Boschetarii, emblema garilor

Termenul de "boschetar" este o creatie lingvistica postrevolutionara a romanilor, care defineste o categorie sociala care practic nu exista pina atunci. La auzul acestui termen cei mai multi intorc capul cu dispret, altii se uita in jur cu compasiune. Pentru toti insa, un lucru este cert: boschetarii sint copiii nimanui, oameni fara un acoperis deasupra capului. Ei nu au casa, nu au masa, nu au rude. Se au doar pe ei. Nu le e frica de nimic. Cu o singura exceptie: Politia. Ajunsi in fata oamenilor cu cascheta, regii boschetelor devin mici mogildete ascultatoare si supuse. Aici ei nu mai au nimic din tupeul si artagul de afara. Cooperarea cu ei este greoaie. Raspunsurile la orice intrebare sint monosilabice. Privirile furisate denota neincredere si frica. "Omerta" functioneaza la ei din instinct, ca autoaparare. Familiile din care provin, dezorganizate sau cu multi copii, in cele mai multe cazuri reprezinta unul dintre motivele care genereaza aceasta criza de comunicare. De casa isi mai amintesc doar vag. Teritoriul lor este acum unul imens. Intreaga magistrala feroviara Suceava- Bucuresti le apartine, ca de altfel si garile de pe acest traseu. Pentru ei, mediul organizat reprezinta o adevarata blasfemie.
Internati in Casele de Copii sau in Centrele de Minori, nu au rezistat niciodata mai mult de 24 de ore. Pretextul a fost acela ca sint batuti. De fapt, institutiile respective nu reprezinta pentru ei mediul propice pentru manifestare. Se simt ingraditi. Prefera sa doarma vara in boscheti sau sub pasarele, iarna pe calorifere sau pe conductele cu apa calda, dar sa faca ce doresc.
Cei mai multi dintre ei sint retardati si nu pot intelege ceea ce li se intimpla. Pina si poreclele care si le-au pus au conotatii tragi-comice. Unul este "Gagarin", altul este "Liteni", iar un altul raspunde la numele de "Moartea". Si daca "Liteni" vine de la pepiniera de unde provin cei mai multi dintre boschetarii locului, celelalte denumiri nu si le pot explica nici cei care le poarta. In alte cazuri, poreclele sint transmise din generatie in generatie. Provenienta lor se pierde bineinteles in necunoscut. Fara nici o exceptie, ei traiesc din mila altora sau din recuperarea sticlelor si cartoanelor din gari si trenuri.
"Maurici"
"Maurici" este din Ploiesti. Cel putin asa sustine el. Veridicitatea spuselor sale este greu de verificat. La cei 16 ani ai sai a colindat prin toate colturile tarii. "Bolentin" nu are, desi ar vrea. L-ar ajuta foarte sa scape de bataile politistilor si ale ceferistilor. "Pe trenuri merg de la 7 ani. M-a invatat verisorul meu", reuseste sa spuna "Maurici". Numele si l-a capatat tot in acea perioada cind era prieten cu un anume "Lingea". Nu stie nici de unde provine si nici ce inseamna. Tot atunci si-a pierdut si vederea la unul dintre ochi care a fost luat drept tinta de "Lingea". Desi spune ca nu s-a mai spalat de mai bine de o luna de zile, "Maurici" fumeaza doar tigari "bune": L.M., BOND, etc. "Carpati" si "Snagov" nu a mai fumat de multa vreme. "Penalele" sint lucruri care ii provoaca dispretul. Dupa cum spune "Maurici", o "penala" este un amestec de tutun adunat de la chistoacele culese de pe jos. In amestec cu drogurile (aurolacul) da o stare de beatitudine. "Maurici" spune ca s-a drogat doar de citeva ori, in urma cu 2-3 ani si doar pentru ca a fost impins de la spate de altii. "Era sa mor si imi era si rusine de oameni", isi aminteste "Maurici". Teama cea mai mare o are vizavi de "tatal copiilor din gara – Basescu" si de gardienii si politistii pe care-i intilneste. De aceea, atunci cind ii vede, prefera sa ii ocoleasca. Despre Basescu a auzit de la "drogatii din Bucuresti" ca a construit un castel unde era "misto". Ar fi vrut sa stea si el macar o noapte la castel dar nu a putut ajunge acolo. Prin Ploiesti trece destul de rar. Si nu pentru ca n-ar avea unde sta. La Ploiesti are un canal unde, impreuna cu alti 3 boschetari, si-a asternut citeva toale si o duce bine. Motivul pentru care ocoleste locul unde a vazut lumina zilei are si un nume: Cristi. "Ne bate si ne ia toti banii", spune "Maurici" aducindu-si aminte de Cristi. El spune ca de frica lui Cristi stiu toti boschetarii din zona. Acesta este un fel de stapin absolut al boschetarilor ploiesteni. Cind vorbeste despre el, "Maurici" isi apleaca ochii. Semn al veneratiei si fricii in acelasi timp. Despre politisti spune ca sint "rai" si nu stiu decit sa ma pocneasca. Hainele de pe el provin din locurile in care traieste. Geaca o are de la gunoi; camasa si puloverul de la canale; pantalonii de la o baba.
Boschetar egal infractor
Referindu-se la acesti voiajori, lucratorii de la Postul de Politie T.F. Suceava spun ca din rindul lor se ridica, de cele mai multe ori, viitorii infractori. Actele antisociale pe care le savirsesc nu sint grave, in prima instanta. De obicei, totul incepe cu furtul unor bagaje din trenuri. Calatorii neatenti sau care adorm sub influenta bauturilor alcoolice sint primele victime. Integrarea lor in societate este o munca sisifica ale carei rezultate sint, de regula, nule. Arestati si condamnati, ei sint victime sigure ale infractorilor cu vechi state de plata in inchisori, deoarece sint foarte usor de manevrat, fapt care nu le scapa profesionistilor din puscarii. In aceste cazuri, cersitul, "arta" pe care au invatat-o la prima confruntare cu strada, paleste in fata celorlalte indeletniciri asupra carora se vor perfectiona in inchisori. (Sandrinio NEAGU)