Povestea balerinilor japonezi de la Opera

Trei dintre balerinele din Tara Soarelui Rasare

Institutia de cultura a angajat 11 balerini straini. Zece sunt din Japonia, un baiat si noua fete. Celalalt balerin este venezuelean. Ei sunt platiti cu aceleasi salarii ca si romanii. "Comparativ cu Japonia, totul este foarte ieftin, dar salariul e destul de mic", spune una dintre balerine. 

Cei unsprezece balerini straini care au devenit colaboratori ai Operei iesene se pregatesc intens pentru premiera spectacolului „D’ale Carnavalului", care va avea loc pe 21 octombrie. Noua dansatoare japoneze si doi baieti, unul din Japonia si celalalt din Venezuela, au venit in Romania si se pregatesc pentru a evolua pe scena ieseana. Ieri, dupa repetitiile cu maestrul Ioan Tugearu, trei dintre tinerele japoneze ne-au povestit cum s-au adaptat in orasul care se doreste a fi o capitala culturala europeana. 

„Acolo trebuie sa platim noi ca sa dansam"

Natsuko Oshima (24 de ani), Kotomi Hoshino (25) si Mariko Kawahigashi (28) au declarat la unison ca Iasul e un oras placut, iar romanii s-au intrecut in a-i face sa se simta ca acasa. „Noi toti venim din diferite scoli de balet sau trupe, din America, Rusia sau Japonia. De exemplu, eu imi cautam un loc de munca, asa ca am trimis material de auditii in toata lumea. Apoi am auzit ca in Romania s-a inaugurat o noua sala de teatru, ca se cauta membri noi pentru balet. A sunat foarte bine, mi-a starnit curiozitatea. E mult mai satisfacator sa dansezi in Romania decat in Japonia. Acolo trebuie sa platim noi ca sa dansam. Nimeni nu intelege, dar probabil e greu sa gasesti sponsori. Profesorii de balet au spectacole, iar noi trebuie sa vindem biletele sau sa le platim", afirma Natsuko. Balerina a dansat pe scene din America, Singapore sau Canada, iar in Japonia a primit numeroase distinctii in competitiile de profil. Chiar si in Orlando, la Campionatul Mondial de Balet, si-a adjudecat medalia de bronz.

„Americanii nu sunt interesati de arta"

Una dintre colegele ei, Mariko, a mai dansat in tara, la Bucuresti, intr-o gala extraordinara de balet. Kotomi este si ea nerabdatoare sa cunoasca publicul iesean, dupa ce a activat ani la rand la Bolshoi Ballet Academy, in Moscova, la Atlantic City Ballet sau in Boston. „Americanii nu sunt interesati de arta, ei sunt preocupati mai degraba de afaceri, de partea materiala. Ei nu inteleg baletul. Scolile mari, precum cea din San Francisco, au o audienta buna, dar eu am fost la o scoala mica si am ramas dezamagita de public. Aici, la opera, sala este plina. Toata lumea aplauda. Imi plac romanii, sunt calzi si de ajutor", puncteaza Natsuko. Managerul Operei iesene, Beatrice Rancea, explica faptul ca prezenta angajatilor straini nu ar trebui sa ne surprinda, mai ales ca balerinii japonezi colaboreaza adesea cu Opera Nationala din Sibiu, Constanta sau chiar Bucuresti. „In primul rand, sunt oameni deosebiti, extrem de muncitori si eficienti in ceea ce fac. Au venit la mine si au cerut o sedinta pentru ca vor sa munceasca in plus, li se pare ca muncesc prea putin. Desi maestrul Tugearu ii tine de dimineata pana seara la repetitii, in paralel, in pauza de pranz, ei lucreaza pentru spectacolul «Indiile galante». Am fost intrebati de ce angajam oameni din afara. Pentru ca la noi nu mai sunt! Din cauza salariilor, prefera sa plece pe vas 7-8 luni, desi sunt balerini extraordinari. Japonezii isi doresc sa vina sa lucreze, au salariile oricarui balerin de aici. Datorita lor ne-am intregit colectivul si avem o garnitura cu care putem relua spectacole importante. Noi nu am fi putut face nici macar o scena celebra din Lacul lebedelor pentru ca nu aveam suficienti dansatori", a declarat Beatrice Rancea.

Le place mamaliga cu sarmale

Efortul japonezilor este cu atat mai mare cu cat isi platesc singuri chiriile, mancarea sau transportul. „Stam in chirie, cu alti angajati de la opera, dansatori, persoane care se ocupa de costume. Ne place si mancarea de aici, mamaliga, sarmalele. Comparativ cu Japonia, totul este foarte ieftin, dar salariul e destul de mic. Trebuie sa luam asta in considerare cand facem orice altfel de cheltuieli", au povestit fetele. Maestrul Ioan Tugearu subliniaza faptul ca trupele mari de balet din tara au disparut cu desavarsire si ca este multumit de activitatea noilor colaboratori. „La Timisoara, aproape ca nu mai exista balet, Clujul abia isi duce sufletul. La Bucuresti, cel mai bine au dansat doua fete japoneze. N-au gresit nimic, parca erau trase prin ac si au primit aplauze la scena deschisa. Pustii acestia nu ies niciodata inaintea mea fara sa vina in fata mea si sa se incline. Imi arata consideratia lor, se arata umili. Mi-au dat lacrimile pentru ca am fost 23 de ani profesor la scoala de coregrafie si nu am fost tratat asa. Poate in curand veti vedea negri, suedezi blonzi sau americani trasniti in trupa de balet. E necesar. Sa stiti ca la fiecare colt de strada din Tokyo exista o scoala de balet, sunt foarte pasionati", afirma cunoscutul regizor.

„Cand urcam in taxi, suntem foarte speriati"

Contractul balerinilor straini este realizat pentru un an de zile, cu posibilitate de prelungire. Pana atunci, japonezii trebuie sa se obisnuiasca cu traficul specific Iasului. „Oamenii conduc nebuneste aici, nu apucam sa vedem semne sau indicatoarele de viteza. Cand urcam in taxi, suntem foarte speriati", ne-a spus, razand, Natsuko. Iesenii sunt asteptati pe 21 octombrie la premiera „D’ale Carnavalului", Opera anuntand un spectacol inedit, in care balerinii vor deveni si actori.