O romascana conduce destinele firmei Pirelli

Julia Dunbar a plecat de 15 ani din tara. A urcat treptele ierarhice din
firmele internationale, ajungind ca astazi sa organizeze tirguri
nationale si internationale, sa deseneze cataloage si brosuri
publicitare si sa faca campanii promotionale pentru produsele firmei
la care lucreaza. Postul pe care il ocupa astazi este cel de Marketing
Manager la Pirelli Tire Special Product Division, in Little Rock,
Arkansas, cea mai mare firma producatoare de cauciucuri pentru
autoturisme. Drumul pina aici a insemnat multa munca si dorinta de a
se perfectiona.
Dupa ce a absolvit liceul „Roman-Voda” si Facultatea de Comert din cadrul
Academiei de Stiinte Economice Bucuresti, Iulia Cuibari a lucrat in cadrul
Ministerului Transporturilor. Ocazia de a pleca in strainatate a aparut dupa
ce a cistigat, in 1991, o bursa de studii de sase luni la Universitatea Luigi
Bocconi din Milano, universitatea cel mai bine cotata din Italia. Dupa
incheierea bursei, datorita rezultatelor foarte bune obtinute, s-a numarat
printre cei 60 de admisi (din 1600 de candidati) pentru un master in
domeniul afacerilor, la aceeasi universitate. Si-a incheiat masteratul, apoi a
lucrat ca responsabil de marketing si export la firma Taiver din Milano,
serviciu care i-a oferit posibilitatea de a calatori in fiecare luna in aproape
toate tarile din lume. Intr-una din aceste calatorii si-a cunoscut sotul,
american de origine irlandeza, care, atunci, lucra in Europa. Din decembrie
1996 s-au stabilit in America. „Acomodarea s-a facut foarte usor, pentru ca
americanii sint foarte simpatici si te ajuta daca vad ca esti onest si ca
muncesti din greu. In America este o vorba care spune ca aici poti deveni
presedinte daca vrei, nu conteaza din ce familie esti sau cit de bogat esti.
Important e sa fii capabil, cinstit si sa muncesti mult pentru a-ti atinge
scopul”, a spus Iulia. Desi sint multi anii care au trecut de cind a plecat din
tara, legaturile nu au fost rupte niciodata. La cinci ani, fiul sau Marco
vorbeste perfect romana, la fel de bine ca engleza si italiana. In fiecare an,
Marco isi petrece vacanta in Romania cu bunicii, pentru a cunoaste limba,
obiceiurile si locurile care ii sint dragi mamei sale. „Oriunde sintem, cred ca
trebuie sa fim noi insine, cu traditii, obiceiuri si lucruri care ne umplu viata
de bucurii. Sotul meu este american din Chicago, dar la noi in familie
pastram traditiile cu Mos Neculai si sarbatorim Pastele de doua ori, cu
sarmale, oua rosii si cozonac, asa cum am fost crescuta. Nu mi-as fi
imaginat niciodata momentul pe care l-am trait acum 5 ani, la Londra. De
Pastele ortodox, un rus, un roman si un american au ciocnit oua rosii
strigind «Hristos a inviat»”, isi aminteste cu emotie romanca.
Dupa anii petrecuti in Europa si in Statele Unite, Iulia nu regreta ca a
plecat. Pentru ea, America este locul ideal pentru a face cariera si pentru a
avea o familie fericita. De aceea crede ca oricare alt tinar poate incerca
acelasi lucru: „Cei care viseaza trebuie sa-si urmeze visul cu ochii deschisi.
Dar trebuie sa fie pregatiti, pentru ca nu le va fi usor. Mai ales pe cei care
au studii superioare ii sfatuiesc sa-si gaseasca servicii pe masura pregatirii
lor si sa nu accepte orice. Cum te vinzi, asa esti apreciat de lume. Dar cei
care incearca trebuie sa fie pregatiti si pentru un esec, sa aiba puterea de a
se intoarce acesa si sa o ia de la capat”. Cu un serviciu de invidiat,
cunoscatoare a cinci limbi straine – engleza, franceza, romana, spaniola si
italiana – pe care le vorbeste perfect, Iulia considera ca inca mai are de
invatat. De curind, s-a numarat printre cei 135 de norocosi care au fost
admisi (din 1150 de candidati) la cea mai renumita facultate de Drept din
Statele Unite, recunoscuta de baroul american, desi in anii trecuti mai
fusese admisa la doua facultati, tot de Drept, dar nu la fel de prestigioase,
pentru ca „asa cum am invatat acasa, calitatea primeaza in fata cantitatii”.
Dupa ce s-a plimbat prin aproape toata lumea, Iulia nu si-a renegat
niciodata originea: „Este o mindrie sa fii roman. Nu trebuie sa ne rusinam,
pentru ca venim dintr-o societate cu inalte valori culturale, pe care trebuie
sa le mentinem si sa le transmitem la copiii nostri”. (Cosette ZANOCEA)