Sapte ani puscarie de bunavoie

Putini sint cei care-si pot stapini un frison cind vine vorba despre inchisori
sau despre puscariasi. In fata ochilor rasar ca din senin ziduri groase cu
porti care se inchid pentru a nu se mai deschide poate niciodata, gratii si
oameni in zeghe. Rasi in cap si invariabil cocosati, sau cel putin asa mi-i
imaginez. Oameni duri si deznadajduiti, totodata. Detinutii, oameni carora li
se pune de obicei o eticheta pe care o poarta apoi toata viata si care nu
mai primesc, poate, niciodata o a doua sansa. Sansa de a demonstra ca au
ajuns la inchisoare dintr-o greseala pe care o regreta acum.
Asociatia Nationala „Serviciul umanitar pentru penitenciare”, al carei
secretar pe filiala Moldova este un romascan, Mihai Enea, este o
organizatie non-profit, care intinde o mina de ajutor celor din inchisoare.
Mihai Enea a participat pentru prima data la o astfel de intilnire din
curiozitate, la invitatia unui prieten, cu aproape sapte ani in urma.
„Recunosc ca nu a fost usor prima data. Mi-am facut tot felul de ginduri, mi-
am pus tot felul de intrebari. Dar, dupa ce am fost prima data, am stiut ca o
sa ma intorc. Numai daca intri acolo iti dai seama cit inseamna o scrisoare
pentru un om care nu mai are sotie si nici copii, care nu a mai primit nici un
semn de la familie de ani de zile sau pentru care doua mere duse cadou
inseamna ca si cum s-ar deschide cerul. Am detinuti cu care corespondez
de patru sau cinci ani de zile si cu care tin legatura si dupa ce au iesit din
inchisoare”, spune Mihai Enea.
Si, totusi, de ce – ma incapatinez sa aflu -, pentru ca imi este greu sa accept
ca un om cu familie, cu copii de crescut acasa, intra de bunavoie in
inchisoare, fara ca aceasta sa intre in obligatiile de serviciu. „Pentru ca
atunci cind un copil invata sa mearga si cade, nu-l lasi acolo, il ajuti. Si la
scoala primesti o a doua sansa, daca ramii corigent sau repetent, si in
casnicie, daca ai ratat o data poti incerca si a doua oara. Si in viata trebuie
sa ai dreptul la a doua sansa”, a fost argumentul sau.
Patronul, fost puscarias
In baza unui parteneriat incheiat cu Administratia Nationala a
Penitenciarelor, echipele asociatiei desfasoara in inchisori, cu grupe de
detinuti, activitati educative, cursuri de recalificare sau activitati recreative.
Cei care se dovedesc sirguinciosi si cistiga concursurile lunare organizate
de asociatie primesc premii. Pachete suplimentare sau vizite. Seminariile
de sanatate, in care se dezbat teme generale, cum ar fi consumul de
alcool, fumatul, consumul de droguri sau bolile cardiovasculare, cele pe
teme de comunicare, sau, mai ales pentru minori, cursurile de bune
maniere, se desfasoara interactiv. „Mai ales atunci cind lucram cu minori e
ca si cum ar fi la teatru. Le propunem scenarii, ca si cum ar fi in vizita, sau
improvizam alte situatii cu jocuri de rol, in care ei intra cu placere. Cei mai
multi au recunoscut ca este pentru prima data cind cineva ii invata astfel de
lucruri, indiferent daca ei provin din familii dezorganizate sau din familii cu
bani, dar in care copiii nu au avut parte niciodata de atentia parintilor.
Pentru ei, educatia nu a insemnat decit ceea ce au vazut la televizor sau
ceea ce i-a invatat gasca, pe strada”, spune Mihai Enea.
In functie de specificul zonei in care se afla inchisoarea, asociatia
desfasoara, de obicei tot cu ajutorul voluntarilor, cursuri de recalificare
profesionala. La Galati se desfasoara cursuri de legumicultura, la Botosani
se invata timplarie, iar la Iasi se fac cursuri de crescator si ingrijitor de
animale si de lucrator in constructii. La sfirsit, cursantii primesc o diploma.
Nicaieri pe diploma nu scrie daca au fost urmate cursurile in puscarie. Sint
echivalente cu cele din oricare alt centru. „Inainte de a incepe cursurile de
recalificare profesionala, parcurgem citeva seminarii biblice. Nu este vorba
de convertire la vreuna dintre biserici, este vorba de citeva notiuni de baza
pe care ar trebui sa le aiba orice crestin. Am hotarit acest lucru pentru ca,
in urma unui sondaj, am constatat ca majoritatea detinutilor au sub 30 de
ani si ca educatia lor, in aproape orice domeniu, este inexistenta”, a spus
Mihai Enea. Nu toti cei din puscarie invata, insa, ceva din cursurile la care
participa. Pentru organizatori, cei citiva salvati conteaza mai mult decit cei
care ies din puscarie „mai scoliti” in ale relelor decit au intrat. „T.M., din
Iasi, fost condamnat pentru tilharie, a invatat in puscarie tot ce trebuie sa
stie un meserias din constructii. Acum este patron, are o echipa formata din
20 de lucratori si cei mai multi dintre angajatii sai sint fosti colegi de
puscarie. Are lucrari contractate in toata tara si este recunoscut pentru
calitatea lucrarilor executate. Mai mult de atit, din cind in cind este
sponsorul asociatiei noastre, care traieste doar datorita ajutoarelor primite
de la biserici, oameni de afaceri sau asociatii si organizatii”, spune el.
Singuratatea detinutilor
Intr-o celula stau 20 sau 30 de detinuti. Fiecare este, insa, singur.
Singuratatea este cea care ii macina si care face secundele si orele mai
lungi decit in afara zidurilor. „Cei mai multi nu cer de la noi ajutoare
materiale. Se simt singuri, au nevoie de cineva care sa-i asculte, care sa le
spuna ca sint si ei oameni, pentru ca, odata ajunsi dupa gratii, multi sint
cuprinsi de remuscari si regreta amarnic ce au facut”, spune Mihai Enea.
Pentru ca timpul sa treaca mai usor, puscariasii au parte si de activitati
recreative, cercuri in care isi pot cultiva hobby-ul. Unii picteaza, altii fac
goblen, sculpteaza sau scriu poezii. „Fiecare om are o pasiune si, daca il
ajuti sa si-o descopere si sa o cultive, timpul trece mai repede si mai
frumos. In inchisoarea de la Botosani, un tinar, student in anul V la
Medicina, condamnat pentru trafic de droguri, a pus pentru prima data
mina pe un penel. Acum picteaza ca un adevarat profesionist. Lucrarile
realizate de detinuti sint expuse in inchisori”, a adaugat Mihai Enea.
Pionierat in Republica Moldova
In cursul lunii trecute, romascanul a fost prezent la Cahul, timp de o
saptamina, pentru prima activitate de acest gen din Republica Moldova.
Echipa din Romania a fost invitata de psihologul inchisorii, care aflase
despre activitatea asociatiei prin intermediul unui prieten. La primul drum
au fost doar actiuni educative si de preventie. Vor urma, cu siguranta, si
altele. „Intentionam sa ajungem inaintea Craciunului cu un transport de
ajutoare, pentru a sustine activitatea caritabila initiata acolo de un fost
puscarias, care, impreuna cu sotia sa, a reusit sa puna pe picioare un camin
in care sint ingrijiti 40 de copii ai unor puscariasi, copii care nu mai aveau
pe nimeni. Sotii care se ocupa de aceasta activitate nu aveau copii si au
inceput cu doi copii ai unui coleg de celula, caruia ii murise sotia cit timp a
fost la inchisoare. Intreaga activitate se desfasoara doar cu sprijinul
asociatiilor si al sponsorilor”, a spus Mihai Enea. (Cosette ZANOCEA)