Lorzii gunoaielor

Vineri, ora 6. O raza abia nascuta de soare incearca sa razbata de dupa niste nori aposi, lipsiti de culoare. Mihai se scarpina in barba nerasa de vrei doi ani, isi ridica pantalonii, prinsi cu o curea facuta din resturi de piele, pina-n git, face rapid o cruce, sa nu-l vada nimeni, pune mina pe caruciorul greoi, de tabla ruginita, si, in scirtiieturi de nedescris si hamaituri de ciini, purcede la groapa de gunoi. Are vreo 40 de ani si n-a cautat toata viata prin gunoaie. A fost mecanic, pe undeva pe la o firma din Brasov, da’ l-a mincat alcoolul si boala de la plamini. "Am avut si nevasta, de undeva din Ardeal. Cind luam leafa, mai stateam cu baietii la o vodca. Am mai batut-o, da’ nu chiar asa de tare. Intr-o zi cre’ ca s-a saturat si-a luat plodul si-a plecat la ma-sa", zice Mihai, tragind cu sete dintr-un chistoc de tigara, cules de prin spatele barurilor. Se uita la mine circumspect: "Da’ tu vrei sa ma dai la ziar?", zice el. E de acord sa povesteasca, dar nu vrea poza. "Nu da bine la afaceri", ride strimb. Are unghii negre si lungi.
In urma lui, amusina Moldita, un ciine latos si murdar, ca stapinul. "Pe asta am gasit-o pe malu’ Moldovei. Fiecare dintre noi are un ciine, care ne mai apara. A mea e batrina, nu poate sa muste, da’ nu ma-ndur s-o alung". Sterge nasul cu mineca murdara: a ajuns la un container. De undeva, de la o fereastra deschisa, razbate un iz de cafea, acoperit repede de mirosul infect de gunoaie. Din carucior scoate o ranga cu care se apuca sa scormoneasca prin container. Fluiera o populara saltareata. O bucata de piine mucegaita, trei cutii de plastic, niste cartoane. Dezamagit, le pune in carucior, isi trage iar pantalonii pina-n git si porneste din nou, tiriind caruciorul scirtiit. In urma lui, Moldita. "Dac-as fi gasit niste tabla sau un drug de fier, poate le-as fi schimbat pe niste piine. Cu cartoanele astea nici macar sa ma-nvelesc nu pot, iar cu sticlele de plastic m-am saturat sa mai fac focul. Nu numa’ ca pute, da’ fumu asta nu face bine nici la plamini", spune Mihai, ca pentru sine.
Ajunge la un tomberon de pe o strada laturalnica. O femeie pipernicita si infofolita in niste saci de rafie se cearta cu doi copii zdrentuiti: "Fi-v-ar muma a dracului, gasiti-va alt tomberon, ca am ajuns prima aici". Unul dintre copii o injura barbateste, arunca cu o piatra intr-insa, apoi pleaca. Descumpanit, Mihai se opreste. De obicei, aici avea o prada bogata. Na, ce sa-i faci, daca a vrut sa doarma mai mult dimineata. Se scarpina in cap, scuipa gospodareste si pleaca.
S-a luminat de-a binelea.
Oraca
Daca mergi de la Bazar, putin mai jos, pe un drum pietruit, faci la stinga, acompaniat de o duzina de ciini, si ajungi la niste case darapanate. Intr-o curte, o multime de ciini. Daca ai noroc, o femeie cu broboada pe cap iese la poarta. Pescarii o cunosc. Cind ramin in pana de momeala, vin la dinsa. "Mai ai garabeti? Da-mi si mie de cinci mii de lei…"
La Oraca e o viermuiala cumplita. Oraca, adica muntii de gunoie de pe malul Moldovei. Batrini nespalati, femei certindu-se in gura mare, copii fugarindu-se printre gunoaie. Parc-ar fi zi de tirg. "Nu e tot timpul asa, da’ acu a dat oleaca caldura si lumea a mai iesit sa se dezmorteasca", zice Mihai, aplecindu-se si inhatind un chistoc de tigara. Il examineaza atent: "Cam vreo cinci fumuri, chiar daca ma frig la buze", spune satisfacut.
In jur, de-a valma, ca trupuri de soldati in gropi comune, sint aruncate amintiri, lucruri stricate, cutii de metal si tot ce nu mai folosesc romascanii. La citiva metri, doi copii se joaca de-a cavalerii. Cu doua ciomege in mina, fiecare se lupta cu monstri imaginari, in speranta ca vor incasa o recompensa grasa. Mihai se uita cu dispret. "Mai cersesc din cind in cind, da’ noi nu sintem cersetori. Dac-as sta la mila altora, as muri de foame. In plus, cersetorii trebuie sa dea niste bani la aia mai mari, care le tine locu’ bun. Mai vindem fier, mai dam piine alora care au porci, ne mai da si ei ceva de haleala", se simte el dator sa-mi explice inainte de a pleca.
In urma lui, mirosul pestilential de gunoaie si oameni visind tomberoane pline. Sufletul lui e un ziar pe care dimineata-l arunca la groapa de gunoi a orasului. (Emilian PAL)