Casa cu opt fete

luni, 08 martie 2004, 00:00
3 MIN
 Casa cu opt fete

Gheorghe Agrigoroaie, din Cordun, si-a dorit foarte mult un baiat. Si pentru
ca nu a reusit nici la prima, a doua sau a treia incercare, a perseverat.
Astazi, la 52 de ani, el are o casa de copii: opt fete si un baiat. Daca soarta
nu ar fi fost cruda cu familia lor, astazi doi baieti s-ar fi numit Agrigoroaie.
Alaturi de Iulian, care are 20 de ani, ar fi fost si Marius, care ar fi trebuit sa-
si sarbatoreasca majoratul daca nu l-ar fi calcat o masina cind avea sase
ani. „Tare mult mi-am dorit sa am un baiat, sa-mi duca numele mai departe.
Eu am fost un copil sarac, parintii mei nu aveau stare si, cind prin munca
mea am reusit sa ma ridic, am vrut sa am urmasi care sa-mi poarte numele
familiei”, a spus Gheorghe Agrigoroaie.
Cu toate staruintele si rugaciunile lui, abia la al saselea copil a reusit sa fie
tata de baiat. Simtind ca li s-a schimbat norocul, sotii Agrigoroaie au mai
facut un copil, tot un baiat. Dupa tragedia in care l-au pierdut pe cel mai
mic dintre baieti, s-au gindit sa-i faca o pereche celui ramas in viata, sa nu
se simta pierdut printre surori. N-au reusit decit sa-si mareasca familia cu
inca trei fete, dintre care cea mai mica, Vasilica, este eleva in clasa a IV-a.
In casa plina de flori a familiei Agrigoroaie, capul familiei accepta cu
placere sa vorbeasca despre copiii sai. Ca sa aiba un baiat a fost cit pe ce
sa infieze un copil de la Leagan. „Era in 1977 si aveam deja trei fete. Pe
atunci, eram miner la Filipestii de Padure si m-am dus la Bucuresti la un
leagan de copii. Nu m-am putut hotari pe loc pe care sa-l iau, toti mi se
lipisera de suflet” isi aminteste Gheorghe Agrigoroaie. Infierea a mai
aminat-o pentru citeva luni, pentru ca sotia sa era din nou insarcinata. A
asteptat sa vada ce-i aduce barza. Nu a putut rasufla usurat, pentru ca a
fost tot fata.
Oful sau, acela de a avea un baiat, era cunoscut de toata lumea din sat si
bineinteles ca nu a scapat nici de glumele facute pe seama lui. „La al
cincilea copil, m-au pacalit citiva cunoscuti din sat ca nevasta mi-a nascut
baiat. In drum spre casa am dat de baut toti banii din buzunar, am petrecut
pina la ora 2 noaptea. Cind am ajuns acasa am gasit-o pe Onorica” isi
aminteste el zimbind. Cind Valerica, sotia sa, s-a dus la spital pentru a
naste cel de-a saselea copil, toti cunoscutii si-au „facut datoria” de a suna
la triajul maternitatii pentru a intreba despre ultimul venit in familie.
„Asistenta care raspundea la telefon era deja stresata. Dupa al douazecilea
telefon, cind ridica receptorul, nici nu mai intreba despre cine este vorba.
Avea raspunsul deja pregatit. „Da, Agrigoroaie are un baiat de 4 kile doua
sute”, povesteste Gheorghe Agrigoroaie.
Iulian nu este nici pe departe rasfatatul familiei. Nu-i usor sa fii mereu
inconjurat de opt femei, chiar daca sint surorile tale. Fetele, fie ca sint
surorile mai mari sau cele mai mici, nu se dau in laturi sa-l ia la rost. „Ele
fac curatenia in casa si ma cearta de fiecare data cind intru incaltat sau fac
dezordine”, spune el, recunoscind insa ca sint si avantaje atunci cind ai
surori multe: rindul la treburi casnice iti vine mult mai rar si, in afara de
asta, fetele au nevoie de sprijinul lui cind vor sa mearga la discoteca. Dupa
ce trei dintre surorile mai mari s-au casatorit, in casa parinteasca au ramas
sase copii. Fetele sint cele care tin casa. Mama este cea care le rinduieste
treburile, iar pentru muls vaca au chiar un grafic. „Mai sarim rindul daca
vreuna din surori este de acord sa facem schimb sau platim alta sora sa
faca de serviciu in locul nostru. O tura e 10.000 de lei”, a spus Geta, care
are 21 de ani.
Gheorghe Agrigoroaie nu regreta nici o clipa ca are opt fete, chiar daca
uneori fetele nu mai apuca sa lase rindul la vorba. „De cind fetele au
inceput sa se casatoreasca, au inceput sa apara si baietii, si gineri si nepoti.
Fata mea cea mare, Doina, cred chiar ca si-a pus in gind sa ma intreaca.
La 28 de ani are deja 5 copii. In fiecare duminica avem casa plina. Fetele
vin acasa si sintem 20 la masa. Vara e frumos, punem masa sub bolta de
vita. Simt ca n-am trait degeaba. Pentru copii si pentru nepoti am inceput sa
sadesc o livada. Vreau sa ramina ceva in urma mea”, a spus Gheorghe
Agrigoroaie. (Cosette ZANOCEA)

Comentarii