„Lantul Amintirilor” intre unchiul boschetar si baronul milionar

Unchiul lui Marian Oprisan, boschetar in gara Focsani, spune ca nu va accepta niciodata ajutor din partea nepotului sau ajuns in fruntea Consiliului Judetean. Cu toate ca nepotul sau este „cineva” in Vrancea, Danut Gherarde, poreclit „Garibaldi”, spune ca nu l-a ajutat cind a avut nevoie si ca nu vrea sa mai apeleze niciodata la el. Mai mult, el povesteste cum statea nepotul sau in gara, la fel ca el, cind era tinar, cum il plimba cu caruciorul pe Marian cind era mic si cit de suparat este ca, acum vreo doua saptamini, Oprisan n-a catadicsit macar sa-l salute, facindu-i semn sa „plimbe ursul” din fata masinii sale. Garibaldi este, si probabil va ramine, boschetar, muncitor cu ziua pe unde apuca, pe la case de tigani. Cu toate acestea, se „tine batos” si spune ca nu va apela niciodata la nepotul sau, care sta intr-o vila somptuoasa si conduce masini de sute de mii de euro. „N-o sa am niciodata nevoie de nimic de la el. Daca vroia sa m-ajute, o facea din placere, nu pentru ca i-am cerut eu. N-a avut constiinta lui sa m-ajute niciodata. Dar nici eu n-am apelat… O singura data m-am dus si eu la el, la audiente. Nu m-a primit. Duminica trecuta, am intrat in fata masinii lui, cind a fost treaba cu Gugestiul, cu nenorocirea aia. Mi-au zis baietii: «Du-te, ma si tu, pe acolo, c-a trecut nepot’ tu!». Ma duc…, atita mi-a facut: sst, fii cuminte!, adica sa fiu cuminte… I-am zis, Marian, eu sint, mai, Danut… Pot sa vorbesc ceva cu tine? Eu l-am plimbat cu caruciorul cind era mic. Nu-l critic, dar… Ii urez sa-i traiasca fata, maica-sa, si toata familia lui, in afara de Dan Gherarde… pentru ca pe mine nu m-ati bagat in seama. El n-a trait tot in gara, cum stau eu acuma?! Nu mai vreau nimic de la el…”, ne-a spus Garibaldi, unchi de baron in mizerie. Averea lui Danut Gherarde, care este fratele mamei sale Lucica, incape intr-o sacosa de plastic. Acolo isi tine un prosop, o pereche de pantofi, o geaca de iarna, un pulover si o camasa, pe care si le spala singur, la cismeaua garii. De mincat maninca de unde apuca. Patronul bodegii Tranzitia, de la gara, il mai ajuta cu bani, l-a lasat sa-si tina lucrurile in spatele barului, cind e plecat sa munceasca la o casa de tigani, cu ziua. Dupa ce a dat cu matura pe la buticurile din zona garii, Garibaldi l-a asteptat, ca si jurnalistii de altfel, pe Marian Oprisan, ca sa faca o poza cu el, insa, din pacate, sau din fericire pentru Oprisan, baronul a intirziat mai mult de doua ore, asa ca unchiul sau s-a plictisit sa-l mai astepte pe caldura de foc, si s-a retras undeva, la umbra, ca sa nu lesine. Intilnirea gen „Lantul amintirilor” nu a mai avut loc, iar Garibaldi a ramas in gara, acolo unde l-a trimis soarta, privindu-si nepotul de la distanta. (S. OANCEA, M. GRIGORESCU)