O biserica din Iasi s-a privatizat

Totul a inceput in 1998, cind Protopopiatul l-a numit alaturi de Bistriceanu, la Biserica "Sfintul Mina", din Pacurari, pe preotul Victor Dornescu, venit prin transfer de la biserica cimitirului Eternitatea. Ei ar fi trebuit sa slujeasca impreuna dar Bistriceanu s-a opus vehement motivind ca "in parohia in care slujesc doi preoti, dracul e adevaratul paroh". Aceasta afirmatie a marcat intr-un fel intrarea in dizidenta a vechiului preot si a dus la pensionarea sa fortata. Atunci enoriasii s-au impartit in doua tabere. Maria Chirica, de 57 de ani, a ramas fidela pastorului sau de suflet. "Parintele Bistriceanu a muncit enorm. Cind a preluat biserica, in1971, aceasta era de fapt un lacas de cult luteran si in sarcina lui a cazut sa reorganizeze totul conform traditiei ortodoxe. Cu ajutorul nostru, al enoriasilor, aceasta a devenit in scurt timp o adevarata biserica crestina. Am muncit toti, cot la cot. Pe timpul comunistilor, cind s-a luat terenul din fata bisericii, el a cules cu mina lui osemintele ce se aflau inhumate in acea portiune de teren si le-a reinhumat in ce a mai ramas din cimitirul din curtea bisericii. Cum sa nu fi ramas enoriasii alaturi de preotul care timp de 29 de ani a facut numai lucruri bune atit pentru parohie cit si pentru oamenii ei?", a povestit femeia.
Parintele Bistriceanu sustine ca mai mult la presiunea celor aproape 200 de enoriasi care au semnat liste de adeziune in care solicitau serviciile sale in continuare a acceptat aceasta provocare. "Mai intii am cumparat o casuta darapanata relativ in aceeasi zona si am facut un mic paraclis autorizat de mitropolit datorita cererilor enoriasilor din zona. Apoi m-am extins treptat cu ajutorul oamenilor: am facut altar, am pictat peretii, s-au adus candele, icoane, covoare si chiar scaune de la enoriasi de acasa”. Devenise de fapt o mini-biserica ce intrunea toate canoanele. Timp de patru ani a oficiat toate slujbele, iar de sarbatorile mai mari, din cauza spatiului mic, a trebuit sa iasa in curte pentru a fi auzit de toata lumea.
Mitropolia a refuzat sa binecuvinteze micul lacas pentru a fi recunoscut ca biserica tocmai pentru ca Bistriceanu a refuzat orice fel de subordonare. Fiindca oamenii continuau sa se adune in grupuri mari cind era duminica si solicitau ca preotul sa tina slujbele cuvenite, lucrurile au continuat sa se desfasoare in semi-legalitate. Elena Soltuz, pensionara, ne declara: "Am fost si voi fi alaturi de preotul Gica, cum ii spunem noi. El merge la enoriasii bolnavi acasa, nu cere bani pentru nimic. Noi ii dam cit putem pentru ca vrem sa contribuim la intretinerea bisericii".
Dupa doi ani de cautari a unei solutii care sa-l aduca in legalitate, "popa Gica" a obtinut abia acum 7 luni autorizatia de a presta servicii religioase ca persoana fizica (nr. 5472 din 30.04.2001, emisa de Administratia Financiara Iasi.) Astfel, de la inceputul lunii mai, preotul Gheorghe Bistriceanu plateste impozit pe venit ca orice mic intreprinzator. In prezent, la mica biserica au loc lucrari de extindere pentru ca pe viitor macar o parte dintre enoriasii care asculta slujbele din curte sa poata fi adapostiti in ineditul lacas.
Parohul desemnat legal de catre Protopopiatul Iasi, preotul Victor Dornescu care pastoreste la biserica "Sf. Mina" declara ca, in conformitate cu canoanele bisericesti, activitatea parintelui Bistriceanu nu are binecuvintarea mitropolitului, deci nu este recunoscuta. "Eu vad ca exista o autorizatie prin care, conform normelor de drept comun, el se afla in deplina legalitate si nimeni nu-i poate opri pe enoriasii care l-au urmat, pentru ca libertatea de expresie a convingerilor religioase este garantata constitutional. Nu vreau sa depun reclamatie impotriva activitatii sale semi-clandestine pentru ca il consider un razvratit care nu se mai afla in ascultare fata de biserica crestin-ortodoxa pe care a slujit-o aproape 40 de ani".
Preotul Dornescu ne marturiseste ca nu considera ca i se face concurenta, ci ca este vorba de un caz mai special in care misiunea preoteasca a devenit o mica afacere intrind astfel mai degraba in domeniul serviciilor comerciale. El mai spera ca "popa Gica" o sa se indrepte si il invita sa slujeasca impreuna la biserica ”Sf. Mina”. Popa Gica continua sa se considere insa un ”misionar cu de la sine putere” si refuza sa imparta harul bisericesc cu alt preot. (Claudia ENEA)