Tabieturile si superstitiile chirurgilor

Unii asculta muzica, unii nu suporta zgomotul in sala de operatii, altii au haine speciale pentru interventii dificile, prefera anumite asistente medicale sau instrumentarul asezat intr-un anumit fel. Chirurgii sint „o specie" aparte printre medici, cum ei insisi spun, si fiecare are tabieturile lui, superstitii sau ticuri legate de sala de operatie. Toti spun ca au astfel de obiceiuri fie ca sa nu se simta stresati in timpul operatiei, fie ca sa previna „orice surpriza din sala de operatie". Unii dintre chirurgi asculta muzica, altii prefera linistea absoluta, unii se simt norocosi in ziua de 13, altii doar in acea zi au emotii cind intra in sala de operatii, unii opereaza relaxat doar cu echipa lor obisnuita, altii opereaza oricind cu oricine. Poate cea mai dificila dintre specialitatile medicale, chirurgia aduna personaje si personalitati de toate felurile, insa pina la urma chirurgii spun ca si ei sint „oameni normali ca toti ceilalti".

„Mi se pare o chirurgie de fite cea cu muzica in sala"

Sala de operatii arata aproape la fel la fiecare interventie chirurgicala, indiferent ce echipa de medici intra in ea. In acelasi timp, fiecare dintre chirurgi aduce in sala ceva doar al lui, un semn personal. De asemenea, se intimpla ca insusi chirurgul sa schimbe ceva la propria persoana pentru a deosebi medicul din afara salii de operatie de cel care intra cu bisturiul in corpul pacientului. Daca unora le place zgomotul, agitatia, alti chirurgi aleg linistea profunda in momentul unei operatii. „Ma enerveaza zgomotul, nu ma pot concentra daca nu e liniste in sala de operatie. In nici un caz nu accept muzica in sala mea, mi se pare o chirurgie de fite cea in care e muzica in sala. Oricum, la unele operatii, concentrarea e atit de mare incit uit ca ma doare spatele de la prea mult stat in picioare sau uit ca trebuie sa merg la baie. Abia cind termin operatia imi dau seama de aceste lucruri. De asemenea, la unele operatii se mai intimpla sa dictez ceea ce fac si cineva noteaza, insa nu pot face asta mereu", povesteste prof.dr. Eugen Tarcoveanu, seful Clinicii de Chirurgie I din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon".

In acelasi timp, chirurgului ii este mai dificil sa opereze in alte spitale, cu alte echipe medicale cu care nu este obisnuit. „Am nevoie de echipa mea, e stresant sa lucrezi cu altcineva. Exista o rutina a gesturilor pe care asistentele mele o cunosc, stiu exact ce sa faca si ce instrumente sa-mi dea. Te poti concentra mai bine cind nu trebuie sa explici de o suta de ori ce ai nevoie in sala. De aceea si sint unele asistente care intra doar intr-o anumita sala tocmai pentru ca stiu foarte bine stilul de lucru al chirurgului care opereaza acolo", a mai spus prof.dr. Tarcoveanu.

„Avem medici care intra in operatie doar cu o anumita boneta"

Alti chirurgi si-au format de-a lungul anilor mici tabieturi care ii ajuta sa treaca mai usor peste momente dificile din viata lor in sala de operatie. „Am si eu ale mele, asa, ca sa-mi mearga bine la operatie. Chiar daca esti batrin si ai experienta, in sala de operatie mai ai si surprize", recunoaste prof.dr. Vasile Costinescu, seful Clinicii ORL din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon". Chirurgul spune ca cele mai mari emotii le are in momentul in care trebuie sa opereze pacienti care fac parte din sistemul medical sau rudele acestora. „Parca atunci apar mai multe complicatii. Desi pacientul se prezinta normal, iti face surprize pe masa de operatie. Am avut intr-un an, mai demult, cam o suta de operatii de extirpare a amigdalelor. La toti pacientii a mers foarte bine, numai la doi am avut hemoragie, respectiv copiii unor asistente medicale. Oricum, pentru zilele in care am operatii complicate, am niste maieuri speciale pe care le port doar atunci", a mai spus chirurgul.

Medicul nu are preferinte in ceea ce priveste personalul medical, putind lucra la fel cu oricine din clinica. De ziua de 13 nu se fereste, insa recunoaste ca are un pic de trac in zilele de marti, cind se spune ca sint trei ceasuri rele. „Daca se intimpla sa fie marti 13, atunci se anihileaza reciproc si nu mai e nici o problema", glumeste chirurgul. Desi nu asculta muzica in sala de operatii in mod obisnuit, prof.dr. Costinescu nu este deranjat daca alti colegi vor asta. „Dupa ce a trecut ce-a fost mai greu intr-o operatie, mai spunem cite o gluma, chiar si din cele mai deocheate, ca sa ne mai relaxam, se mai destinde atmosfera. Avem medici care intra in operatie doar cu o anumita boneta. Pina la urma, iti iei toate masurile ca sa nu ai surprize", a adaugat medicul.

„Pe data de 13 si in zilele de marti imi merge chiar foarte bine"

Pentru alti chirurgi, ziua de 13 aduce numai lucruri bune. „Eu nu am superstitii, iar pe data de 13 si in zilele de marti imi merge chiar foarte bine. Pe de alta parte, nu suport muzica in sala de operatie, vreau liniste, nici medicii nu trebuie sa fie galagiosi, ci atenti la operatie", a declarat prof. dr. Eugenia Popescu, sefa Clinicii de Chirurgie Maxilo-Faciala. Chirurgul poate lucra cu orice asistenta medicala, ea spunind chiar ca „in blocul operator sint cele mai competente asistente din clinica". Prof. dr. Popescu spune insa ca are nevoie de un foarfece special in sala de operatie.

„Probabil este din cauza faptului ca sint femeie si am mina mai mica, insa am nevoie in sala de un foarfece cu miner mai scurt decit cel pe care il folosesc chirurgii barbati. De asemenea, am o pereche de ochelari cu dioptrii putin mai mari, pe care ii folosesc doar in sala de operatie", a mai spus sefa clinicii. Colegul ei, dr. Gabi Melian, prefera sa asculte muzica in timpul operatiilor. „Imi place sa ascult muzica in sala de operatie pentru ca ma linisteste. In principiu, ascult orice fel de muzica, mai putin manele. Muzica ma ajuta sa nu operez stresat. Pe de alta parte, cind sint foarte stresat, oricum nu aud nimic. N-am probleme cu data de 13 si incerc sa nu fiu superstitios. Zic eu ca reusesc", a spus dr. Melian, chirurg maxilo-facial.

Publicitate și alte recomandări video