Emanoil Petrut – destinul unui mare artist

Fiu de impegat la gara din Marasesti, Emanoil Petrut ajunge la 12 ani ?n trupa teatrului din Focsani unde este remarcat de cautatorii de talente de la Teatrul din Iasi. Dupa un an ?n capitala Moldovei se transfera la Bucuresti unde, ?n scurt timp, ajunge pe scena Nationalului. A devenit un talentat actor de teatru si de film.
?n plina glorie, paraseste arta verbului intr?nd ?n nemurire.
Nascut la 8 februarie 1932 ?ntr-o familie de mici functionari din orasul Marasesti, nimic nu prevestea un viitor at?t de stralucit pentru fiul lui Gabriel si al Ecaterinei Petrut. ?nclinatia spre lumea teatrului ?l aduce la o v?rsta frageda ca amator pe l?nga trupa teatrului din Focsani, unde este descoperit ?n 1948 de Ion Lascar de la Teatrul National din Iasi. ?n toamna aceluiasi an merge la Facultatea de Teatru din Iasi. Anul urmator ?l gasim la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti. Este si anul debutului pe scena bucuresteana la Studioul Actorului de Film „Constantin Nottara” si aparitia pe platourile de filmare. Debut?nd ?n epoca proletcultista, si apartin?nd generatiei „intoxicate” de microbul „luptei de clasa”, nu a fost scutit de roluri de t?nar revolutionar (a se citi comunist), ?n filme si pe scena. Din 1957 este angajat la Teatrul National „I. L. Caragiale” din Bucuresti si ?n stagiunea 1957/1958 juca deja ?n „Apus de Soare” de B. St. Delavrancea.

Pe micul ecran
?ntre 1951 si 1983 a jucat ?n zeci de filme. De la „In sat la noi”, 1951, regia Jean Georgescu si Victor Iliu; „Brigada lui Ionut”, 1954, regia Jean Mihail; „Alarma ?n munti”, 1955, regia Dinu Negreanu; „Secretul cifrului”, 1959, regia Lucian Bratu; „Porto Franco”, 1961, regia Paul Calinescu; „Sarutul”, 1964, regia Lucian Bratu, la filmele din anii ’80: „Burebista”, 1980, regia Gh. Vitanidis; cele doua filme ?n regia lui Dinu Cocea: „Iancu Jianu zapciul” si „Iancu Jianu haiducul”; „Plecarea Vlasinilor” si „Linistea din ad?ncuri” 1982, ambele ?n regia lui Mircea Dragan; „?ntunericul alb”, 1983, regia Andrei Blaier. ?n memoria cinefililor ram?ne rolul pandurului Tudor Vladimirescu, 1962, regizor fiind Lucian Bratu, primul mare film istoric din cinematografia rom?neasca.
?n slujba Thaliei
Desi a iubit poezia si a fost consacrat pentru publicul larg prin lumea filmului, sufletul lui Emanoil Petrut a fost atasat mai mult de universul viu si efemer al teatrului. Dincolo de aparitiile ?n piesele de factura proletara, actorul nascut ?n orasul Marasesti si-a legat numele ?n istoria teatrului rom?nesc de puneri ?n scena care au facut epoca: „Patima de sub ulmi” de Eugen O’Neill, 1964, ?n regia lui Horia Popescu; „Oameni si soareci” de John Steinbeck, 1965, ?n regia lui Al. Finti; „Nunta ?ns?ngerata” de Federico Garcia Lorca, 1966, ?n regia lui Miron Niculescu; „Un fluture pe lampa” de Paul Everac, 1972, ?n regia lui Horea Popescu; „Apus de soare” de B. St. Delavrancea, 1973, ?n regia Mariettei Sadova; „Acord” de Paul Everac ?n 1977, regia Letitia Popa.
Emanoil Petrut poetul
Actorul a scris si poezie ce asteapta timpuri mai bune pentru a putea fi publicata. Dintre poemele deja editate redam doar unul, ?n care nostalgia Focsanilor este evidenta:
„Pl?ng ca un nat?ng,
Aici pe margine de lume,
Culeg din copaci si str?ng
viata si neliniste.
Nu stiu unde ma aflu,
nu-mi aflu liniste.
?n jurul meu se taie si se spr?nzura,
se omoara, se fierbe ?n cazan si ram?ne zgura.
Pl?ng ca un nat?ng,
Aici pe mal de lume.
Lume nu am ?n jur sa str?ng
Mi-e viata o neliniste si stau si pl?ng.
C?nd voi ajunge-acasa la s?nul mamei mele
ma voi simti ?n liniste, scapat de rele
si voi vedea iar casa din Focsani
peste care anii si-au durat ?n vreme ani.”
De pe scena Nationalului bucurestean ?n panteonul National
Pleaca pe celalalt tar?m la 8 august 1983, unde va regasi familia, cei dragi, „s?nul mamei sale” si amintirile din Focsanii adolescentei, orasul de care ?si aducea de fiecare data aminte cu nostalgie si de focsanenii carora le-a multumit pentru marinimia de a-l fi ajutat sa ajunga slujitor al Thaliei. Se odihneste la Belu pentru eternitate ?n panteonul spiritelor nemuritoare ale Rom?niei. Pe plaiurile Mioritei nu stim sa existe o casa memoriala sau un loc ce sa aminteasca generatiilor viitoare de unul din marii actori ai acestei natii. Doar o carte scrisa de Alexandru Desliu, din care am luat poezia citata ?n acest text si Casa de Cultura din Marasesti, careia poetul Constantin Ghinita i-a dat numele marelui actor. Credem ca Emanoil Petrut merita mai mult! (Valentin MUSCA)