Caută 
7 MIN
Clipa de trecere in eternitate echivaleaza pentru unii cu o afacere profitabila, pe care nu trebuie sa o rateze cu nici un pret. Pentru a-si atinge scopul, au ajuns pina acolo incit sint dispusi sa isi lase parintii fara tratament medical, ba chiar sa aleaga medici tineri si neexperimentati, pentru ca astfel poate operatia nu va iesi cum trebuie. Fac orice compromis pentru a „mitui” moartea. Totul cu un singur scop: obtinerea mostenirii, a muncii prestate pentru mai bine de jumatate de secol de cei care i-au crescut. Imobile detinute, bani depusi in banca, pamint. Asta e tot ce vad o parte din rudele celor in virsta in apropiata moarte. Nu incape loc de compasiune sau tristete pentru cel care se chinuieste la limita dintre doua lumi, fara putere de a mai lupta pentru citiva ani de viata in plus. Astfel, pe linga lupta cu moartea, in ultima vreme medicii ieseni se pling ca au de furca cu un nou tip de vizitatori: vinatorii de mosteniri.
„Decit sa-l operati, mai bine il iau acasa”
„Mostenirea”. Acesta este primul cuvint pe care medicilor curanti li s-a intimplat sa-l auda atunci cind au avut de operat pacienti trecuti de prima tinerete si cu o situatie financiara buna. „Dar daca il operati, sint sanse sa se faca bine?”, vine urmatoarea intrebare a rudelor apropiate celui internat. „Mai bine il iau acasa”, aud nu o data medicii. „Nu concepeam ca voi fi pus vreodata in situatia de a mi se pune o astfel de intrebare. Am ajuns sa ii conving pe unii ca e dreptul mamei sau tatalui sa fie operat. Este sansa pacientului la viata. Dar, asta e. Traim vremuri de neimaginat”, ne povesteste oripilat un medic de la Spitalul de Neurochirurgie „Sf. Treime” despre ceea ce i s-a intimplat chiar de curind. Este vorba de o familie din judet care a internat o femeie – mama, respectiv sotia – pentru investigatii suplimentare la cap. Femeia, in virsta de 72 de ani, fusese diagnosticata cu anevrism cerebral. Atit sotul, cit si copii au hotarit sa o ia acasa, in ciuda sfatului medicilor de o mentine internata in vederea unei interventii chirurgicale care ar fi putut sa ii redea sanatatea. „Culmea, mi-au zimbit in fata si au spus ca ei stiu mai bine ce este de facut. Au semnat pentru externare si au luat-o acasa fara pic de regret”, a continuat medicul. La un interval de o saptamina, batrina a fost adusa din nou pentru internare. Nu insa pentru ca voiau s-o salveze, ci dintr-un motiv mult mai meschin.
„S-au interesat care e cel mai tinar medic”
„S-au mai interesat si au aflat ca, in cazul dezbaterii mostenirii, vor avea nevoie si de rezultatul autopsiei batrinei. Doar asa imi explic cum de au acceptat sa fie operata. Altfel, sint sigur ca o lasau sa moara ca un ciine”, a spus revoltat medicul curant. Insa povestea nu se incheie aici. „M-au intrebat care este cel mai tinar medic de pe etaj. Nu le-am raspuns. Primul coleg mai tinar care le-a iesit in cale a fost abordat de familia cu pricina. S-au reintors la mine si mi-au spus ca vor ca pacienta sa fie operata de un alt medic. Ca sa fie mai tinar si mai lipsit de experienta. La asa cinism, nici nu am avut ce sa mai spun. Nu se poate discuta cu astfel de specimene”, povesteste, inca revoltat, medicul. Insa, desi au operat-o la medicul tinar, soarta le-a jucat o festa, dupa operatie batrina simtindu-se din ce in ce mai bine. „Trecusera aproape doua luni de la interventie si nici un membru al familiei sale nu venise sa o vada. Intr-un final, am pus femeia sa-si anunte rudele telefonic ca o pot lua acasa, vindecata partial”, a adaugat medicul care continuase sa supravegheze cazul. „Cum, dar mai traiesti!? Noi deja am depus actele la notar, pentru a trece casa pe numele meu. Ne-ai facut sa cheltuim atitia bani”, au luat-o la trei-pazeste rudele, nervoase foc, cind au venit s-o ia acasa. „Asistam la scena si imi venea sa il scot in suturi pe sotul femeii din salon. Batrina nu facea altceva decit sa plinga tacut si sa isi blesteme zilele care ii mai ramasesera de trait. In astfel de cazuri, munca noastra este calcata in picioare de cruzimea celor apropiati pacientului”, a incheiat medicul, revoltat de faptul ca, pe linga lupta cu moartea, de multe ori mai are de furca si cu vinatorii de mosteniri.
„A fost practic «linsat» de rude, in spital”
Cazul acestei femei, mama a doi copii, nu este deloc singular. Medicii ieseni vorbesc de un fenomen care ia amploare in unitatile medicale: pacienti care, desi anterior erau vizitati chiar si de citeva ori pe zi, dupa ce au semnat diferite acte au fost practic abandonati in spital de fii sau fiice, uneori pina la moarte. „Am ramas mut de uimire cind un pacient de-al meu a fost practic obligat de fiica sa semneze o procura prin care aceasta obtinea dreptul de a-i lua pensia. Alta data, un fost miner, iesit la pensie si stabilit prin zona Gura Humorului, a fost practic «linsat» de rude, in spital. Pacientul reusise sa isi ridice doua pensiuni prin zona si o ducea destul de bine.Tot asa, la presiunea apropiatilor, a semnat o procura prin care ii numea reprezentanti ai intereselor sale pe cei doi fii ai sai”, a completat un alt profesor, de la Spitalul de Neurochirurgie. Oficial, reprezentantii Spitalului de Neurochirurgie recunosc ca exista pacienti blestemati de soarta sau de rudele apropiate. „Putem spune ca, in medie, lunar sint unu, doi pacienti in virsta care stau spitalizati in jur de trei saptamini. Pina la urma se gaseste o solutie pentru cei abandonati. Ori vine familia si ii ia acasa in cele din urma, ori batrinii sint internati in institutii specializate”, a declarat doctorul Florin Gramada, purtator de cuvint in cadrul Spitalului de Neurochirurgie „Sf. Treime”.
„Ne spun ca cei apropiati i-au lasat acolo doar pentru ca vor sa le ia apartamentul”
Nici la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Socola” situatia batrinilor abandonati nu este diferita. Medicii vorbesc despre doua, trei cazuri lunar de batrini parasiti din acelasi motiv in fiecare din clinicile spitalului. Un exemplu graitor in acest sens este situatia unei femei de 85 de ani, din comuna Miroslava, care de sapte luni isi asteapta cei trei fii sa vina. Cadrele medicale spun ca femeia isi petrece majoritatea timpului uitindu-se pe fereastra din salon, de parca ar fi intr-o asteptare continua. Batrina a fost abandonata in decembrie, anul trecut, undeva in centrul orasului. De acolo a fost preluata de ambulanta si transportata catre „Socola”. „Sint doua categorii de batrini care devin pacientii nostri. Cei care au ramas singuri si nu mai au rude si cei abandonati de familie. De fiecare data, batrinii din a doua categorie ne spun ca cei apropiati i-au lasat acolo doar pentru ca vor sa le ia apartamentul sau bunurile. Au fost situatii in care pacientii in virsta au fost uitati complet de rude dupa ce au semnat tot felul de acte notariale”, a precizat doctorul Virginia Marinescu, purtator de cuvint in cadrul Spitalului „Socola”. Medicii au mai povestit si alte cazuri cutremuratoare. Astfel, un batrin a fost abandonat pe treptele spitalului de propria fiica. „Numai cind a fost amenintata ca va fi data in judecata pentru abandon de familie, femeia si-a reconsiderat pozitia si a consimtit sa il ia acasa spre ingrijire”, a adaugat doctorul Virginia Marinescu. Majoritatea batrinilor internati la „Socola” sint diagnosticati cu dementa senila. Tratamentul unui astfel de bolnav costa administratia spitalului aproximativ 6 milioane de lei lunar. Din acest motiv, cadrele medicale din spitalele iesene considera ca se impune ca autoritatile locale sa gasesca fonduri pentru finantarea spitalelor sociale unde batrinii abandonati ar putea fi ingrijiti corespunzator, si astfel nu ar mai sta in calea nimanui.
Un procuror nervos ca tatal si-a revenit dintr-un accident vascular
Un alt caz similar s-a petrecut anul acesta, insa mult mai revoltator decit de obicei. Cadrele medicale au trecut printr-o situatie pe cit de jenanta pe atit de revoltatoare, chiar la inceputul anului, cind au avut de tratat un tata de procuror influent din Bucuresti, de origine din Iasi, care avea aici unele proprietati imobiliare. „Pacientul, in virsta de 84 de ani, suferise un accident vascular si era «pe moarte». Dar, surprinzator, in timp a avut o evolutie buna”, si-a amintit un alt medic. Faptul ca si-a revenit parca a enervat toate rudele sale, care n-au mai dat deloc pe la spital. Nici chiar fiul sau, care venea foarte rar si era extrem de rece cu toti. „O singura data am vorbit cu fiul pacientului. Atunci cind l-am internat. O persoana rece, care parea ca nu vrea decit sa se intoarca cit mai repede la Bucuresti”, a subliniat cadrul medical. Si asistentele isi amintesc de acest caz. „Nu venea nici sa ii aduca mincare. De doua ori si-a vizitat tatal, in trei luni. «Iar sa ii aduc mincare?», ne-a intrebat, cind i-am reprosat la un moment dat acest lucru”, ne-au relatat doua asistente. Nici chiar atunci cind procurorul a fost informat ca poate depune un dosar la Casa de Pensii, pentru ca tatal sau sa poata fi ingrijit gratuit de o asistenta la domiciliu, nu a dat dovada de prea mult interes. „Nu am timp sa ma ocup de asa ceva”, le-a taiat-o el scurt medicilor. Pina la urma, cu chiu, cu vai, batrinul a fost internat intr-un azil de batrini, unde cu siguranta, cred medicii ce l-au ratat, nu va mai apuca sa vada ochii celui pe care l-a crescut. (Ada GRAJDEANU)
