Treizeci de kilograme la 65 de ani

Un barbat de 65 de ani a murit alaltaieri seara acasa, in patul in care zacuse o luna de zile. Suferind de TBC, el ajunsese sa cintareasca, inainte de deces, cit un copil de zece ani: treizeci de kilograme. Sotia lui, care i-a stat alaturi trei decenii, e si ea foarte bolnava si spune ca nu are nici cu ce sa-l inmorminteze. Cadavrul barbatului era asezat ieri pe un pat, iar rudele sperau ca printr-o minune vor face face rost de cele necesare inhumarii. Vasile Cosma de 65 de ani a murit rapus de "boala saraciei": tuberculoza. In urma cu o luna de zile, barbatul a cazut dintr-o data la pat si a inceput sa slabeasca vazind cu ochii. Consultat de un medic de specialitate, i s-a pus rapid diagnosticul spunindu-i-se, totodata, ca boala e deja intr-un stadiu avansat si nu mai are decit putine zile de trait. Doctorii l-au tinut, totusi, doua saptamini in spital, dar in cele din urma l-au trimis acasa, considerind ca ar fi mai bine sa moara in patul lui. "La externare, medicii mi-au zis ca nu mai are de trait decit cel mult trei zile. L-am adus acasa si l-am ingrijit ca pe un copil. S-a luptat cu moartea doua saptamini. Vroia sa mai traiasca, sa o mai vada o data pe una din fiicele noastre, care e casatorita de aproape trei ani in Turcia", povesteste Maria Cosma.
"Ne-am luat din dragoste si nici dupa atitia ani nu ne saturasem unul de celalalt"
Cei doi batrini au fost casatoriti timp de 30 de ani si au crescut impreuna cinci copii, aflati acum la casele lor. Maria spune ca nu a lucrat niciodata, pentru ca a trebuit sa aiba grija de casa si de prunci. Asa se face ca la batrinete au ajuns sa traiasca din pensia de 780.000 de lei a barbatului, care nu le ajungea nici macar pentru mincare. Cind boala l-a doborit pe Vasile, Maria, care este paralizata, a fost cuprinsa de diperare. "Medicii mi-au spus ca boala lui s-ar putea trata la Bucuresti, dar de unde sa avem noi atitia bani ca sa ajungem acolo. Copiii nostri sint casatoriti si abia le ajung si lor banii. In plus, Vasile al meu spunea sa-l las sa moara, ca sa nu ma mai chinuie si cu boala lui". Maria povesteste ca cele doua saptamini in care sotul ei a zacut la pat au fost cele mai cumplite din viata ei. "Simtea ca se stinge si ma lua asa, cu ultimele puteri, de miini si ma tragea spre pieptul lui. Ne-am luat din dragoste si nici dupa atitia ani nu ne saturasem unul de celalalt", povesteste femeia.
"Nici nu mai stiam de ce pling: de durere sau de suparare ca nu am nici cu ce sa-l inmormintez"
Joi seara, starea lui Vasile Cosma s-a degradat. Barbatul a inceput sa horcaie si sa-si cheme, cu ultimele puteri, copiii. Pe la ora 22,00, el si-a dat sufletul. Sotia sa spune ca pina dimineata a stat si l-a bocit la capatii. "Nici nu mai stiam de ce pling: de durere sau de suparare ca nu am nici cu ce sa-l inmormintez. L-am imbracat cu hainele bune si l-am lasat pe pat. Nu m-am hotarit cind o sa-l inmormintez, pentru ca nu stiu cind si de unde o sa fac rost de bani", spune femeia. Pentru ca locuieste intr-un cartier cu oameni destul de saraci (Micro 38), nici vecinii nu prea au avut cu ce sa o ajute. De aceea, Maria spera ca cineva "mai cu dare de mina" isi va face mila de ei, asa incit Vasile sa aiba parte de o inmormintare crestineasca. Pina atunci, trupul uscat de suferinta zace in asternuturi cu ochii intredeschisi spre cer, ca intr-o rugaciune fara sfirsit. (Gianina IORDACHE)