Bomba fumigena cu miros de mici a lovit ieri Iasul

Iesenii au iesit la iarba verde ieri, de 1 Mai, cu mic, cu mare. Zonele de agrement din jurul Iasului au fost parfumate cu miros de mici si de friptane, iar berea a curs riuri. O mare priza la public au avut lacurile din apropierea Iasului: Ciric si Ciurbesti. Putini au fost cei care s-au avintat in apa, temindu-se probabil sa nu se puna rau cu sutele de pescari amatori care si-au incercat ieri norocul. La Ciric pescuitul este permis contra sumei de 300.000 de lei zilnic, insa la Ciurbesti cei peste 200 de pescari au sfidat practic
proaspat-decretatul sezon de prohibitie. Ceilalti au gasit fara probleme alte modalitati de distractie: plaja, remi sau ping-pong. Altii au facut safteaua barcagiilor si s-au aventurat pe luciul de apa. O plimbare cu salupa la Ciurbesti costa in jur de 70.000 de lei/persoana.
Pensionarii au rememorat vremurile de altadata
Pentru Bucium, 1 Mai a fost o zi obisnuita de picnic, o umbra palida a desfasurarilor de forte de altadata. Platoul de la releu a gazduit ieri circa 30 de masini si peste o suta de cetateni, in majoritate tineri. Citiva dintre acestia au incins o partida de fotbal cu echipe mixte. „Nu mi-e teama de faulturi, ca baietii nostri joaca ?curat?”, spune Roxana, portarita unei echipe. Ceva mai incolo, o minicireada de bovine tundea gazonul de sub releu. Din peisaj nu au lipsit pensionarii, care si-au incins gratarele mai spre marginea platoului. „Pina in ’45, muncitorii de la Nicolina, proletarii, sarbatoareau 1 Mai la Perjoaia, un restaurant cindva renumit, vizavi de Crucea lui Ferent. Apoi au venit comunistii si au facut mare caz de ?Ziua Muncii?, cu demonstratii. De fapt, s-au folosit de ea”, rememoreaza Sever Pera, care s-a aratat convins ca respecta „ritul” interbelic.
Mai apropiati de spiritul picnicului muncitoresc au fost liberalii ieseni, care s-au strins, cu membru, cu simpatizant, la „Plopii fara Sot”. Consilierul municipal Dan Carlan, inarmat cu manusi de sudor si ditamai furculita, a vegheat doua gratare pe care se perpelea un trib de „mititei”. (Mihai POPA)
Ce mai inteleg iesenii din 1 Mai
Ce-a mai ramas din Ziua Internationala a Muncii? Cu 15 ani in urma, de 1 Mai, strazile Iasului rasunau dimineata de tropotul muncitorilor scosi la defilare pe ritm pe fanfara. Acum, prin 1 Mai, oamenii inteleg doar o zi de nemunca in plus, pe care s-o sarbatoreasca in stil traditional, cu mici si bere. Unii ieseni aproape ca nu-i mai vad sensul.
„Nici nu vreau sa mai aud de ziua asta. Nu e de ajuns cit am iesit la defilari? Pentru mine si multi alti pensionari, 1 Mai este o zi obisnuita”, spune usor iritata Elena Porumb, fosta secretara la Universitatea „Cuza”, de 7 ani pensionara. Desi inainte de 1989 sarbatoareau Ziua Internationala a Muncii cu fast, acum pensionarii marturisesc ca 1 Mai ar putea fi scoasa foarte bine din calendar, pentru ca nu-si mai are rostul. Ziua de ieri a fost pentru multi pensionari ieseni doar un motiv de a-si actualiza frustrarile. „Cu ce sa sarbatorim? Sincer, as vrea sa ies ca in tinerete la o bere si un mic, dar stiti ce pensii mici avem? Daca nu avem bani, sarbatorim si noi Ziua Muncii uitindu-ne la soare”, spune cu indignare Petru Pavel, fost muncitor la „Nicolina”, acum pensionar.
Sprituri si fursecuri la PSM
Simpatizantii Partidului Socialist al Muncii (PSM) au serbat insa la costum si cravata ziua de 1 Mai. In jurul orei 10, aproximativ 25 de membri s-au adunat la sediul partidului de la intrarea in cartierul Pacurari pentru a sarbatori ziua muncitorimii cu un fursec si un sprit. „Alti simpatizanti ai nostri s-or fi dus la iarba verde, insa cine a vrut a venit la sediu”, spune Fanica Danila, presedintele filialei iesene a PSM, care a adaugat ca si-ar fi dorit sa-si scoata intreaga echipa la bere si mici, asa cum au facut colegii din alte partide, dar lipsa banilor si-a spus cuvintul. „Noi nu avem bani de aruncat la ciini, cum fac altii, asa, cu zeci de milioane cheltuite pe petreceri”, spune Danila. Liderul iesean al PSM si-a exprimat ieri nostalgia ca zilei de 1 Mai nu i se mai acorda aceeasi importanta ca inainte de 1989. „Mi-ar fi placut sa se organizeze, ca altadata, cu fanfara, orchestre, defilari…”, marturiseste el.
Inainte de ’89, o sarbatoare mai mare ca Pastele
Stegulete, defilari, marsuri in Piata Unirii prin fata reprezentantilor de partid. Si toate cu directiva clara „de sus”, povestesc unii ieseni mai virstnici despre cum era inainte. „Ne trezeam dis-de-dimineata, pentru ca la ora sase trebuia sa fim la scoala, sa plecam la defilare. Punctul de adunare era in Piata Unirii. Avea o amploare sarbatoarea asta cum nici nu va imaginati…”, spune Constantin Nichitus, pensionar, fost invatator. Iesenii care au sarbatorit Ziua Internationala a Muncii ani de zile sub semnul propagandei comuniste povestesc ca, inainte de 1989, 1 Mai era sarbatorit cu mai multa voiosie chiar decit Pastele. „De Pasti nu aveam niciodata liber de la serviciu, insa de 1 Mai nu exista sa nu mergem la bere si mici”, isi aminteste pensionara Elena Porumb. Cele mai vii amintiri despre mitingurile de 1 Mai in straie muncitoresti le au fostii angajati de la fabricile „Nicolina” sau „Tesatura”. „Noi eram fruntea atunci. Aveam fanfara Fabricii ?Nicolina?, ne asezam in coloane si mergeam la centru, in Piata Unirii”, isi aminteste Eugen Crisu, fost angajat la „Nicolina”. (Marinela RATA)