Colectionarul de ciudatenii din corpurile pacientilor

Cu totii stim cit de dureroasa poate fi o infectie a urechii sau a ochilor. Ori a gitului. In aceste cazuri ne prezentam la medicul ORL, singurul care ne poate scapa de calvar. Despre aceasta specializare a medicinei se stiu putine. Medicul primar Gheorghe Buburuzan s-a specializat in otorinolaringologie, in 1992, la Bucuresti. Daca, in trecut, aceasta era o specializare limitata, acum exista foarte multe specializari ORL. Printre acestea se numara otologia, cofochirurgia sau operatia surditatii, foniatria sau functiile corzilor vocale, chirurgia plastica a fetei, chirurgia maxilo-faciala.
Profesia de medic este o renuntare la sine
Daca in alte specializari ale medicinei, cum ar fi chirurgia sau ortopedia, lucrurile sint mai simple din punctul de vedere al personalului si diagnosticului, otorinolaringologia este o specializare dificila, care se confrunta si cu lipsa medicilor. "In aceasta specializare sint putini medici, dar si mai putini sint medicii buni. Am ales ORL-ul pentru ca am vrut sa fac o specializare chirurgicala, de care depinde viata unui om. Atit complicatiile infectioase, cit si bolile tumorale din regiunea capului sau gitului au un pronostic grav, iar infectiile sint letale. Nu sint medic ORL pediatru, dar nu exista copil sau batrin care sa nu treaca pe la ORL", spune doctorul Buburuzan. In 1995, dupa ce doctorita Arvatescu a iesit la pensie, el a fost numit medic-sef al sectiei ORL la Spitalul Municipal Roman.
Ca in toate specializarile medicale, si ORL-ul reprezinta o renuntare la sine si la familie. Doctorul Buburuzan isi aminteste anii de studentie si salariile proaste din timpul stagiaturii sau rezidentiatului. "Renuntarea la sine incepe cind te-ai hotarit sa dai la facultatea de medicina. Primii doi-trei ani pot fi echivalati cu invatarea a opt limbi straine, atit de dificila este facultatea… Este un efort de 12 ore pe zi, un efort de uzura, in care, daca vrei sa rezisti, trebuie sa uiti de tine. Dupa facultate, urmeaza calvarul salariului mic, din stagiatura sau rezidentiat. Acum, putini copii ai medicilor mai urmeaza facultatea de medicina, pentru ca parintii nu-i indeamna sa mai treaca prin ce-au trecut ei. In plus, si copiii observa ce se intimpla in familia lor", rememoreaza doctorul Buburuzan. Are doi copii: un baiat, student la Facultatea de Drept, si o fata, studenta la Stomatologie. "Cine se-apuca de medicina trebuie sa fie constient ca, pe primul loc, intotdeauna, va fi profesia", mai spune doctorul.
Medici americani si medici romani
Doctorul Buburuzan spune ca perceptia sociala a medicului este aceea a unui om plin de bani. In conceptia lui, societatea nu va plati niciodata de-ajuns pentru servicile unui medic, iar acesta, daca a urmat regulile jocului, nu s-a imbogatit niciodata din profesie. "Este normal ca un medic sa aiba un standard de viata superior. Realitatea e ca nu medicii romani sint nemultumiti de salarii. In America, 18% din asigurarile de sanatate sint repartizate pentru salariile medicilor, 38% – pentru finantarea personalului auxiliar si birocratic, iar restul – pentru medicamente si aparatura medicala. Acolo, sistemul asigurarilor de sanatate este departe de a fi in favoarea pacientilor, cu atit mai putin in favoarea medicilor. De exemplu, in America se foloseste cu succes, in tratamentul epilepsiei, o operatie prin care se extirpa pacientului o jumatate din creier. Acest gen de operatie se practica la un singur spital. O femeie din alt stat, a carei fetita trebuia sa beneficieze de aceasta operatie, a intimpinat opozitie din partea asiguratorilor. Dupa ce a fost mediatizat cazul, cei de la asigurarile de sanatate au fost de acord cu efectuarea operatiei, cu specificarea ca e singura operatie pentru care isi dau girul si ca, in cazul unei noi interventii de acest gen, ei nu vor mai fi de acord. A doua operatie nu exista, pentru ca asta ar fi insemnat sa-i extirpe tot creierul. E un exemplu de birocratie. In Romania e mult mai rau", spune doctorul Buburuzan.
Ce mai inghit romascanii
Ca in orice specializare a medicinei, doctorul Buburuzan s-a confruntat cu multe cazuri care i-au retinut atentia. Da la banuti si nasturi inghititi de copii si pina la ace sau agrafe, toate aceste obiecte ramin in amintirea medicilor. Operatia de extragere este insa ingreunata, pentru ca in spital nu exista un aparat modern de extragere. Doctorul Buburuzan povesteste ca, in urma cu citiva ani, o asistenta medicala a ingitit o bucata de piine in care era ascuns un ac. Femeia a simtit, dar nu a dat atentie. Dupa doua saptamini, asistenta s-a prezentat la ORL cu o infectie destul de grava. "Acul ii strapunsese esofagul si ajunsese pina dupa vasele mari de singe ale gitului. Am tratat-o si, in trei zile, femeia si-a revenit. Un alt caz, pe care l-am avut impreuna cu doctorul Popa, nu-l voi uita prea usor. La un moment dat, din Politie a fost adus un detinut care inghitise o coada de gamela. Doctorul Popa mi-a spus sa fiu atent ca nu cumva coada sa fie legata. Cind m-am uitat, intr-adevar, coada era legata cu o sfoara de ultimul molar. Acesta era un truc pe care-l foloseau puscariasii, pentru a iesi din inchisoare", povesteste doctorul Gheorghe Buburuzan. (Emilian PAL)