Bucovinenii vazuti altfel

In general, romanii si, in special, bucovinenii apreciaza perioada dominatiei Imperiului Habsburgic ca fiind nefasta pentru istoria acestei regiuni. In cele ce urmeaza vom incerca sa prezentam unele consideratii apartinind unor personalitati ale vremii, care au facut aprecieri cu privire la situatia social-economica a provinciei la preluarea ei in administrarea Curtii de la Viena. Aceste informatii ar putea explica, intr-o oarecare masura, retinerea investitorilor straini fata de zona Sucevei.
Contextul trecerii Bucovinei in administratia austriaca
Pe fondul slabirii continue a influentei Imperiului Otoman, accentuata in urma razboiului ruso-turc din 1768-1774, Imperiul Habsburgic a cautat sa-si impuna suprematia in zona geografica care includea, in acea perioada, Principatele Romane. Actiunile Curtii de la Viena s-au concretizat in ocuparea partii de nord a Moldovei de catre armatele imperiale austriece in cursul anului 1774. Includerea partii de nord a Moldovei in Imperiul Habsburgic a fost consfintita prin Conventia incheiata la 7 mai 1775 la Istambul, care stipula ca "Inalta Poarta lasa si da Curtii Imperiale paminturile cuprinse intre Nistru, granitele Pocutiei, Ungariei si Transilvaniei". Acest act delimita, relativ confuz ce-i drept, hotarele teritoriului cedat Imperiului Austriac.
"Lenevia este considerata de popor ca baza fericirii"
Incercind sa prezentam o imagine cit mai apropiata de realitatea vietii social-economice a provinciei, anexata Curtii de la Viena si denumita ulterior Bucovina, am apelat, pentru inceput, la raportul generalului Gabriel Spleny von Mihaldy, primul guvernator al provinciei, adresat Curtii Imperiale si intitulat "Descrierea districtului bucovinean". Documentul a fost redactat in 1775, la numai un an de la ocuparea Bucovinei. Aprecierele generalului armatei austriece nu sint tocmai magulitoare pentru orgoliul romanilor carora, dintotdeauna, le-a placut sa creada ca au fost inzestrati cu haruri si calitati specifice greu de gasit in alte parti si la alte popoare. "Geniul acestei natiuni are la baza un umor natural, dar inclinat mai mult spre siretenie. Aceasta ii face sa fie, in ceea ce fac si in ceea ce omit sa faca, prefacuti si ambigui, asa incit nu te prea poti increde nici in faptele, nici in vorbele unui moldovean", este de parere generalul Spleny. El recunoaste, insa, ca moldovenii sint "la primejdie neinfricati", dar in acelasi timp "neiertatori la jignire, usurateci si inclinati spre schimbarea autoritatii".
Generalul Spleny pune aceasta tendinta pe seama dragostei moldoveanului pentru libertate. Mai departe, autorul raportului devine din ce in ce mai neiertator pentru ceea ce am putea denumi geniul natiunii: "Zgircenia lor innascuta atrage dupa sine invidia, iar aceasta, tendinta de a se imbogati spre paguba celor din jur". In ceea ce priveste educatia si obiceiurile populatiei autohtone, primul guvernator al provinciei Bucovina apreciaza: "Nobilul, ca si clericul, nu are aproape nici un fel de studii sau alta educatie si, prin urmare, taranul este inca mai primitiv. Taranii si clerul sint dedati indeosebi betiei, ceea ce-i incita la batai spontane si la neascultare, asa incit moldoveanul, imbatat cu vin sau rachiu, este in stare sa se opuna chiar militarilor. Hotia nu este la ei ceva neobisnuit. In general, in toate actiunile si neactiunile lor, sint neslefuiti si comparabili mai mult cu un popor barbar decit cu un popor pe jumatate civilizat".
In continuarea raportului, generalul Spleny opineaza: "Lenevia este considerata de norod ca baza fericirii. Harnicia lor se intinde numai pina la acoperirea necesitatilor anuale, asa incit daca binecuvintarea Domnului este indestulatoare intr-un an pentru mai multi ani, moldoveanul nu vrea sa mai lucreze in anii care mai urmeaza, atita timp cit ajung proviziile".
Genul de caracterizare realizat de generalul Spleny privind insusirile "speciale" ale moldovenilor isi are, de altfel, corespondenta si in scrierile unor autori care l-au precedat. Dimitrie Cantemir, care nu poate fi suspectat sub nici o forma de sentimente antinationale considera, cu aproape 100 de ani inainte, in lucrarea sa "Descrierea Moldovei": "Cu exceptia dreptei credinte si a ospitalitatii, nu gasesti usor ceva de laudat la obiceiurile moldovenilor". El apreciaza insa ca "poporul moldovenesc ar merita mai degraba mila decit dojana, deoarece numai oprimarile ingrozitoare la care a fost supus l-au facut banuitor si perfid". Fuga moldoveanului de munca este justificata de Dimitrie Cantemir, prin aceea ca harnicia nu era decit un prilej "de a spori impozitele la care erau supusi". Intrind mai adinc in istorie putem regasi caracterizari asemanatoare facute de Herodot asupra stramosilor nostri. Parintele istoriei, referindu-se la vechii traci in Cartea a V-a a "Istoriilor" sale, aprecia ca "la ei trindavia este un lucru foarte ales, in vreme ce munca cimpului, indeletnicirea cea mai umilitoare; a trai de pe urma razboiului si a jafului este cel mai frumos fel de viata. Acestea sint cele mai de seama datini ale lor". Revenind la raportul generalului Spleny, care prezinta si starea economica a nordului Moldovei, inainte de a intra in administrarea Curtii de la Viena, prezentam alte citeva aprecieri ale acestuia: "Acest popor lenes si nestiutor nu exercita nici o activitate in cultivarea pamintului. Munca lor nu se desfasoara, cum am mai spus, decit pina la satisfacerea nevoilor de neinlaturat ale vietii, toate celelalte daruri ale naturii se apreciaza numai in stare bruta, fara a le imbunatati sau infrumuseta". Desi se spune ca provincia oferea cele mai bune conditii care se puteau gasi pentru cresterea animalelor, aceasta activitate era, din pacate, lasata, de asemenea, pe seama capriciilor providentei: "In tara, fabricile nu sint cunoscute nici macar cu numele. Si cele citeva mori mizerabile sint singurele masini care se gasesc in tara", afirma reprezentantul in Bucovina al Imperiul Habsburgic.
Aportul administratiei Curtii de la Viena – in progresul provinciei Bucovina
Nu insistam asupra consideratiilor istorice care explica starea de lucruri existenta in Bucovina acelei vremi. Chiar daca nu a fost agreata de populatie, si din ratiuni, in cele mai multe cazuri pe deplin justificate, administrarea austriaca a Bucovinei a adus cu sine, in cei aproape 150 de ani, si un real progres economic al zonei. In acest sens, am utilizat o serie de date din volumul "Din istoria Bucovinei" al istoricului Mihai Iacobescu. Inca de la sfirsitul secolului al XVIII-lea, localitatile din Bucovina cunosc o dezvoltare economica importanta. Initierea primelor exploatari miniere la Iacobeni in 1783, a celor de la Fundu Moldovei, Bazinul Dornelor si Valea Paltinis in 1797, si multe altele ulterior, dau cit de cit o dimensiune a activitatii initiate in acest domeniu. In 1791 incepe exploatarea zacamintului de sare de la Cacica, iar in 1807 se pun bazele exploatarii resurselor minerale din zona Dornelor. Tot in aceasta perioada, mai exact in anul 1789, a fost construita prima fabrica de bere importanta din Bucovina, la Solca, cu mentiunea ca, inca din secolul al XVII-lea, functiona, pe linga Manastirea Solca, o instalatie de produs bere deservita de calugarii manastirii. O fabrica de sticla, a carei baza a fost pusa in anul 1803 la Putna si-a continuat activitatea pina in perioada premergatoare celui de-al doilea razboi mondial. In domeniul activitatii cadastrale, administratia austriaca a impus un sistem de evidenta a terenurilor pe baza cartilor funciare care, si in zilele noastre, isi dovedeste utilitatea in aplicarea Legii 18/1991, in raport cu sistemul de inregistrare cadastrala practicat in teritoriile romanesti neincluse in Imperiul Habsburgic.
Cu toate ca initierea acestor proiecte privind dezvoltarea economica au condus neimplicit la o oarecare aliniere a Bucovinei la nivelul european, in realitate populatia autohtona a beneficiat prea putin de efectele acestui progres, fiind cointeresata intr-o masura mai mica in bunul mers al acestor initiative. Din rindul populatiei se recruta forta de munca bruta, iar cistigurile in planul ridicarii nivelului de trai a fost minim. (Sandrinio NEAGU, Neculai ROSCA)