Caută 
5 MIN
Zece ghiozdane ies in fiecare zi pe poarta. Zece copii cu tot
atitea ghiozdane in spate pleaca dimineata spre gradinita ori
scoala din sat sau spre Liceul Agricol din Sascut. Ies toti din
ograda sotilor Marioara si Gheorghe Tugui. Altii se chinuie o
viata sa aiba un copil si poate nu reusesc. Sotii Tugui au zece,
si toti zece merg la scoala. Parintii ar trebui sa fie bucurosi de
sufletele dimprejurul lor, de zarva creata dimineata de
dimineata. Dar nu sint. Sint bucurosi de copii, ca-s ai lor, ca-s
sanatosi si ca invata carte, dar sentimentul paleste in fata
grijilor zilnice. Pentru ca nu e simplu sa tii zece copii la
scoala. Sa-i imbraci, sa le pui un pachet in ghiozdan si sa le iei
rechizite. Si acestia nu sint toti. Mai au, in afara celor zece
copii, inca patru. In total, 16 suflete.
Prima zi de scoala a fost o adevarata problema pentru sotii Tugui.
Doar Marioara, mama lor, stie cum se descurca in fiecare luna cu
numai doua milioane de lei. In casa familiei Tugui, singurul venit
sigur este alocatia celor opt copii minori, care ajunge la aproape
1,7 milioane de lei pe luna, iar restul sint banii pe care tatal copiilor
ii cistiga muncind cu ziua prin sat, la cimp, sau facind carausie cu
caruta cu vaca pe care o are. „Nu am niciodata bani sa le cumpar
la toti copiii de imbracat. Acum am avut noroc de o cumatra care
are copiii plecati in Italia si ma mai ajuta cu hainele care au ramas
de la cei mici. Altfel, pentru ca sint unii dupa altii, mai poarta cei
mici de la cei mai mari. Cind a inceput scoala, nu am avut bani sa
cumpar la nici unul de imbracat. Am spalat hainutele pe care le
aveau mai bune, le-am cirpit si i-am trimis la scoala”, spune
Marioara Tugui.
Georgiana, penultimul copil al familiei Tugui, a mers in aceasta
toamna pentru prima data la scoala. Este curat imbracata si atrage
de la inceput atentia prin faptul ca nu are uniforma, cum au toti
ceilalti copii din clasa. „Sint multi in familie, iar parintii nu au avut
bani sa-i ia uniforma. Altfel, are cam tot ce ii trebuie: rechizite,
ghiozdan si carti. Chiar zilele trecute a venit tatal ca sa-mi aduca
40.000 de lei, sa cumparam carti de literatura pentru copii. Nu stiu
de unde i-a scos, dar a venit cu ei, iar fetita a primit astazi cartea”,
spune Anica Tanase, invatatoare la clasa intii de la Scoala din
Orbeni, unde sint inscrisi cei mai multi dintre copiii familiei Tugui.
Marioara Tugui recunoaste ca nu o duce deloc bine cu banii, dar
spune ca face tot ce e omeneste posibil pentru a le asigura copiilor
strictul necesar. „Aproape toti au primit rechizite de la scoala, la
inceputul anului scolar. Doar doi, mai mari, nu au fost la
deschidere, ca nu am avut cu ce-i incalta. Nu au mai prins caiete
si pixuri, asa ca pentru ei a trebuit sa cumpar. Am fost la magazinul
din sat, am dat 150.000 de lei si le-am luat ce le trebuia. N-am mai
avut bani de ghiozdane si se duc cu punga, da’ cind o sa iau
alocatia, le cumpar si lor rucsac. Sintem noi multi, dar nu vreau sa-
i arate copiii cu degetul si sa rida de ei”, spune femeia.
Situatia familiei cu 14 copii este cunoscuta de toate cadrele
didactice din scoala unde invata cei mici. Faptul ca veniturile
sotilor Tugui nu se constituie decit din alocatia copiilor nu
inseamna ca acestia se milogesc pe la colegi sa manince o bucata
de piine sau sa ceara un pix, sa scrie. „E de apreciat ca tatal vine
saptaminal la scoala sa se intereseze de situatia scolara a copiilor
si sa vada ce mai au nevoie. Numai saptamina asta l-am vazut de
citeva ori prin scoala, semn ca nu-i e indiferent ce se intimpla cu
copiii lui”, spune Adina Petroiu, invatator la clasele II-IV din scoala
Orbeni.
Maninca piine doar o data pe luna
Pregatirea pentru scoala a copiilor nu este singura problema careia
trebuie sa-i faca fata Marioara si Gheorghe Tugui. Zilnic, in jurul
mesei se aduna 14 guri, care trebuie hranite. Palma de pamint pe
care o au in proprietate cei doi parinti nu a fost cultivata nici in
acest an, pentru ca nu au avut bani de araturi, discuit si semanat.
„Am luat in parte de la o cumatra de-a noastra pamint si il
munceste sotul. Eu nu mai pot sa merg la cimp, ca in ultimul an m-
am operat de mai multe ori. Si, oricum, tre’ sa stau acasa cu astia
mici. Singurul care lucreaza e sotul, ca pe copii nu-i luam de la
scoala sa-i ducem la cimp”, spune Marioara Tugui, pe care in jurul
prinzului am gasit-o trebaluind prin curte.
Fasolea, cartofii, laptele, brinza si mamaliga sint alimentele care
se regasesc cel mai frecvent pe masa in jurul careia se
ingramadesc de trei ori pe zi 14 suflete. Carnea e pusa in farfurie
doar cind se mai sacrifica cite un animal crescut in curte, iar
piinea e un adevarat lux pentru numeroasa familie. „Ca sa ne
saturam toti, la o masa ne trebuie 8-9 piini. Nu avem bani sa
cumparam piine decit cind luam alocatia, o data pe luna, ca sa mai
schimbam mamaliga”, recunoaste fara urma de rusine gospodina
casei.
„Trebuie sa-si faca un rost in viata”
Prima tentatie a unui parinte care nu are bani sa-si trimita toti copiii
la scoala ar fi sa-i retraga pe cei mari si sa-i puna la munca, ca sa
aiba ce le pune in fata celor mici. Aceasta este mentalitatea celor
mai multi dintre parintii saraci. Nu este insa cazul sotilor Tugui. „Ne
chinuim sa-i tinem pe toti la scoala, e adevarat, dar niciodata nu
ne-am gindit sa-i retragem. E greu in ziua de azi sa n-ai carte si sa
stai acasa. Toti trebuie sa mearga la scoala, pentru ca alta sansa
sa-si faca un rost in viata nu au. Destul am am dus-o noi greu, nu
vreau sa-i tin linga mine, la coada sapei. Trebuie sa invete, sa-si
gaseasca serviciu si sa faca ceva in viata”, spune mama celor 14
copii.
Femeia nu cintareste mai mult de 50 de kg. N-ai zice ca a nascut
14 copii. Cu atit mai mult ai fi tentat sa nu crezi, daca cineva ti-ar
spune ca mina aceea de femeie hraneste, de treo ori pe zi, 14
guri. Cind ne-am luat ramas bun de la ea, avea o stralucire in ochi.
Exact ca atunci cind ne-a invitat sa-i pasim pragul. Parea foarte
mindra la vederea prin ograda a micutilor care se jucau. Convinsa
ca cea mai mare avere a unui parinte sint copii, Marioara Tugui
spera sa ajunga ziua in care sa-i vada pe toti realizati, la casele lor.
(Costinela BREAHNA)
