc, tocea doi-trei ani manualele, rezolva toate culegerile, facea pregatire cu profesori universitari. Examenul era greu, la multe facultati concurenta depasind 10/loc. La Drept, Medicina, Electrotehnica, dar si in alte parti, se intimpla sa dai de peste 3-4 ori la rind pina intrai. Studentii erau mai putini, mai bine orientati si mai respectati. Sint lucruri de care prrofesorii universitari de azi, studentii de ieri, isi amintesc cu mindria cu care veteranii povestesc despre batalia cea mai grea.

Batalia cea mai mare la admitere era la Medicina si la unele facultati de la Universitatea „Cuza", unde locurile erau foarte putine. Reusita la facultate cerea mari sacrificii si ani de pregatire intensa."In 1985 am fost 9 pe loc, cred ca erau in jur de 160 de locuri. Am dat admitere la trei obiecte: fizica, chimie, cu probleme de nivel de olimpiada, si anatomie. Ultima medie cu care s-a intrat a fost 8,70, cam asa", isi aminteste prof.dr. Adrian Covic, managerul Spitalului „C.Parhon". Pregatirea pentru admitere incepea cu mult inaintea examenului de admitere, iar victoria la Medicina era un act de vitejie. Erau candidati care isi doreau atit de mult Medicina, o facultate de mare prestigiu pe atunci, incit dadeau si de 5-6 ori pina intrau. „Am luat  9,40, dar am invatat dintr-a zecea. Nu aveai cum altfel. Toata lumea facea pregatire. Era incredibil de greu. Manualul de biologie il ziceam pe de rost de la un capat la altul in noua ore. Apoi am invatat probleme de chimie pe care nu stiau sa le rezolve cei de la chimie", a spus Adrian Covic. „In 1967, admiterea se dadea la 3 probe: fizica, chimie anorganica si biologie. Erau 100 de locuri si peste 600 de candidati. Dar intr-un an, concurenta era de 18/loc. Medicina era atunci o profesie tentanta, o elita, iti asigura un loc in societate. In plus, erau foarte putine locuri", isi aminteste prof.dr. Vasile Astarastoae, rectorul Universitatii de Medicina si Farmacie „Gr.T.Popa".

Tudorel Toader: „Am intrat din a doua incercare, desi eram olimpic"

Nici la Filosofie nu era deloc simplu sa devii student. „In 1987, cred ca erau 10-11/loc. Erau 25 de locuri. Am muncit ani de zile pe rupte, vreo 3-4 ani. Am invatat vreo 3-4 manuale de istorie si un manual galben de filosofie. Multi colegi de-ai mei au ramas in functii de cercetare", spune prof.dr. Nicu Gavriluta, decanul de la Filosofie. La Drept era o concurenta si mai mare. „In 1982, erau 30 de locuri, dintre care 7 erau rezervate din anul precedent, erau persoane care facusera armata. Eram 24 de candidati/loc. Am dat examen de admitere la filosofie si la economie politica – reproducerea textelor, a formulelor, diversi indicatori ori principii economice", isi aminteste prof.dr. Tudorel Toader, decanul Facultatii de Drept. Rezultatele foarte bune la olimpiadele de profil nu iti garantau insa reusita. „Am intrat din a doua incercare, chiar daca luasem primul loc la olimpiada de economie politica si locul doi la filosofie. Era foarte dificil", sustine prof.dr. Tudorel Toader. „Nu cred ca era bine nici atunci, dar nu cred ca e bine nici astazi. Cred ca ar fi utila o testare a cunostintelor minime necesare pentru o cariera juridica. Asa se explica faptul ca multi studenti in anul I nu se regasesc si pleaca la alte facultati ori ramin, dar nu au numarul de credite necesar", a declarat prof.dr. Tudorel Toader.

„N-aveam loc in salile de lectura, asa ca mergeam in salile de la Agronomie"

In anul 1971, la Facultatea de Chimie a Universitatii „Cuza" concurenta pe locurile fara taxa era de 4/loc. Acum, locurile se ocupa cu greu. Admiterea la facultate se facea prin proba scrisa la chimie organica si anorganica, teza la matematica, la algebra si analiza, o alta teza la fizica si examen oral la chimie. Cei mai buni studenti beneficiau de bursa, ce le asigura atit cazarea, cit si masa. „De la 7,50 in sus se lua bursa. Am avut bursa republicana, respectiv cazare si cartela si 100 de lei pentru bursa integrala. Ajungea cam la o mie de lei pe luna, mai mare decit salariul mediu atunci. Era bine ca 90% dintre studenti aveau cazare si masa. Sa faci si serviciu si scoala, acum tinerii sint chinuiti", afirma prof.dr. Dumitru Ginju, decan la Facultatea de Chimie. Un sistem de admitere anevoios nu-ti asigura insa un loc in camin si mai tirziu o diploma de absolvent, decit cu mari sacrificii. „Era ca in armata, domnule: la masa cu ora, la studiu cu ora. In sesiune era un program foarte strict. N-aveam loc in salile de lectura, asa ca mergeam in salile de la Agronomie. Am avut  colegi de camera vietnamezi. Erau foarte disciplinati, vrind-nevrind m-am luat dupa ei. Ma trezeam la 6 jumatate dimineata, mergeam la cantina, apoi la sala de lectura. La amiaza- prinzul, de la 1 la 3 somn si apoi iar studiu pina la 9 seara", povesteste profesorul Ginju. Studiu intens nu se cerea numai aici. „Aveam un coleg la Sport, imi amintesc ca dadeau examen la dansuri populare, parca. Si ei invatau, se inchideau in baie, ca sa nu-i vada nimeni, si fluierau alunelul", spune prof.dr. Dumitru Ginju. Facultatile de Stiinte nu mai au in prezent concurenta de atunci si nici medii foarte mari. „Realitatea e ca in in ultimii ani vin elevi mai slabuti. Cred ca noi muncim mai mult decit munceau profesorii nostri la seminarii si laboratoare", precizeaza decanul facultatii de Chimie. Solutii ar fi, pentru a imbunatati nivelul invatamintului, atit superior, cit si preuniversitar, ingreunate insa chiar de reticenta cadrelor didactice. „Sint prea incarcate manualele in scoli, licee, sint prea multi copii in clasa. Trebuie periate programele incarcate. Rezistenta la reforma in invatamint cred ca asa se explica, oamenii se opun pentru ca se reduc astfel normele", a spus prof.dr. Ginju.

„Stateam la coada la biblioteca facultatii, pe trei rinduri, de la 6 dimineata"

In urma cu 50 de ani, la Facultatea de Mecanica concurenta pe cele 27 de locuri, dintre care 14 fara bursa, era de 10 candidati/loc. Pentru a deveni studenti, concurentii trebuiau sa treaca de doua probe scrise, la matematica, algebra si geometrie si la fizica, urmate de examene orale la cele doua discipline. „Am intrat din prima si n-am vrut, pentru ca voiam sa dau la matematica", isi aminteste profesorul Mircea Cozminca, acum profesor la catedra de Masini-Unelte, din cadrul Facultatii de Constructii de Masini si Management Industrial, atunci proaspat absolvent al Liceului Teoretic din Dorohoi. „Plecasem de acasa fara invoirea parintilor, ca n-aveau conditii sa ma tina in facultate. Pe strazile Copoului se zicea ca facultatea cea mai grea e Mecanica. Am zis ca dau aici admiterea ca poate nu intru si ma intorc acasa ca sa nu-i supar pe ai mei. Dar am intrat primul", isi aminteste prof.dr. Cozminca. „Prima data am stat in camin la Palatul Copiilor. Era o camera de 40 de insi, se numea atunci caminul «Ion Neculce». De acolo mergeam pe jos pina la catedrala catolica, unde era caminul «Filimon Sirbu» si cantina. Profesorii nostri erau profesionisti si exigenti, dar si foarte atenti cu studentii", povesteste Mircea Cozminca. In sesiune, studentii isi dadeau coate pentru a prinde o carte la biblioteca, sustine el. „Stateam la coada la usa de stejar a bibliotecii de la «Cuza», atunci a Universitatii «Gh.Asachi», cam 100 de insi, la coada pe 3 rinduri de la 6-7 dimineata. Cartile de imprumut se gaseau in singur exemplar. Apoi s-a dezvoltat, acum sint carti care nu sint deschise de studenti", spune prof.dr. Cozminca. Ce ii motiva pe studentii de atunci sa invete din greu pentru a deveni ingineri ai „epocii de aur"? „Era o motivare formidabila pentru studenti. Facind inginerie ajungeai cu siguranta intr-un oras cu o intreprindere valoroasa, care iti dadea si o casa. In plus, prin anii 1960- 1970, pentru a incuraja industria, se dadeau prime", declara prof.dr. Mircea Cozminca. In prezent, el sustine ca o solutie pentru un invatamint superior de calitate ar fi scaderea numarului de locuri, a cifrei de scolarizare si cresterea numarului de locuri de munca. „Scaderea nu este posibila din motive subiective, respectiv finantarea pe student echivalent. Intervine si criteriul de calitate ce trebuie legiferat, respectiv numarul de studenti atribuit unui profesor", a afirmat Mircea Cozminca.

Admiterea la Electrotehnica dura noua ore

In 1974, Electrotehnica era o facultate la moda. „Era o prejudecata ca cei foarte buni la matematica si fizica trebuiau sa faca Electrotehnica", mentionat prof.dr. Alexandru Salceanu, decanul Facultatii de Electrotehnica. Erai considerat admis la facultate numai daca treceai de trei probe. „Era o teza de trei ore la algebra si analiza matematica, o teza de trei ore la geometrie si trigonometrie si o alta teza de trei ore la fizica, respectiv mecanica, caldura si electricitate", precizeaza prof.dr. Salceanu. Un motiv pentru a fi admis la orice facultate era atunci ca faceai mai putina armata. „Cei care nu reuseau la facultate aveau armata lunga, de la 1 an si patru luni la 2 ani. Daca aveai facultate faceai numai 9 luni inainte ori 6 luni dupa facultate. In plus, inginerii din industrie aveau o treapta de salarizare superioara, fata de alte profesii ce nu erau considerate direct productive, precum juristii sau economistii", spune decanul Facultatii de Electrotehnica. Studiile superioare asigurau si loc de munca bun la repartitie. „Cei care nu reuseau la examenul de diploma in anii 80′  au prins posturi la flota de pescuit oceanic, 6 luni pe mare", isi aminteste el. In ultimul an, absolventii beneficiau de o excursie de studii, unde vizitau toate obiectivele din tara ce aveau legatura cu domeniul absolvit. Desi a absolvit facultatea in acest sistem,  profesorul Salceanu este de parere ca admiterea de atunci ar defavoriza acum. „In toata Europa invatamintul superior are caracter de masa. Nu se mai face nicaieri in lume admitere. Principiul «intra cine vrea, termina cine poate» este foarte bun. Cerintele profesiei de inginer au evoluat. Un bun inginer se formeaza relativ greu, presupune o dotare initiala, un spirit inovativ. Este greu acum, la fel ca si acum 30 de ani. Nu poti fi bine informat acum fara o engleza tehnica. Creativitatea ramine esentiala", a declarat prof.dr. Alexandru Salceanu.

Decanul de la Agricultura a picat in primul an la admitere, la proba orala

La Agricultura, in urma cu 43 de ani concurenta era de 7- 8/loc pe cele 120 de locuri. „Moldova era in 1965 foarte saraca si, in zona de unde vin eu, oamenii de mici copii aveau grija zilei de miine. Era impresia ca in absolut orice conditii inginerul agronom va avea ce minca si va asigura si pentru altii", isi aminteste prof.dr. Constantin Leonte, decanul  Facultatii de Agricultura. Putin surprinzator, prima data a dat admiterea la facultatea de Electrotehnica, si nu la Agricultura. „Am picat la examenul oral. Datorita spiritului justitiar care ma caracteriza am vrut apoi sa merg in armata, sa ramin definitiv acolo. Nu m-au primit insa pentru ca aveam doar 17 ani", isi aminteste cu zimbetul pe buze profesorul Leonte. Pina a deveni student la Agronomie, a fost profesor suplinitor de biologie, timp de un an, experienta care i-a folosit mai tirziu, dupa care a plecat in armata. „M-am intors in timpul stagiului militar, in concediu, ca sa dau admiterea din nou la Electrotehnica si am venit la Agronomie, cu niste colegi de-ai mei", spune el. N-a fost insa un impuls de moment, ci o pasiune mai veche, detaliaza profesorul. „Ca suplinitor la biologie faceam niste lectii model. Mergeam la toate CAP-urile, adunam mulajele de carton ale diverselor tipuri de mere sau legume si le aduceam la scoala. Imi spuneau ca am tact pedagogic, eu doar simteam ca asa trebuie sa fac lectia. Aveam insa in cap electrotehnica, parintii mei voiau sa-mi impuna asta", spune prof. Leonte despre alegerea sa. „Am dat examen scris la chimie si la botanica si examen oral la botanica. Am fost admis din prima". Acest model de admitere astazi nu ar face decit sa alunge candidatii. „Un examen de admitere serios ar face ca toate institutiile de invatamint superior sa ramina fara studenti. Nu exista o apreciere corecta nici din cauza liceelor. Parintii au cautat toate posibilitatile pentru a mari nota la bacalaureat", a declarat prof.dr. Constantin Leonte. Un prim pas in reforma invatamintul superior ar trebui sa fie, sustine el, modul de finantare a universitatilor. „Finantarea sa nu mai fie pe studenti bugetati. Doar atit sa se schimbe si tot creste calitatea. Apoi, atit timp cit nu exista o corelatie cu piata muncii vor exista oameni care sa nu-si faca munca pentru care au studiat", a mai adaugat el.

„1000 de candidati pe 60 de locuri"

Nici specializarile de la Arte nu-ti garantau un examen de admitere mai usor. „Am dat admiterea in 1965, la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti. Erau 1.000 de candidati pe 60 de locuri", isi aminteste prof.dr Emil Coseru, directorul Departamentului de Teatru de la Universitatea de Arte „G.Enescu". Concurs de admitere aici se da si in prezent. „Am dat examen la repertoriu, simt muzical, improvizatie si literatura. Acum nu se mai da literatura. Cred ca era un lucru foarte bun. In liceu majoritatea nu mai fac literatura, sint nevolnici in fata unei analize literare. Poti gasi un candidat cu capacitati genetice la actorie, dar prost vorbitor, si pica. Probabil ca elevii de azi cauta sa cistige foarte repede fara prea multa stiinta", a spus prof.dr. Emil Coseru. Si aici, candidatii care nu intrau la facultate, mergeau in armata. „Aveam valiza pregatita. Daca nu intram a doua oara mergeam in armata. Dupa ce am fost admis mi-am schimbat biletul de tren. Am facut armata in anul II", spune Emil Coseru, care nu este de acord cu  sistemul Bologna, trei ani fiind prea putin, in opinia sa, pentru a   pregati buni specialisti.