Rechinii din jurul unei averi cit bugetul Iasului

Ultima lege a proprietatii a transformat retrocedarea fostelor proprietati intr-o adevarata loterie. Doar initiatii reusesc sa traga lozul cistigator. Dupa 15 ani de puneri in posesie, terenul ramas disponibil este departe de a-i putea multumi pe toti fostii proprietari. Unii vor reusi sa obtina un teren in centrul Iasului, care sa fie ca o mina de aur si sa se vinda ca piinea calda la orice pret. Cei mai multi vor trebui insa sa accepte o foaie de hirtie pe care va scrie cu litere mari ca sint actionari la fondul „Proprietatea”. Lantul punerii in posesie este actionat de nenumarate pedale. Apasarea celor citeva pedale-cheie la momentul oportun va face diferenta dintre un fost proprietar transformat instantaneu intr-un multimiliardar si un fost proprietar care va trai mai departe din pensie, cu certificatul de actionar la fondul „Proprietatea”, inramat frumos deasupra patului. Obtinerea unui teren intr-una din zonele „fierbinti” ale Iasului reprezinta cea mai rentabila afacere posibila acum, mai sigura decit un depozit bancar si mai profitabila decit jocul la bursa. „Ziarul de Iasi” va prezinta astazi verigile lantului retrocedarilor, de la depunerea cererii la punerea efectiva in posesie, cu punctele in care se poate interveni cel mai eficient.
Traseul legal al unei cereri de retrocedare
Traseul stabilit de legea 247/2005 pentru cererile de retrocedare a terenurilor nu difera aproape prin nimic de traseele stabilite de celelalte legi anterioare ale fondului funciar. Cererea, impreuna cu actele doveditoare ale dreptului de proprietate, se depune la primaria pe raza careia se afla terenul revendicat. Dosarul este analizat initial in cadrul colectivului de sprijin constituit pe linga comisia locala de fond funciar. Dupa ce se constata ca totul este in regula, dosarul este inaintat comisiei locale de fond funciar. Cu avizul obtinut de aici, dosarul pleaca mai departe la comisia judeteana de fond funciar, care verifica legalitatea viitoarei improprietariri. Dupa obtinerea unei noi hotariri, de validare a dreptului de proprietate, dosarul se intoarce la comisia locala. Aceasta va efectua punerea efectiva in posesie si va trimite documentatia la Oficiul de Cadastru pentru intocmirea titlului de proprietate. Teoretic, de la depunerea cererii pina la validarea dreptului de proprietate trec aproximativ trei luni. Eliberarea efectiva a titlului de proprietate poate dura insa alte luni de zile. „Pina se gaseste amplasamentul, pina se rezolva contestatiile, pina se masoara terenul, pina se completeaza fisa de punere in posesie si titlul, poate trece foarte mult timp. La limita, pot trece pina la doi ani de la depunerea cererii si pina la eliberarea titlului de proprietate”, a estimat Marian Tudoran, seful directiei de contencios administrativ si controlul legalitatii actelor din cadrul Prefecturii.
Si cererile din comune ajung la Iasi
Lantul retrocedarii cuprinde trei segmente esentiale, respectiv comisia locala de fond funciar, comisia judeteana si Agentia Domeniilor Statului (ADS). Aceasta, pentru ca Iasul nu mai detine la aceasta data teren liber in domeniul privat al Primariei pentru punerea in posesie. Singurele terenuri disponibile sint cele detinute de ADS si aflate in administrarea fostelor IAS-uri, a societatilor agricole si a statiunilor de cercetare. In urma cu un an, inaintea inceperii efective a punerilor in posesie in baza legii 247/2005, ADS mai detinea in Iasi aproximativ 900 ha de teren disponibil pentru retrocedarea catre fostii proprietari, adica de aproape trei ori mai putin decit necesarul. Majoritatea cererilor privesc suprafete de teren aflate in intravilanul orasului. Practic, iesenii revendica numai ei jumatate din intravilanul municipiului sau un sfert din intreaga suprafata a orasului.
La acestia se adauga cetatenii din comunele limitrofe Iasului. Aproape fara exceptie, acestia nu pot fi pusi in posesie la Miroslava, Tomesti sau Aroneanu, pentru ca primariile locale nu dispun de terenuri libere. Legea permite acordarea de teren fie in localitatea in care s-a aflat terenul, fie intr-o localitate invecinata. „Marea majoritate ajung la Iasi, ceea ce este absurd. Am cerut intocmirea unei balante clare a terenurilor din toate comunele, astfel incit sa vedem exact ce teren mai exista si unde. Nu este corect ca toti sa ajunga la Iasi, in conditiile in care sint probleme cu gasirea de amplasamente si pentru ieseni”, a declarat prefectul Radu Prisacaru.
Pina acum, cetatenii din comunele limitrofe Iasului mai beneficiau de un avantaj net fata de ieseni, nescris in nici o lege. Astfel, dosarele cuprinzind cererile de retrocedare sint inaintate comisiei judetene spre validare in ordinea completarii. Comisia ieseana a inaintat spre avizare mai putin de 20% din totalul cererilor depuse pentru suprafete de teren situate in municipiu. In acelasi timp, cererile depuse de satenii din comunele limitrofe Iasului, mai putine numeric, au inceput sa ajunga la comisia judeteana inca de anul trecut. Practic, cetatenii din Tomesti sau Holboca au putut fi pusi in posesie la Iasi, ca localitate invecinata, „peste rind”, inaintea iesenilor care au depus in acelasi moment cererea de punere in posesie. „In conditiile in care comisia locala Iasi se intruneste o data pe luna si analizeaza in jur de 100 de dosare, normal ca intra in discutie la noi mai intii cererile depuse la comune”, a spus unul dintre membrii comisiei judetene de fond funciar.
Prima veriga: inspectoratul care verifica dosarul
Numarul mare de cereri depuse pe Iasi a impus constituirea unui colectiv de sprijin separat de comisia de fond funciar. Astfel, dosarele privind cererile de retrocedare intra mai intii pe mina inspectorilor din colectivul de sprijin. Acestia analizeaza fiecare dosar in parte si confrunta solicitarea cu situatia din teren. „Orasul este impartit in sase sectoare. Avem cite doi oameni responsabili pentru fiecare sector”, a declarat Denisa Barbascu, sefa serviciului juridic din cadrul Primariei. Astfel, toate cele peste 3.000 de dosare depuse la ultima lege a proprietatii trec prin miinile celor 12 inspectori. Un simplu calcul matematic arata ca fiecare inspector este responsabil in medie de cite 250 de dosare. Aici intervin primele verigi slabe ale retrocedarilor. Fiecare inspector raporteaza periodic situatia dosarelor gestionate si solicita completarea dosarelor daca este cazul.
Legea impune ca la cererea de retrocedare sa se anexeze acte de proprietate, certificate de mostenitor, hotariri judecatoresti si acte de stare civila. Orice act lipsa poate duce la intirzierea punerii in posesie. Conform legii, inspectorul ia un dosar din stiva, il analizeaza si, daca nu este complet, ii trimite o adresa solicitantului prin care il cheama sa completeze dosarul. Pina cind dosarul este completat, acesta ramine la fundul stivei, pina ii vine rindul din nou. Problema poate fi rezolvata si printr-o discutie de cinci minute, in care inspectorul ii face solicitantului o lista completa cu actele care mai trebuie aduse, dosarul raminind astfel in virful stivei, fiind primul pe lista cererilor care vor intra in discutia comisiei de fond funciar. Legea nu impune o anumita ordine de scoatere a dosarelor din stiva, acest lucru putindu-se face la fel de bine astazi sau peste doua saptamini, in functie de locul unde se asaza mina inspectorului pe stiva. O pedala apasata in acest punct face ca dosarul sa ajunga din subsol in virful stivei.
Un mic amanunt adaugat in legea 247/2005 poate da dureri de cap suplimentare. Astfel, pentru a simplifica verificarea dosarelor, mai ales pentru cetatenii locuind in alt judet, noua lege a permis depunerea de simple copii xerox ale documentelor anexate cererii, fara a fi necesara confruntarea cu originalul. Copiile trebuie insa semnate, fiecare in parte, pentru conformitate cu originalul, de catre solicitant. Lipsa unei semnaturi pe propria raspundere ca certificatul de nastere prezentat in copie este conform cu originalul duce automat la returnarea dosarului pentru completare.
Al doilea moment: trimiterea dosarului la comisia locala
Chiar daca dosarul este complet si semnat pe toate filele, aceasta nu inseamna ca el va intra primul in discutia comisiei locale de fond funciar. Pentru ca dosarul sa ajunga in discutia comisiei, el trebuie sa aiba si un dram de „noroc”. Un exemplu elocvent este reprezentat de ultima sedinta a comisiei locale, desfasurata saptamina trecuta. Pe ordinea de zi a comisiei au intrat 140 de dosare. In acelasi timp, la coada stateau aproximativ 500 de dosare completate, legate frumos si semnate pe toate partile. „Dosarele dezbatute de comisie sint alese aleatoriu. Nu exista criterii clare de stabilire a ordinii de intrare a dosarelor in sedinta”, a explicat Barbascu. In cazul fondului funciar, „aleatoriu” nu inseamna neaparat si „la intimplare”. Apasarea unei pedale in acest punct muta dosarul de pe pozitia 500 pe pozitia 130.
Dosarul pleaca la comisia judeteana
Odata intrate in comisia locala, dosarele primesc o prima unda verde, prima etapa pina la punerea in posesie fiind parcursa. La Primarie, dosarele sint analizate de o comisie condusa de primarul Gheorghe Nichita, vioara intii fiind reprezentata de secretarul Consiliului Local, Lacramioara Vernica, in calitate de garant al legalitatii dosarelor.
De la comisia locala, dosarele pleaca spre Prefectura, pentru o noua analiza, facuta de colectivul de sprijin al comisiei judetene de fond funciar. Acesta are rolul unui filtru suplimentar fata de cel efectuat la municipiu. La Prefectura se urmeaza aceleasi etape de analiza si verificare ca si la Primarie, cu diferenta ca la dosarele inaintate de comisia locala Iasi se adauga cele 30.000 de cereri depuse in restul judetului. Ordinea de verificare a dosarelor si de inaintare a lor spre aprobare comisiei judetene devine cu atit mai importanta la acest nivel, cu cit numarul dosarelor complete este de 10 ori mai mare decit la municipiu.
Comisia judeteana nu face altceva decit sa verifice legalitatea propunerilor inaintate de comisia locala, adica sa valideze dreptul de proprietate. Gasirea unui amplasament si punerea in posesie cade tot in sarcina comisiei locale. Practica obisnuita face ca verificarea suplimentara facuta in sedinta comisiei judetene sa fie in multe cazuri formala. Suprefectul Tudor Leonte citeste dispozitivul hotaririi, intreaba daca sint neclaritati si supune hotarirea la vot. Majoritatea membrilor comisiei nu solicita lamuriri decit la hotaririle implicind suprafete mari de teren sau la spete deosebite.
Un sef de agentie imobiliara a vrut sa intre in sistem
Faptul ca prin comisia judeteana de fond funciar trec majoritatea viitoarelor puneri in posesie face ca veriga reprezentata de Prefectura sa fie extrem de importanta. Un speculant de terenuri poate afla foarte usor cine sint cetatenii care urmeaza sa primeasca teren in municipiu, de la unul dintre membrii comisiei. Cel care detine o astfel de informatie poate face imediat o oferta de cumparare viitorului proprietar. Un precontract de vinzare-cumparare si apasare de catre cumparator a pedalei reprezentate de ADS poate transforma punerea in posesie a unui fost proprietar intr-o afacere de milioane de euro. „Cind a fost infiintata comisia de fond funciar, directorul unei agentii imobiliare importante a cerut sa faca parte din ea, ca reprezentant al proprietarilor de teren. I-am respins cererea, pentru ca ar fi putut avea un interes personal la orice hotarire”, a spus prefectul Radu Prisacaru.
Punctul fierbinte e la ADS
Odata trecuta cererea de punere in posesie si de comisia judeteana, miza afacerii creste si se muta la Agentia Domeniilor Statului. Aceasta este obligata prin lege sa ofere viitorului proprietar un amplasament pentru punerea in posesie. Daca amplasamentul nu este convenabil, solicitantul are dreptul sa primeasca din partea ADS o noua oferta. A doua oferta poate fi insa reprezentata tot de un amplasament situat intr-o zona fara perspectiva. La fel de bine insa, dupa o oferta de genul ripelor dintre Sorogari si piriul Cacaina, poate fi oferit un teren situat in Copou, la Statiunea Didactica si Experimentala. Adica la jumatate de kilometru de Agronomie, intr-o zona in care valoarea unui metru patrat de teren se masoara in zeci de euro. Legea nu stabileste o procedura clara de oferta a amplasamentelor, singura mentiune fiind aceea ca suprafata de teren oferita viitorului proprietar trebuie sa fie „echivalenta valoric” cu fosta proprietate. Nu se stabileste concret cum se face evaluarea valorica. Din punctul de vedere al ADS, un hectar de vie intr-o ripa de pe Sorogari poate valora la fel de mult ca un hectar de vie cu deschidere la aleea Mihail Sadoveanu din Copou, intrucit veniturile obtinute din exploatarea ei sint aceleasi. Aceasta scapare a legislatiei a fost de altfel speculata de sute de ori si in trecut, obtinindu-se transferuri ale unei paduri, de exemplu, de la Madirjac la Ciric. Aceasta pentru ca valoarea lemnului este aceeasi in ambele amplasamente, neluindu-se in calcul valoarea comerciala a terenurilor propriu-zise. Daca al doilea amplasament este oferit „unde trebuie”, se poate considera ca bancnotele au si inceput sa fosneasca pentru norocosul proprietar.
Ultima veriga
Majoritatea terenurilor valoroase din Iasi au fost deja revendicate, astfel incit un nou amplasament usor vandabil este greu de gasit. Problema poate fi rezolvata insa tot la ADS, printr-o simpla eroare. Astfel, ADS poate oferi viitorului proprietar un teren pe care inca nu s-au facut puneri in posesie, „uitind” ca acesta a fost deja revendicat. Daca lucrurile merg ca unse, norocosul poate avea in buzunar titlul de proprietate pe cind proprietarul de drept al terenului inca mai umbla pe la Primarie pentru a-si completa dosarul. Vinzarea unui teren „fierbinte” se poate face in citeva zile. Pina sa afle proprietarul de drept, terenul se poate afla deja la al patrulea cumparator succesiv. Legea nu ofera multe variante de actiune in astfel de cazuri. „Daca titlul de proprietate emis ilegal nu a intrat in circuitul civil, el poate fi revocat de comisia judeteana. Lucrurile se complica insa daca terenul a fost deja vindut”, a admis Leonte. In acest caz, adevaratul proprietar nu mai are decit varianta justitiei. Pina la obtinerea anularii titlului de proprietate, pot trece insa ani buni, fara a exista vreo garantie ca proprietarul de drept al terenului va intra in posesia acestuia. „Buna-credinta se prezuma. Este greu de demonstrat in instanta ca un cumparator a stiut ca terenul este in litigiu atunci cind l-a cumparat”, a incheiat Leonte.
Marile mize ale razboiului pamintului
Agentia Domeniilor Statului mai dispune in Iasi de suprafete foarte reduse de teren, dar de o valoare considerabila. Pina acum au fost retrocedate, prin legea 18/1991 si legea 1/2000, doar terenurile apartinind fostelor CAP si o parte a celor administrate de fostele IAS si aflate in patrimoniul ADS. La Iasi, au ramas de impartit tocmai cele mai valoroase terenuri, excluse pina acum de la retrocedare. In mai 2005, inainte deci de aparitia legii 247, ADS detinea la Iasi, in cadrul SC Selefer SA, 10 ha de teren. Alte 333 ha erau administrate de SC Podgoria Copou, pe Sorogari, iar 1,6 ha de Vinifruct SA Copou. Bucium SA administra in municipiul Iasi 70,6 ha de teren. Totodata, ADS detinea 50 ha pe Iasi in cadrul Statiunii Dancu, aproximativ 300 ha la Statiunea Viti-Vinicola Iasi, 33,6 ha la Statiunea Pomicola Miroslava, dar aflate in limitele administrative ale Iasului, si alte 84,15 ha posibil de retrocedat la Statiunea Didactica si Experimentala. In total, ADS avea la dispozitie aproximativ 900 ha de teren retrocedabil.
Copou – 385 hectare
Moara de Vint – 333 hectare
Bucium – 70,6 hectare
Dancu – 60 hectare
Galata – 33,6 hectare.

Publicitate și alte recomandări video