Pe miine cui sint banii orasului

De ce fapte atit de grave a putut fi acuzata cea care acum are in mina banii unui oras intreg pentru ca o firma de prestigiul "Moldomobila" sa o zboare afara cu litera "i"? Pentru Georgeta Stirbu, elucidarea faptelor petrecute in perioada septembrie 1996 – aprilie 1997 poate reprezenta cartea cu care si-a jucat intreaga cariera. A fost prinsa cu un As in mineca sau i s-a inscenat o cacealma? De aflarea adevarului depinde nu doar onoarea unui singur economist ci si onoarea intregii administratii locale.
Coincidenta sau nu, de cum a ajuns directoare economica la "Moldomobila", Georgeta Stirbu a inceput reamenajarea propriului apartament. O innoire totala: viata profesionala si amenajari interioare. Economista a vrut sa schimbe mobila veche din casa cu una noua de la fabrica. A luat inca o garnitura noua la un pret de cinci ori mai mic. De aici tot scandalul, adica revocare, litera "i", procese de imputatie, procese de reabilitare.
Conflictul de la virful conducerii "Moldomobila" a fost un adevarat razboi fulger, Georgeta Stirbu pierzindu-l in numai citeva zile. Pe 7 aprilie 1997, cind directorul general Victor Ghircoias s-a intors din Germania, de la contractari, s-a trezit in mijlocul unui scandal in toata regula. Totul a pornit de la patru muncitori care au lucrat in timpul programului la directoare acasa. Apoi, "generalului" i s-a spus ca, in lipsa lui, Georgeta Stirbu a luat de la magazinul fabricii o sufragerie "Rodica", nou-nouta, pe care nu a platit-o. Ghircoias a chemat-o in birou sa se lamureasca, iar dupa discutia avuta a decis demararea unei anchete interne, hotarind practic sa se mearga pina la capat in acest caz. Plecind de la "Rodica" s-a ajuns la o alta garnitura de lux, numita "Regal". Pe 25 aprilie, dosarul "Stirbu" a fost prezentat in Consiliul de Administratie, membrii avind in fata un adevarat rechizitoriu si aflind lucruri nestiute pina atunci.
Cazul Georgetei Stirbu a inceput in septembrie 1996, in a noua luna de cind aceasta ocupa functia de director economic. Directoarea a luat din magazin o garnitura Regal, mobila de sufragerie, achitind pentru sase piese 1.131.972 de lei. Mobilierul reprezenta un prototip realizat in 1994, care participase intre timp la doua tirguri internationale. Scoasa la "pensie", garnitura fusese pusa la vinzare in magazinul fabricii, insa nu la pretul cu care a fost cumparata de Stirbu ci la un pret de cinci ori mai mare, dupa cum sustine conducerea "Moldomobila" in dosarul instrumentat intii de Judecatoria Iasi si apoi de Tribunal. Din fisele de magazie aflate in arhiva societatii reiese ca garnitura era formata din sase piese: bufet 4 usi, vitrina mare – 2 bucati, biblioteca, bufet 2 usi corp inferior, vitrina 2 usi corp superior si masa rotunda. Directoarea economica a cumparat, intr-adevar, sase piese dar, spune ea, nu chiar aceleasi. Si mai ales, nu la acelasi pret. Astfel, in balanta financiara a magazinului, intocmita conform tuturor regulilor la 31 august, garnitura era cotata la 5.728.729 de lei, preturile cu amanuntul fiind urmatoarele: bufet 4 usi – 771.360 de lei; vitrina mare (2 bucati) – 2.443.934 de lei; biblioteca – 771.360 de lei; bufet 2 usi corp inferior – 507.953 de lei; vitrina 2 usi corp superior – 846.590 de lei; masa rotunda – 387.532 de lei.
Pe aceasta garnitura, Georgeta Stirbu n-a dat insa decit 1.131.972 de lei. Raportul intre ce-a platit si ce trebuia sa plateasca, conform balantei financiare a magazinului, este aproximativ de 1/5. De exemplu, bufetul cu patru usi l-a luat cu 221.190 de lei iar masa cu 120.650 de lei. In privinta bibliotecii si a vitrinei corp superior lucrurile se complica. Georgeta Stirbu a sustinut ca n-a cumparat o biblioteca, ci o vitrina cu doua usi, si nici vitrina corp superior, ci doar o oglinda. In acest caz, diferenta de pret este in mod evident uriasa: biblioteca-vitrina a fost evaluata la doar 244.170 de lei, iar vitrina-oglinda la numai 49.000 de lei. "N-am in casa nici o biblioteca. E doar un schelet de lemn si in rest vitrine pe corpul principal si pe partile laterale", ne-a declarat in urma cu doua zile Georgeta Stirbu. Intrebata si de oglinda, aceasta ne-a raspuns: "Da, e o simpla oglinda, nu o vitrina". In replica, intreg staff-ul de conducere al SC "Moldomobila", de la directorul general, seful de Resurse Umane si pina la revizorul contabil Vasile Ciobanu, ne-a declarat ieri raspicat: "Uite, ca sa fie clar: preturile cu care doamna Stirbu a cumparat garnitura Regal in 1996 nu acopereau nici macar manopera de la acea data". In ce conditii a fost ridicata marfa si cum a fost posibila schimbarea incadrarii pieselor din garnitura dar, mai ales, a preturilor, este o adevarata sarada.
Garnitura REGAL statea in magazin din luna iunie 1996, lucru recunoscut de ambele parti. Lunar, preturile erau ajustate la rata inflatiei, acest lucru insemnind ca gestionarul magazinului primea noile tarife de la Biroul Preturi. Versiunea conducerii "Moldomobila", regasita in dosarul depus in instanta, este urmatoarea: Georgeta Stirbu avea influenta directa asupra Biroului Preturi fara ca acest lucru sa fie oficializat in organigrama societatii. Directoarea economica fusese pina la numirea in functie sefa acestui birou si mult timp s-a aflat in subordinea precedentei directoare economice. In 1995, in urma unei analize a Consiliului de Administratie s-a decis ca Preturile, odata cu Stirbu, sa fie subordonate direct lui Victor Ghircoias, directorul general. "Georgeta era fata desteapta si nu se intelegea cu fosta directoare economica. A insistat pina a ajuns in subordinea lui Ghircoias. Dupa ce a ajuns chiar ea directoare economica a pastrat biroul Preturi sub control, chiar daca organigrama n-a mai fost modificata, oficial figurind tot sub aripa sefului cel mare. In fapt, ea lucra cu fetele de la acest birou", ne-a explicat, cu conditia asigurarii confidentialitatii, cineva din conducerea fabricii. Relevanta acestei paranteze este data de faptul ca in septembrie 1996, cind Georgeta Stirbu a cumparat garnitura Regal, a aparut la gestionarul magazinului o lista cu sase piese, din care doua cu denumire modificata, piese care in total aveau un pret mult mai mic. Aceasta lista se presupune ca a fost scrisa de mina directoarei economice, fiind depusa in dosarul aflat in instanta. Concret, e vorba de o foaie de agenda personala, pe care apare scris cu majuscule lista de mobilier, iar deasupra "adrisantul": Stirbu Constantin, str. Aleea Rozelor, adica sotul Georgetei Stirbu si adresa familiei. Nu este clar de ce gestionarul magazinului a luat de buna o fila rupta dintr-o agenda. Din declaratiile conducerii intreprinderii reiese ca Stirbu comunicase gestionarului ca s-au modificat preturile si ca poate livra marfa fara nici o grija. Pe de alta parte, mai reiese un lucru, anume ca relatiile intr-o fabrica stau in felul urmator: un director ramine un director, iar angajatii de rind nu se mai uita daca se afla sau nu in subordinea lui directa. "Gestionarul stia ca marfa e pentru unul din directori si n-a mai pus intrebari, luind de buna ceea ce i s-a comunicat", a incercat sa explice Victor Ghircoias.
Insemnarile de pe acea fila misterioasa sint contestate de Georgeta Stirbu: "Scrisul nu-mi apartine. Garnitura se afla de trei luni in magazin, avind pretul afisat. Biroul Preturi, care nu era in subordinea mea, a fixat valoarea iar eu n-am facut decit sa cumpar. Totul e o inscenare". Actuala directoare de la Finantele Publice Locale e gata sa se supuna unei expertize grafologice: "Eram mai multi sefi pe acolo cu scrisul asemanator. Oricine imi putea imita scrisul". Piesa tare depusa la dosar de "Molodmobila" o constituie o achizitie facuta de dr. Veronica Zbranca in luna februarie 1997, din acelasi magazin. Dr. Zbranca a cumarat tot de la "Moldomobila" o masa Regal cu 1.050.000 de lei. Cu sase luni in urma, Georgeta Stirbu cumparase aceeasi masa cu numai 120.650 de lei. Raportul de pret este de aproape 1 la 10. Cine a putut schimba preturile intr-un asemenea hal in doar sase luni, este una din marile mistere ale acestei afaceri. "Nu stiu, poate ca pretul platit de doamna Zbranca a fost supraevaluat", a incercat o parere Georgeta Stirbu. O asemenea jonglerie a fost negata din start de Victor Ghircoias: "Noi sintem o firma care exportam 99% din productie. Nu ne jucam cu renumele firmei pentru un milion de lei. E o mare prostie".
Cert este ca in aprilie 1997, cind s-a spart buba, directoarea economica a iesit sifonata rau din Consiliul de Administratie. Peste citeva zile a achitat fara sa cirteasca diferenta de pret, dupa ce directorul general a emis pe numele sau o dispozitie de imputatie. Faptul ca a dat banii, pentru ca apoi sa-si sustina nevinovatia in fata instantei, este inca una din necunoscutele acestui caz.
"Am fost strinsa cu usa. Dupa sedinta Consiliului de Administratie, directorul Ghircoias m-a sunat acasa si mi-a spus sa predau stampila, carnetul de cec-uri, toata gesiunea. Am achitat banii ca sa nu ma trezesc cu o lipsa in gestiune si sa mi se impute apoi cine stie ce alte minunatii". Asa explica Georgeta Stirbu faptul ca n-a contestat nici o clipa imputatia data. Spiritul de sacrificiu al contabilei merita mentionat: a scos din buzunar, fara sa cirteasca, 4 milioane de lei, la valoarea din 1997, desi, sustine ea, se stia cu dreptatea in mina.
Garnitura "Regal" a fost doar primul act al dramei "Mobila si durere". Partea a doua, de la care a pornit scandalul si i s-a tras pina la urma desfacerea contractului de munca, apartine mobilierului "Rodica". In perioada decembrie 1996 – aprilie 1997, Georgeta Stirbu a adus in fabrica, la compartimentul Reparatii", o garnitura veche "Rodica". Directoarea economica depusese cerere pentru reconditionarea unui dulap cu doua usi si a unei comode, cerere aprobata pe 1 aprilie de directorul Ghircoias. Pe 3 aprilie, prin poarta 2 a intreprinderii mai intra un dulap cu 2 usi si doua corpuri superioare, toate din garnitura "Rodica", care nu mai apar enumerate in cererea semnata de directorul general. Acest amanunt a fost considerat mai putin important atit timp cit, in cele din urma, directorul Ghircoias a facut o inspectie in atelierul de "Reparatii", a gasit mai multa mobila decit aprobase si a trecut-o singur pe fisa de comanda interna, in numele directoarei Stirbu. Nu mai insistam si datorita faptului ca Georgeta Stirbu, la rindul ei, ne-a enumerat exact piesele bagate la reconditionare, incluzindu-le si pe cele care nu se regasesc in cererea depusa pe 1 aprilie.
Din acest punct, versiunile celor doua parti sint divergente. Victor Ghircoias a fost plecat citeva zile din tara, asa cum am spus mai sus, timp in care in fabrica a izbucnit scandalul. Iata cum au stat faptele, conform versiunii "Molodmobila": pe 7 aprilie, Georgeta Stirbu a ridicat din magazinul de desfacere o garnitura "Rodica" nou-nouta, pe care n-a platit-o. A doua zi dimineata, directorul general era la serviciu. Gestionarul magazinului a venit in biroul acestuia spunindu-i ca directoarea economica a luat o "Rodica" noua pe care n-a platit-o, justificindu-se cu o "Rodica" veche pe care a bagat-o la schimb in fabrica. "Gestionarul m-a intrebat cum sa procedeze, ca sa nu-i iasa lui lipsa", ne-a relatat Victor Ghircoias. Conform declaratiilor depuse la Judecatorie, ulterior lucrurile au decurs astfel: Stirbu a fost chemata in biroul "generalului", i s-a spus sa plateasca, a achitat marfa pe 10 aprilie, cind deja scandalul izbucinse, cind se aflase de "Regal", de alte tapiterii si furniruri.
Versiunea Georgetei Stirbu este alta: a adus, intr-adevar, o "Rodica" veche, a luat o "Rodica" noua, dar n-a incercat sa o ia la schimb, ci a platit-o corect, din proprie initiativa, pe 10 aprilie; si nu a ridicat mobilierul pe 7 aprilie, cum sustin cei de la "Moldomobila", ci tocmai pe 22 aprilie, deci cu mult timp dupa ce o platise. "N-a fost nici o constringere in acest caz. Am vazut garnitura, dar n-am luat-o pe data de 7, ci tocmai pe 22, asa cum se vede si din acest aviz de iesire din unitate", ne-a explicat actuala directoare de la Finante, aratindu-ne o factura pe care apare mentionat numele "Rodica" si care este datata pe 22 aprilie. De ce a platit pe 10 si a luat marfa dupa 12 zile? Versiunile sint din nou total diferite. Georgeta Stirbu: "Furnirul de la doua usi era exfoliat. Am vazut acest lucru in magazin si am rugat gestionarul sa ceara refacerea usilor. De aceea am luat marfa mai tirziu". Conducerea "Moldomobila": "A luat marfa pe 7 aprilie, lucru declarat de gestionar, de soferul care a transportat marfa si de alti muncitori care au ajutat la carat. A adus inapoi, nu doua usi, ci sase, cerind inlocuirea furnirului. Usile le-a scos pe 22 aprilie si nu garnitura in sine". Din aces punct, singurele marturii sint declaratiile. Avem de-a face cu o minciuna generalizata, concentrata impotriva unei persoane incomode, sau cu o singura mincinoasa care ii depaseste pe toti ceilalti?
Victor Ghircoias o cunoaste pe Georgeta Stirbu de 20 de ani, amindoi lucrind la "Moldomobila" din tinerete. Societatea ieseana lucreaza de zeci de ani cu parteneri straini, incheind afaceri bazate pe onoare si seriozitate. Relatiile dintre cei doi n-au fost grozave, asa cum amindoi recunosc, dar un lucru este cert: Georgeta Stirbu n-a avut in 20 de ani nici un repros din punct de vedere profesional: "Doamna Stirbu este o contabila excelenta. A cistigat concursul de director economic in urma celui mai dur examen din istoria fabricii. Subiectele au fost facute la Timisoara, iar examenul s-a tinut la Bucuresti. Niciodata n-am avut nimic sa-i reprosez. De ce i-as fi facut eu o asemenea inscenare?", se intreaba directorul Ghircoias. Stirbu ne-a oferit un posibil raspuns: "Depistasem o retea de circulatie a mobilei fara acte. M-au dat afara cind eram pe punctul sa demonstrez acest lucru". O asemenea acuzatie largeste mult cazuistica: o retea mafiota din Iasi a sters in citeva zile un pion incomod? Cind a auzit, ieri, acest lucru, directorul general a facut o grimasa nervoasa, aprizindu-si o tigara: "Picam in derizoriu. Regulamentul fabricii este gindit in asa fel incit nimeni nu poate face ceva de capul lui. Sectoarele sint interdependente, eu nu pot sa fac o miscare fara ca documentele sa nu mai treaca prin zece miini. Este un mecanism in care fiecare rotita trebuie sa functioneze. Azi (ieri – n.r.), am dat afara un muncitor pentru ca a furat sase bucati de lemn de tei pentru rafturi. Miine o sa spuna ca era pe punctul sa demaste o retea subterana la nivelul conducerii?".
Daca ar fi fost doar cazurile "Rodica" si "Regal", discutabile pina la un punct, fiind vorba de o presupusa paguba de 10 milioane de lei recuperata pina la urma, subiectul ar fi ramas la fel de banal ca alte nenumarate cazuri de coruptie, mai mult sau mai putin dovedite, aparute in ultimii 10 ani. Infricosator este altceva: ca in asemenea cazuri, legea poate fi strabatuta pe o muchie lata cit o palma, fara ca o asemenea muchie sa existe de fapt. Georgetei Stirbu i s-a mai imputat, pe linga ceea ce a platise dupa declansarea scandalului, zeci de reconditionari de mobilier pe care nu le trecuse in acte si pentru care nu exista documente scrise. Exista insa marturiile a zeci de persoane: tapiteri, soferi, sefi de sectie, revizori contabili. "Mint. Sint declaratii date sub presiune. Oamenii aia lucreaza acolo, n-au cum sa spuna altceva", afirma dinsa. "E nemaipomenit. In ’97 am intrebat-o: nu tineti minte cind am luat eu doua scaune, sotul dumneavoastra doua scaune si tapiterul doua si le-am bagat in masina?", ne-a marturisit un muncitor din fabrica, care nu vrea sa apara la ziar. Poate e o minciuna comandata, nimic nu-i imposibil. Expertiza contabila ceruta de Georgeta Stirbu a scos-o nevinovata pentru reconditionarile neplatite invocate de fabrica. Ea a cistigat acest proces tocmai la Curtea de Apel. In privinta desfacerii contractului de munca cu litera "i", dosarul a fost cistigat de "Moldomobila" la Judeactorie, dar pierdut la Tribunal. Stirbu detine facturi fiscale, cereri aprobate, toate presupus antedatate, dar care ramin oricum acte oficiale, in timp ce "Moldomobila" are doar declaratii, vorbe: ale lui Ghita de la Poarta, ale lui Vasile de la Tapiterie, ale Mariei de la magazin. "Am fost data afara pe baza unor acuzatii si nu pe baza unor fapte demonstrate", se apara Georgeta Stirbu.
Sa fie totul o imensa cacealma? Cel putin sentinta data de Tribunal, impotriva careia se va face recurs la Curtea la Apel, arata acest lucru. Important este ca iesenii sa fie siguri ca, intr-o zi, sutele de miliarde platite ca taxe si impozite la Finantele Publice Locale sa nu dispara, cu acte in regula, iar in urma sa nu se aleaga decit declaratiile unor salariati ramasi cu gura cascata: "Mi-a spus sa incarc masina, sa introduc bani in contul cutare etc.". (Gabriel Gachi)