Oamenii din spatele mastilor de chirurgie

Cu totii stim sau am vazut imagini din salile de operatie, imagini care de cele mai multe ori ne infiorau. Cei care salveaza de multe ori vietile semenilor nostri sint oameni ca noi, au familii sau probleme ca toti ceilalti. Scopul lor nu este decit unul si anume acela de a ne face din nou sa putem duce o viata normala. Huliti sau adulati, acestia sint chirurgii nostri. Din dorinta de a va arata cum este intr-o sala de operatie si de a prezenta o alta fata a chirurgilor botosaneni, ne-am deplasat la fata locului, intr-una din salile de operatie ale Spitalului Judetean.
Operatia incepe in sala de preanestezie, unde un barbat de 32 de ani din Bucecea este pregatit. Pacientul suferea de mai mult timp de un ulcer gastric stenozat, ceea ce inseamna ca alimentele pe care le minca reuseau cu greu sa intre in stomac. Acesta slabise de la 80 de kilograme, cit cintarea in urma cu un an pina la incredibila greutate de 38 de kilograme, singura sansa pentru el fiind operatia. In sala de preanestezie i-au fost echilibrate functiile organismului si a fost sedat. In acelasi timp, in anticamera salii de operatie, medicii se pregateau pentru interventie. Trebuie sa stiti ca numai spalatul pe miini dureaza mai mult de cinci minute, medicii fiind apoi ajutati de catre asistentele salii sa se imbrace cu halate, manusi, boneta si masca, toate sterile. Echipa de medici care a operat acest caz, condusa de dr. Mihail Hamburda, a fost compusa din 2 chirurgi, un medic anestezist si 2 asistente de chirurgie, toti avind roluri bine determinate in cadrul echipei. "Este o munca in echipa, iar tot ceea ce rezolvam se datoreaza efortului acestor oameni. Chirurgul si anestezistul au o raspundere enorma fata de pacient. Operatia in sine reprezinta un soc, o agresiune impotriva organismului, insa cu scopul de a face bine. O sa vedeti cum va arata acest pacient dupa citeva luni, cind va duce o viata normala", a declarat dr.Mihail Hamburda, seful sectiei de chirurgie. Operatia a inceput. Din acest moment concentrarea si precizia sint cuvintele cheie iar viata pacientului este lasata doar in mina chirurgilor si a aparatelor. Transpiratie multa, caci lampa scialitica dezolta citeva zeci de grade si o serie de gesturi intr-un limbaj necunoscut noua, care se invata dupa ani buni de munca. Nu are rost sa insistam asupra actului chirurgical in sine, insa operatia care a durat mai bine de 2 ore a facut, ca in atitea cazuri, ca pacientul sa poata duce o viata normala.
Chirurgii si anestezistii sint oameni ca si noi, chiar daca ii privim ca niste duri. Au si ei viata, familiile si problemele lor. "Sintem si noi oameni, ca toti ceilalti. Ginditi-va ca stam in garda mai mult de 24 de ore, timp in care se nimeresc si 10 operatii pe zi, fiecare interventie durind cel putin o ora. Omul nu este ca un motor, care sa functioneze non-stop, si de aceea mai obosim si noi. Lumea ar trebui sa aiba mai mare incredere in noi, pentru ca toti, incepind de la personalul din jur si pina la pacienti ne critica. Daca operatia decurge bine, toti te lauda, insa daca se intimpla ceva rau, toti te arata cu degetul", ne-a declarat Wanda Jutis, medic anestezist. Chirurgii au fost scuipati, amenintati sau injurati, insa si-au facut meseria pina la capat.
Nu oricine poate fi doctor si nu orice doctor poate sa devina chirurg. Este nevoie de un anumit tip de temperament si trebuie sa existe placerea de a taia, in adevaratul sens al cuvintului. Chirurgii trebuie sa aiba o disponibilitate fizica si afectiva mult mai mare decit in celelalte specializari. "O conditie esentiala, o reprezinta talentul. Oricit de bine esti pregatit teoretic, poti avea o manualitate mediocra. La toate acestea se adauga si o rezistenta fizica deosebita, pentru ca stam ore intregi in picioare si cu nervii intinsi la maxim. Insa satisfactiile sint enorme, sa vezi ca bonavul poate merge, poate minca sau poate munci din nou", ne spune dr. Radu Malancea, chirurg ortoped si directorul Spitalului Judetean.
De la inceputul anului, pe sectia de chirurgie a spitalului, care are in dotare 85 de paturi, au fost internati si tratati peste 2.800 de bolnavi. Pentru a opera un bolnav se cheltuie enorm si lucreaza o echipa extinsa. Ppe linga chirurgi mai lucreaza si radiologii, cei de la laboratorul de exploarari functionale, cei de la anatomo-patologie si cei de la Centrul de Transfuzie Sanguina. In afara chirurgiei vasculare si a neuro-chirurgiei, practic la Spitalul judetean exista toate celelalte sectii, fiind cea mai mare sectie din judet si care rezolva peste 90% din cazurile existente. Doar la Dorohoi mai exista o sectie de chirurgie, unde se mai rezolva cite ceva si la Saveni, unde exista doar un chirurg. Aparatura este invechita, medicii ghidindu-se mai mult pe experienta dobindita in atitia ani de munca. Ar fi nevoie de un computer-tomograf, de o trusa de laparoscopie, de un aparat radiologic cu brat mobil si de aparatura performanta de anestezie si monitorizare a afunctiilor vitale, pentru ca de exemplu, in conditiile de acum anestezistul masoara cantitatea de oxigen a bolnavului operat dupa culoarea pielii. In afara dotarilor, medicii se mai pling si de acuta lipsa de singe aparuta cu ceva timp in urma prin salile de operatie.
La unison, medicii cu care reporterii nostri au intrat in sala de operatie au declarat ca se simt operind ca in serialul MASH, adica ca pe front, cu aparatura invechita si medicamente putine. Cu toate acestea, ei spun ca putine persoane ar putea realiza in aceste conditii, ceea ce au realizat ei de-a lungul timpului. (Lucian SIMINIUC)