Anastasia, copila sortita Sfirsitului

Viata Anastasiei Andrii, o copila de doar patru ani si noua luni, se farima zi dupa zi, macinata de o boala cumplita. Fetita sufera de leucemie si ar putea fi salvata doar printr-un transplant de maduva, facut la o clinica din strainatate. Interventia costa, insa, zeci de mii de dolari. "Nenorocirea este ca noi nu avem bani nici macar pentru viata de zi cu zi", spune Dorina, mama copilei.
Exista oare in lumea asta parinte care sa accepte resemnat condamnarea la moarte a copilului sau? Ce durere poate fi mai mare si ce altceva poate fi mai ingrozitor decit sa astepti zi dupa zi ca puiul de om caruia i-ai dat viata sa inchida ochii pe vecie? Sa nu-i mai auzi niciodata risul. Niciodata minutele lui sa nu ti se mai infasoare tandru in jurul gitului. Si niciodata sa nu-i mai vezi privirea de-abia desprinsa de lumea viselor, rasarind ca o minune spre tine…
"Stau si ma gindesc, oare ce pacate am facut de trebuie sa suferim atit? E atita durere! Cind ai bani iti iei copilul, il duci intr-o cofetarie,il plimbi in parculet si spui ca esti fericit. Nu te gindesti la boala…", sopteste Dorina, mama Anastasiei.
Pentru aceasta femeie lumea s-a prabusit in momentul in care fetitei sale i s-a pus diagnosticul: leucemie. Apoi s-a agatat cu disperare de faptul ca exista totusi leac. Acum, pentru inca o data, totul s-a naruit: nu are bani ca sa-si salveze copilul de la moarte.
"Mama, ce-mi face?"
Prea mica sa poata intelege drama a carei protagonista este, Anastasia isi traieste firesc copilaria. E la virsta aceea cind, pas cu pas, incearca sa desluseasca magia vietii. Nu sta o clipa locului. A invatat deja sa-si scrie, tacticoasa, numele. Ii place tare mult sa deseneze, iubeste muzica, dar cel mai mult ii plac plimbarile. Ursuletul de plus, primit cu ocazia uneia dintre desele internari in spital, este singura ei jucarie. Martor tacut al suferintei sale, catifelatul animalut o insoteste pe Anastasia in toate ocaziile. Este prietenul neinsufletit al fetitei, acum inca plina de viata.
Pina in luna februarie a acestui an, cind i-a fost decoperita boala, copila a fost, aparent, perfect sanatoasa. "N-a facut nici macar o boala a copilariei. Totul a inceput in ianuarie, cind i s-a umflat gitul si am mers cu ea la doctor, crezind ca a racit. Nastasia era foarte slabita si dormea mult. M-au trimis la boli infectioase. I-au facut analizele. Nimeni nu mi-a spus nimic, mai multa vreme. Veneau medicii in usa salonului, se uitau la ea, dadeau din cap… Am inteles ca era vorba de ceva grav. La inceput banuiam ca-i SIDA. Dar ei mi-au spus ca-i vorba de leucemie. Am cerut sa ne transfere la Iasi", povesteste Dorina, amintindu-si ingrozita de acele momente in care Anastasiei ii era atit de rau, incit credea c-o pierde.
"Plinge si se uita cu ochi mari spre mine"
Apoi a inceput chimioterapia. Pentru a doua oara, micutei i-a cazut acum parul. Si luna de luna, insotita de mama ei se duce sa i se faca punctie. "Este ingrozitor. Mi se rupe inima cind o vad intinsa pe masa de spital. Nu se zbate, dar plinge si se uita cu ochi mari spre mine. Ma intreaba «Mama, ce-mi face, ce-mi face?». Ultima data n-am mai putut sa suport, am cazut din picioare. Cind a adus-o in salon, mititica, tot ea ma incuraja: «Lasa mama, ca-mi trece». As vrea sa-i pot lua durerea cu mina, sa sufar eu. Mi se rupe inima de mila ei", plinge sarmana femeie.
Dorina a aflat ca nu e singura mama din lume cu un copil atit de bolnav, la spitalul din Iasi. Suferinta atitor prichindei adunati la un loc, prin voia destinului, a facut-o sa simta ca face parte dintr-o mare familie, unita de aceeasi nenorocire. "Toti avem acolo aceeasi durere. Ne intilnim si ne rugam sa fie bine. Dar ultima data cind am fost in spital, trei copilasi murisera. Parca asteptam si noi sa ne vina rindul", spune, cu vocea grea de lacrimi, Dorina.
Viata chinuita
De cind cu boala Anastasiei, intreaga viata a familiei Andrii s-a schimbat radical. Au fost intodeauna oameni saraci, dar niciodata saracia nu le-a adus atita disperare. Oricit de greu le-a fost, banii n-au costituit pina acum o problema de viata si de moarte.
Dorina si Danut Andrii au, fiecare, doar 32 de ani. Mai au un copil, pe Alexandru, un baietel de 8 ani. Pina acum o vreme au locuit cu totii in comuna Trusesti, din judetul Botosani. Lucrau amindoi la fabrica de zahar din localitate, insa prin 1993 aceasta s-a inchis.
"Atunci ne-am hotarit sa ne mutam din garsoniera in care stateam, la tara, la bunica sotului. In felul acesta nu mai plateam intretinere. Eu eram gravida cu fetita. Dupa o vreme, bunica ne-a dat afara", povesteste Dorina.
Somajul, care in Botosani inregistreaza cel mai ridicat procent din tara, le-a taiat celor doi speranta ca vor gasi un loc de munca in zona. Danut a incercat atunci sa cistige piinea familiei muncind pe la fermele din Vrancea. "Dupa un timp, a cautat de lucru prin Focsani si o vreme a lucrat in confectii. Insa nu s-a descurcat cu viteza mare a operatiilor, impusa de patron, intr-o profesie care pina atunci n-o mai facuse. Acum este angajat la Avicola Focsani, pe durata determinata, ca muncitor necalificat. Poate cu timpul isi va gasi de lucru in meseria lui, ca electrician", spune Dorina.
Acum, cei doi, impreuna cu micuta Anastasia locuiesc la Golesti, intr-o camera pe care le-a pus-o la dispozitie un localnic. Traiesc doar din salariul lui Danut, de un milion si ceva de lei, pentru ca Dorina n-a mai primit banii ce i se cuvin ca insotitor din luna august.
La sfirsitul acestei saptamini, femeia trebuie sa-si duca iar copila la Iasi, la control. Si se gindeste disperata ca nu are inca suma necesara drumului.
"O sa mai fim vreodata toti impreuna?"
Ca sa se poata descurca cit de cit, l-au lasat pe Alexandru la bunicii din partea mamei, la Babiceni. "Sint pensionari si ei, de-abia se descurca, dar n-am avut incotro. Eu trebuie sa merg mereu cu Nastasia pe la doctori si n-as fi putut sa vad de el. Saracul Alexandru, tot timpul se intreaba de ce asa deodata, el nu mai sta cu noi. Asta iarna, cind am plecat, i-am spus ca-i numai pentru doua saptamini. Dar o luna nu l-am mai vazut", spune Dorina. Sufletul ei de mama chinuita tinjeste dupa bietul baietel. Este de-abia in clasa a II-a si, ca o compensatie pentru necazurile parintilor, a invatat singur, singurel incit a terminat prima clasa cu "foarte bine".
"As vrea atit de mult sa fiu si cu el. Are atita nevoie de mine. Cind eram in spital cu Nastasia, lui Alexandru i-a cazut primul dintisor, si eu nu i-am fost alaturi", isi framinta sufletul sarmana femeie. Ar vrea ca totul sa fie iar ca inainte. Sa-si stie familia sanatoasa, adunata la un loc, chiar cu toate grijile ce-au fost, acum neimportante. Si Anastasiei ii este tare dor de fratiorul ei. Si daca isi doreste ceva, este un telefon, "ca sa pot vorbi cu Alexandru".
Dreptul la viata
Actualmente, dosarul ce cuprinde toate actele care certifica groaznica afectiune de care sufera Anastasia se afla in atentia medicilor de la Directia pentru Sanatate Publica Vrancea. Totodata, el a fost inaintat si Ministerului Muncii si Protectiei Sociale. Este cea din urma speranta, unica modalitate prin care viata Anastasiei ar putea fi salvata.
Pina atunci insa, ca sa se poata mentine pe linia de plutire, fetitei ii trebuiesc ingrijiri speciale. Ea trebuie sa manice bine, sa fie imbracata si sa fie ferita de posibile raceli. "Cu ce? Nu avem nici macar strictul necesar. Anastasiei ii trebuiesc vitamine, trebuie sa manince fructe exotice. Cit am putut, i-am cumparat. Dar nu mai avem de unde", se tinguie Dorina.
Cu privirea agatata de ochii tulburi de plins ai mamei sale, copila nu prea intelege ce se petrece. E tare cuminte si nu se revolta niciodata atunci cind Dorina ii explica faptul ca nu are bani sa-i cumpere tot ce vrea. Nu stie ce sint banii, dar spune ca daca i-ar avea i-ar pastra. "Si mi-as cumpara ciocolata. O ciocolata alba, portocale si cartofi cu par (kiwi – n.r.)". Si poate o papusica din care a vazut doar in vitrine.
Anastasia este doar un copilas care nici macar nu stie ce destin necrutator i-a harazit destinul. Are nevoie de ajutor si prin ochisorii ei curati razbate acel strigat care cere dreptul la viata. (Laura BREANA)