Dorohoiul, cladit pe sticla si portelan

Roaga pe cineva sa-ti caracterizeze orasul Dorohoi in cinci cuvinte si vei putea constata ca doua dintre ele sint "sticla" si "portelan". Restul nu conteaza sau conteaza doar intr-un anumit context. Pentru romani in general, dar in primul rind pentru dorohoieni, sticla si portelanul au fost si inca mai sint emblema acestei localitati. Emblema aceasta a fost inaugurata cu zeci de ani in urma, cam prin 1978, cind se puneau bazele fabricii de sticlarie si portelan, sub directa indrumare a partidului calauzitor. Azi tot sticlaria si portelanul tin sus stindardul orasului, devenit intre timp municipiu, sa filfiie dupa cum bate vintul economiei de piata. Si tot in functie de energia eoliana a economiei romanesti functioneaza si cele – cine le mai stie numarul – societati profilate pe sticlarie si portelan, care s-au inmultit la Dorohoi ca iepurii.
Declaratiile politicienilor au facut numai rau
Din nefericire tocmai fabrica mama era sa se duca pe apa simbetei si inca nici acum nu se simte prea bine. Divizarea ei in STIPO si Portelanul era cit pe ce sa duca la falimentarea amindorura. La asta contribuind atit proasta lor administrare cit si declaratiile alambicate ale unor lideri politici, declaratii facute fie in necunostinta de cauza, fie din anumite interese, deocamdata nu ne putem pronunta. Cert e ca in urma disputei intre deputatul PSDR Serban Mihailescu si directorul FPS Botosani, taranistul Emilian Popa, s-au tras niste concluzii de-a dreptul catastrofale pentru proaspat infiintata SC Portelanul SA Dorohoi. Cica aceasta societate ar detine pe stoc bibelouri de vreo 8 miliarde, ca s-au furat de la ea aur in valoare de vreo 400 de milioane si alte chestii de genul acesta.
"As fi vrut sa dau atunci un drept la replica, a spus actualul administrator al societatii, inginerul Dorin Asaftei, dar n-am vrut sa intru in troaca lor. Sint dispute politice, dar care, iata, afecteaza societatea noastra. Aceste declaratii nu au facut decit sa ne alunge de la poarta fabricii atit clientii, cit si eventualii investitori".
Realitatea e, si ne-a demonstrat-o cu acte Dorin Asaftei, ca adevarul e ceva mai departe. Cam pe vremea in care Stipo si Portelanul faceau parte din aceeasi societate si ca acea cantitate "imensa" de aur – 13,7 Kg – nu valora chiar 400 de milioane, cum s-a spus, ci doar 19 milioane, ca doar era aur coloidal, folosit numai in industria ceramicii. Exista, intr-adevar stocuri la Portelanul, dar nu de 8 milioane in bibelouri, ci de numai 2 miliarde cu totul, in mare parte farfurii, care intre timp s-au vindut. In rest declaratiile domnilor politicieni par corecte. Atita doar ca-s cam tendentioase si mult daunatoare societatii. Intre timp paguba a fost recuperata de la cei care s-au facut vinovati, a fost si o ancheta penala in acest sens insa organele nu au putut face dovada daca acea cantitate de aur a fost sustrasa sau a fost vorba de un consum nejustificat.
O angajata minuieste 13.000 de farfurii pe zi
"Stocuri avem si acum, sustine administratorul Asaftei, dar e vorba de stocuri normate, pe care le acumulam in lunile cu vinzare mai slaba, pantru a le valorifica in lunile de virf- iulie, august – cind inchidem fabrica iar personalul pleaca in concediu de odihna. Avem stocuri de vreo 2 miliarde si vom mai face in lunile care urmeaza in jur de 4,5 miliarde".
Stocurile si lipsa de aur din gestiune a fost, asa cum am mai spus, mostenita de la STIPO, in momentul divizarii. Si odata cu ele a mai fost mostenita si o datorie de peste 23 de miliarde de lei, foarte greu de recuperat in conditiile in care guvernul accepta reesaloarea platilor numai fabricilor de alcool. Altminteri fabrica merge chiar in profit. Nu de mult, cam de vreo luna, dar e totusi un pas, daca ne gindim ca tehnologia ei dateaza din momentul infiintarii, singurul utilaj nou fiind un cuptor Rithammer, nemtesc, acuzitionat in 1993. Restul cuptoarelor sint, zice-se, italiene, fabricate insa in Romania, ca sa evitam termenul de furt tehnologic. Nici o fabrica de portelan din Europa nu mai foloseste astazi asa ceva, insa la Dorohoi se poate. Pentru a mai reduce din pretul produsului nu se schimba tehnologia ci materia prima. Portelanul, folosit pina acum, si care se importa din cele strainatati, a fost inlocuit cu ceva mai putin costisitor, caruia noi ii spunem vitrus iar occidentalii portelita, mult mai ieftin si care se gaseste din belsug si la noi. Portelan minus virtiolita rezulta un cistig la pret de 30-40 la suta ceea ce face ca produsele sa fie mai usor de comercializat si in final un cistig pentru fabrica dorohoiana. In aceste conditii nu mai stim de ce societatea se mai cheama Portelanul, dar asta are mai putina importanta
In urma succesivelor restructurari, din cei peste 700 de angajati au mai ramas vreo 400. Si nici acestia cu cine stie ce salarii care sa-ti trezeasca invidia. Cam intre 780 de mii si 1 milion de lei, dar decit nimic se multumesc si cu atit. Poate ca nu vi se par sugestive aceste cifre asa ca trebuie sa recurgem la exemplificarea lor. In sectia strungarie lucreaza 8 femei. Pentru salariul lor de 700 si ceva au ca norma de lucru nu mai putin de 13.000 de farfurii zilnic, iar ca o farfurie sa iasa cu viza CTC si "bun de vinzare" trebuie sa treaca prin mina fiecareia. Sa minuiesti cite 13 mii de farfurii pe zi pentru 780 de mii de lei pe luna este de acum o pasiune. Fiindca nimeni n-ar face asa ceva decit de placere. Curiozitatea te face uneori sa te intrebi cum minuiesc acele femeii farfuriile lor din bucatarie, cind la serviciu sint nevoite sa schimbe cite una la trei secunde. Ca un corolar al respectului fata de femeie si al respectului pentru munca ce o depun, produsele lor poarta doua nume cit se poate de feminine: Dora si Rodica. Palida consolare insa. Liderul de sindicat, Alexandru Palimaru, le promite insa ca le va mari salariul. Nu el, desigur, dar va solicita patronului Catalin Chelu, un afacerist din Galati, care a cumparat pachetul majoritar de actiuni, ca la prima sedinta AGA va cere un spor salarial pe masura muncii depuse.
Deocamdata e bine ca unitatea functioneaza si inca in profit, dupa cum ne-a declarat administratorul ei. In ciuda unor declaratii politice care erau sa duca la falimentul ei. Speranta muncitorilor de aici e ca dintre cele cinci cuvinte cu care poate fi caracterizat Dorohoiul sa nu dispara cumva "portelanul". (Florentin FLORESCU)