Prostituatele de la Sarata fac reduceri de toamna

Plecare „italienilor” i-a lasat nu doar pe agentii imobiliari si pe
patronii de magazine cu tristetea ca nu mai au clienti. La fel de
suparate de plecarea stranierilor sint si fetele care-si fac veacul pe
soseaua de centura dinspre Bacau spre Onesti. Atit de triste sint
prostituatele ca nu mai au clienti, incit au recurs la o metoda
extrem de originala sa-si salveze „business-ul”. La fel ca si
comerciantii din magazinele renumite, prostituatele si-au legat de
git afise cu „Azi avem reduceri”. O idee buna care, si in cazul lor, a
inceput sa dea rezultate.
„Asta vara era parfum! Aveam clienti, aveam si bani”
Curiozitatea specific feminina nu-mi da pace, asa ca opresc
masina. Doream sa vad mai bine. Fac citiva pasi, pe jos, pe sosea.
Nu apuc sa ma dezmeticesc, ca ma trezesc in fata unei fete foarte
sumar imbracate, care imi spune rastit: „Ce ai fa, esti pe invers?”
Ramasa fara replica, bilbii ceva, dar tot ea intervine sigura pe sine:
„nu-i nimic, ca am avut si fete! Pentru mine tot aia e, daca scoti
banii. Hai, ca azi iti fac reducere!”. Grabesc pasul spre masina, dar
o fata cu fata destul de bruna ma ajunge din urma. „A venit toamna
si au plecat strainii, asa ca nu ne mai cauta nimeni. Am facut si noi
reduceri de toamna. Stau de doua ore si nu opreste nimeni. Asta
vara era parfum! Aveam clienti, aveam si bani. Acum somez!”, imi
explica individa.
Bulversata de cele auzite, incerc sa leg un dialog. „Care e tariful?”,
e prima intrebare care-mi vine-n minte. „Depinde de client. De
obicei 300.000 de lei ora, dar azi stau cu 100.000, daca opreste
careva. Uneori primesc tigari, mincare sau chiar haine. Copilul
meu a intrat la scoala, si nu am bani sa-i cumpar de imbracat”, imi
explica fata. Intreb de tatal copilului, dar imi raspunde ca nu mai
stie nimic „de atunci”. Brusc, fata isi da seama ca as putea fi de la
Politie si ca am dreptul sa o „ridic” cu tot cu buletin. „Actele nu le
am la mine!”, ma lamureste ea rapid, fara ca eu macar sa o intreb
de asa ceva. O intreb insa unde sta, dar evita raspunsul. Dupa
citeva minute, apare un tip slab, imbracat intr-o geaca cumparata
la mina a doua. Se prezinta. Il cheama Misu si nu pare prea
comunicativ. „De ce stati fa, de vorba cu asta? Ce aveti de
povestit? Treceti la treaba!”, intervine el furios dupa citeva clipe. O
masina de pe sosea ajunge in dreptul fetelor si reduce viteza.
Fetele ii zimbesc celui de la volan si se duc buluc la geamul
deschis. Ramin singura in mijlocul drumului.
Continuare in pagina 2
Ma urc in masina cu gindul sa plec. Merg mai putin de un kilometru
si dau de un alt grup de trei fete. Ma duc sa vorbesc cu ele. Par
deschise discutiilor.
„Sinteti de la ziar? Eu vreau sa-mi faceti poza. Va spun si cum ma
cheama – Ionela Iofscea”, spune prostituata. Ma surprinde tupeul
ei. O intreb de cit timp se prostitueaza si imi zice ca de la 14 ani,
iar acum are 23. Imi spune ca are trei copii, dar ei nu cresc
oricum, ci cu o bona platita din banii cistigati de ea. Foarte
deschisa, imi explica ca a mai „lucrat” si in Constanta, si la Galati.
„La iarna nu mai stau pe aici, ma duc in Italia”, ma lamureste
aceasta.
O intreb unde merge cu clientii si imi explica ca „dupa ce se culege
porumbul este mai greu”. De obicei „presteaza” in masina
clientului, dar altii mai avuti le duc chiar si la hotelul „Magura”. Imi
spun ca merg periodic la control medical, in policlinica, ca „e pe
gratis”. Din borseta atirnata la briu, una dintre ele imi arata
prezervativele. Imi explica ca de fiecare data se protejeaza. „Cu
jandarmii o ducem mai rau, ca mereu ne bat si uneori ne mai iau si
banii. La cite amenzi am platit imi faceam vila pina acum!”, se
baga in discutie alta.
Le intreb citi clienti au si imi raspund ca in vara aveau si 20 pe zi.
Asta inseamna chiar si peste doua milioane zilnic. „Ce, nu
merita?”, ma intreaba tinara, probabil surprinsa de expresia fetei
mele. Nu stiu ce sa-i raspund, asa ca le intreb ce scoala au. „Opt
clase si scoala vietii”, vine imediat raspunsul.
In zona apare un barbat grizonat cu o masina straina. „Care e mai
curata dintre voi?”, le arunca omul. Le explica fetelor ca vrea una
care sa vina cu el si cu prietena lui care e pretentioasa, „ca e
patroana”. Cum, necum, la ureche-i ajunge rapid ca sint de la ziar.
Se sperie si demareaza in tromba, lasind un nor de praf in urma
lui.
„Sa ne dati la ziar, ca noi vrem!”, striga fetele dupa mine.
Pornesc in viteza spre Bacau. La Narcisa, un om in toata firea
cerseste pe trotuar, cu un picior sub el. La prima intersectie un
copil imi cere bani, iar altul sare sa-mi stearga parbrizul. Un domn
bine ma depaseste cu un jeep, ultimul tip. Merg pe sosea si ma
gindesc si eu ca omul: „Asta e, fiecare se descurca cum poate!
Doar e economie de piata, neica!”. (Olimpia FILIP)