Caz unic in Romania

O foame de sunete, de zgomote, de tot ce poate rupe tacerea care-i apasa de peste zece ani mintea si sufletul. Ochii Catalinei zburau nerabdatori, fara sa dea vreun semn de oboseala de la miinile tatalui care batea fericit din palme, la degetele arcuite ale mamei care ciocanea intr-un alt colt de camera, intr-o masa. Cu repeziciunea data de nerabdarea parintilor, fata fetitei se intorcea intrebatoare catre fiecare dintre ei. Nu a ratat nici un semnal. Nici nu avea cum; astepta de prea mult timp sa invete sa auda un zgomot. "Este bine! Este atit de bine!", aproape ca striga fetita, vrind parca sa o auda intreaga lume. Catalina Cambose are 11 ani si este primul copil hipoacuzic din Romania care a beneficiat de implant cohlear. Este a doua premiera nationala realizata de medicii de la Clinica ORL a Spitalului de Recuperare, dupa ce, in martie 2000, profesorul Dan Martu punea la Iasi primul implant cohlear unui tinar preot care surzise in urma unei raceli. Practic, implantul consta in fixarea unui dispozitiv electronic cu senzori de mare finete, care au rolul de a transforma impulsurile sonore in stimuli cerebrali pentru ca, in acest fel, pacientul sa poata auzi.
Catalina invata la 11 ani ce altii au invatat la un an
De ieri, Catalina aude glasurile parintilor sai. Nu simte nici o diferenta intre vocea inecata de lacrimi a mamei si zgomotul care se face atunci cind se inchide usa. Pentru ea totul se rezuma la sunete, multe sunete, care au spart dintr-o data tacerea inabusitoare. Pentru moment, linistea tensionata din rezerva este sparta de doua ciocanituri energice. "E ci-ne-va la u-sa", spune pe ton de incantatie Catalina. "A auzit!", striga mama. Barbatul care intra pe usa face un pas si apoi pare ca se va prabusi. Nu scoate un sunet. Isi priveste fix fetita iar pe chipul ravasit de emotie schiteaza un zimbet, ca o grimasa de plins. "Tu ai ba-tut la u-sa!", ii spune Catalina, ca si cind ar fi gasit raspunsul unei ghicitori. In acel moment, daca cineva ar fi avut ideea de a aduna toate lacrimile care au curs pe obrajii Catalinei si ai parintilor ei, probabil ca ar fi putut sa adune suficient cit sa o boteze din nou. Botezul unui inceput de viata normala.
Avida de sunete, fetita s-a desprins din bratele parintilor si, cu hotarire, s-a asezat in fata inginerului care-i regleaza aparatul auditiv. Nu spune nimic, dar gestul ei energic de a continua testarea intensitatii sunetelor nu lasa loc de interpretari. Fara pauze. Vrea sa i se vorbeasca mult, pentru ca a ajuns sa se teama de tacere. Desi aude sunetele, nu intelege sensul cuvintelor. In cei 11 ani de liniste apasatoare, fetita a invatat sa articuleze cu greutate cuvintele, imitind rotunjirea buzelor parintilor. "A-ud", silabiseste ea pe un ton gutural. "Ceea ce alti copii invata la un an, doi, Catalina va invata acum, la 11 ani. Cu multa rabdare, va invata sa faca legatura intre sunete si cuvinte, pentru ca ea nu are control asupra emisiei vocale. Va fi greu acum, pentru ca este mare, dar este un copil destept si va reusi. Practic, la nastere, creierul unui copil este ca o plastilina; il poti modela cum vrei. Stimulii exteriori creeaza «carari» in creier pentru fiecare simt: vaz, pipait, gust, vorbit etc. Stimulii auditivi fiind blocati, cararea auzului nu a mai fost creata", explica prof.dr. Dan Martu, seful Clinicii ORL, de la Spitalul de Recuperare.
Fetita a surzit din cauza unui tratament cu canamicina
Catalina s-a nascut ca oricare alt copil normal. Abia atunci cind fetita a implinit 8-9 luni, parintii si-au dat seama ca nu aude. Desi ii vorbeau in imediata apropiere, copilul nu avea nici o reactie. Disperati, acestia au testat-o cu zgomotul de la risnita de cafea, dar sunetul puternic nu i-a stirnit nici o tresarire. Au mers cu fetita la medicii din Oradea, acolo unde locuiesc, apoi la Cluj si Bucuresti. Specialistii care au vazut-o s-au ferit sa precizeze clar cauza surditatii fetitei, dar cu totii au fost de acord ca atunci cind s-a nascut auzea ca oricare alt copil. Cei care au avut curajul sa le spuna adevarul au fost medicii din Ungaria: Catalina a surzit in urma tratamentului cu canamicina pe care i l-au prescris pediatrii din Oradea la citeva luni de la nastere, atunci cind a fost internata in spital din cauza unei raceli la plamini. In acelasi timp, medicii unguri le-au explicat ca, probabil, va ramine surda pentru tot restul vietii. La un an si sase luni, parintii i-au pus proteze intraauriculare, pentru ca ORL-istii care au consultat-o au spus ca fetita mai avea resturi auditive. "Au chinuit-o degeaba. Fetita abia daca distingea niste sunete care pe un om cu auz normal l-ar fi putut surzi pe moment, pentru ca protezele auditive amplificau sunetele la 100 de decibeli, echivalentul zgomotului pe care il face un avion la decolare", spune prof. Martu. In ciuda previziunilor sumbre, parintii nu s-au impacat cu soarta si in permanenta s-au interesat ce pot face pentru copil pentru ca sa-si recapete auzul. Anul trecut, imediat dupa Paste, au venit la clinica din Iasi, dupa ce ORL-istii bucuresteni evitasera sa se angajeze la o asemenea interventie chirurgicala complexa, mai ales din cauza virstei destul de mari a copilului.
Diploma de merit pentru cea mai curajoasa pacienta
Profesorul Martu si echipa sa – dr. Luminita Radulescu si dr. Sebastian Cozma – si-a asumat riscul acestei operatii, desi virsta
optima pentru o astfel de interventie este intre 2 si 4 ani, dupa care sansele de reusita scad, deoarece "creierul nu mai poate fi la fel de usor modelat". Contravaloarea celor 15.000 de euro, adica circa 400 de milioane de lei, cit costa implantul cohlear, au fost strinsa de la Termoelectrica, acolo unde lucreaza Vasile Cambose, tatal fetitei. Aproape jumatate din suma necesara au primit-o de la filiala din Bucuresti, iar restul au fost donatii ale colegilor din intreaga tara.
Operatia a avut loc pe 30 ianuarie si a durat mai mult de patru ore. A fost prima etapa. La inceputul acestei saptamini a revenit la spital, aproape mai emotionata decit atunci cind s-a prezentat la operatie. Abia acum avea sa vada daca, intr-adevar, chinul i-a fost de folos. Primul sunet, un zgomot ascutit, l-a perceput ca pe o mingiiere sau mai degraba ca pe o descatusare. Si-a dus miinile la urechi si a strigat triumfatoare "Aud!" Restul sunetelor le-a intimpinat cu voluptatea unui insetat care gaseste o oaza cu un ochi de apa. Urechea ei a "inghitit" sunet dupa sunet, parind ca nu se va mai satura vreodata. Pentru curajul si increderea de care a dat in permanenta dovada, la sugestia dr. Luminita Radulescu, Catalina a primit o diploma de merit. "Clinica ORL Iasi acorda diploma de merit pe luna ianuarie 2002, domnisoarei Catalina Cambose, pentru cea mai curajoasa pacienta", arata ea cu mindrie oricui vrea sa vada. De acum incolo singurul gind al Catalinei este sa invete sa traduca sunetele in cuvinte incercind sa recupereze cei 11 ani de tacere. (Mihaela CANANAU)