Caută 
3 MIN
Ales din 2.000 de copii
Laurentiu este iesean get-beget. Startul spre piscurile la care a ajuns acum (capitanul Stelei si al nationalei de tineret, selectionat in nationala mare etc.) s-a dat pe un maidan din cartierul Mircea cel Batrin. Cooptarea in lotul piticilor lui Poli Iasi a venit parca firesc pentru prichindelul care nu accepta alta jucarie decit mingea si plingea cind echipa lui pierdea la meciurile dintre blocuri. "In 1986 am facut o selectie gigant la care au participat peste 2 000 de copii. In ce-l priveste pe Laurentiu, lui i-am cerut sa aduca poze pentru legitimatie din prima zi in care l-am vazut!" – isi aminteste Mihai Danila, singurul antrenor iesean care a lucrat cu actualul tricolor. Urcusul a fost rapid. Fost golgeter pe vremea cind Copoul era mingiiat si de fotbal de calitate, Danila i-a destainuit multe din secretele lui ucenicului pe care il introducea numai virf, incurajindu-i si slefuindu-i atuul forte al acestuia: tehnica. Rezultatele au venit imediat, Laurentiu, la 13 ani, fiind cooptat intr-o echipa mai mare cu un an pentru care a inscris peste 200 goluri in doi ani in care a jucat in campionatul judetean rezervat fotbalistilor sub 20 de ani! Primul pas spre obtinerea titlului de cel mai valoros jucator al generatiei sale a fost facut in 1988, urcusul venind apoi firesc: selectionarea la lotul UEFA ’94, al carui capitan a devenit, la centrul "Luceafarul", cooptarea in lotul mare a lui Poli etc. Adevarata afirmare a inceput insa odata cu trecerea la Steaua, in 1992.
De la nunta, la nationala!
Ajuns la 51 de ani, Ifrim, tatal lui Laurentiu, isi aminteste cu un usor tremur in glas, de parasirea Iasului de catre baiatul sau: "Ma obisnuisem sa fie mai mult plecat inca de cind era la centrul «Luceafarul». Adevarata despartire s-a petrecut insa cind a plecat la Steaua. Chiar daca sufletul imi spunea ca am sa-mi pierd copilul daca voi semna pentru trecerea lui in Ghencea, mintea mi-a spus ca doar asa ii fac un bine. La acel moment au fost ceva probleme cu acest transfer, insa timpul a dovedit ca a fost cea mai buna alegere pentru el". Si nici nu poate ca Rosu senior sa spuna altfel de vreme ce, in urma cu doi ani, la citeva zile de la nunta, Laurentiu a fost primul iesean de dupa Romila care a jucat in nationala, Victor Piturca fiindu-i ca un al doilea tatic.
Chiar daca fiul sau a devenit vedeta, Ifrim si sotia sa Rodica au continuat sa munceasca la "Tomiris". "Nu spun ca nu ne-a ajutat. Ne-a cumparat prima masina, ne-a trimis 2000 $ cind ne-am mutat, insa noi sintem modesti si obisnuiti de-o viata cu munca, asa ca nu puteam sa renuntam la serviciu". Viata de profesionist a lui Laurentiu face ca intilnirile cu familia sa fie destul de rare. "Mai mult ne ducem noi pe la el, la meciurile in care joaca. Odata mi-a rezervat locuri la lojele din Ghencea, insa mie mult mai mult imi place in mijlocul tribunei, unde simt mai bine pulsul partidei. Cel mai des se vede cu sora lui de 19 ani, Laura, care se intelege foarte bine si cu Monica, sotia lui Laurentiu. In rest, vorbim cel putin o data pe saptamina la telefon".
Cum si prietenii din copilarie s-au disipat, venirile in Iasi a lui "Laur", asa cum il alinta parintii, sint din ce in ce mai rare, in principal de Paste si de Craciun, atunci cind mama ii gateste bucatele moldovenesti care l-au cucerit inca din copilarie: sarmalute si ficatei de pui inveliti in mamaliguta.
Ultima convorbire a lui Laurentiu cu familia a fost inainte de plecarea in Belgia, atunci cind tatal i-a repetat sfatul pe care i-l da de fiecare data copilului sau, care este foarte credincios: "Tata, ai grija de sanatate, ca restul vin ele".
Emotiile lui Euro 2000 se simt deja in apartamentul de pe Aleea Tudor Neculai: "De obicei nu am superstitii, insa la meciuri ma uit la televizor doar impreuna cu familia. Asa voi face si la Euro. O singura data am ratat un meci al lui Laur, la Bastia, cind, dupa ce i s-a rupt mina, am inchis televizorul si am plins cu totii". (Ovidiu MINEA)
