De la festivismul oficialitatilor la nepasarea omului de rind

Intr-o tara normala, Ziua Nationala este momentul cind cetatenii acelei natii depasesc diferentele care ii despart in viata cotidiana si devin pentru o zi cetatenii aceleiasi tari, fara ca pozitia sociala sau optiunea politica sa intunece celebrarea momentului unic din viata acelei natiuni. Pentru citeva clipe, cetatenii din acea lume traiesc sentimentul apartenentei la o comuniune de idei si idealuri, dincolo de interesele personale ale fiecaruia.
Daca nu am sti ca 1 Decembrie este ziua Romaniei, nimic nu ne-ar arata ca in Vrancea in acea zi a fost sarbatorita Ziua Nationala. In afara de depunerea „festivicioasa” a eternelor coroane de flori si a unui concert de opera pentru «elitele» urbei, 1 Decembrie la Focsani a fost o zi ca oricare alta. Singurii care au inteles ceva din aceasta zi au fost scolarii ce-au pierdut inca o zi in fata obositelor computere de prin net-cafeurile focsanene.
Intrebind unii dintre locuitorii orasului despre Ziua Nationala nu am primit decit raspunsuri de genul: «Lasa-ma bre !»; «Nu stiu!» sau «Esti cu Basescu!?». Am decis atunci sa facem un tur al orasului, vizind in principal institutiile de cultura. Si aici surprizele s-au tinut lant: pe frontispiciul Ateneului Popular flutura un banner cu titlul «Impreuna pentru o sanatate mai buna» si asta de Ziua Romaniei; la Casa de Cultura a Sindicatelor „Leopoldina Balanuta” un drapel singuratic se legana linga panoul cu numarul sectiei de votare; la Casa Armatei nici urma ca ar fi vorba de ceva «sindrofie»; la Teatrul National „Mr. Ghe. Pastia” tronau la intrare patru afise pe un panou, cu spatele senzual al unei femei languroase. Se poate ca organizatorii concertului sa fi lasat acele afise pentru a da o nota romantica seratei de 1 Decembrie. Cert este ca, la doi pasi, parcurile orasului erau mai goale ca niciodata si o tristete grea plutea peste bancile cindva cautate de indragostiti. Doar cite o pubela te intimpina la intrare, si aceea de culoarea Opozitiei, in timp ce in fata Prefecturii se lafaia drapelul national si albastrul comunitar, intimplator de culoarea Puterii.
Pentru ca 1 Decembrie este si ziua luptei impotriva virusului HIV, am vrut sa terminam reportajul printr-o vizita neanuntata la unul din asezamintele pentru copiii seropozitivi din comuna Golesti, Casa Sfinta Maria. Fiind spre sfirsitul dupa amiezei nu am putut discuta cu cei din conducerea unitatii. Totusi, imaginea acestui loc este una pozitiva, curatenia, ambianta si scurta conversatie cu personalul ne-au oferit o alta fata din aceasta lume despre care prin Vrancea inca se vorbeste cu o oarecare frica.
1 Decembrie la romani nu este ziua cind locuitorii acestei tari simt aceleasi sentimente. Desi traim in aceeasi tara, ne ducem existenta in lumi diferite si nu exista nici un moment ca aceste lumi sa se intilneasca in jurul unei cauze comune, a unei idei. Pe plaiurile Vrancei era mai mult entuziasm la «Sarbatoarea Berii 2004» decit la Ziua Nationala a acestui an. Poate la anul va fi altfel. Poate! (Valentin MUSCA)