Caută 
5 MIN
In Europa, Anul Nou este adesea un timp al superstitiilor si prezicerilor. In unele parti din Elvetia si Austria, localnicii se costumeaza pentru a sarbatori ajunul zilei de Sfintul Silvestru. In anul 314, oamenii au crezut ca Papa, care se numea Silvestru, a capturat un monstru de mare care va scapa si va distruge lumea in anul 1000. Pentru ca acest lucru nu s-a intimplat, toti au fost fericiti, dar in amintirea acelei spaime, oamenii se imbraca in costume neobisnuite.
In Grecia, ziua de Anul Nou este dedicata Sfintului Vasile, celebru pentru bunatatea sa. Copiii isi lasa incaltarile inga semineu in noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfintul cel bun. O mincare traditionala este "vassilopitta", o prajitura in care este pusa o moneda de argint sau de aur. Cine gaseste moneda va avea noroc in anul respectiv.
In Scotia, Anul Nou este numit "Hogmanay", iar in unele sate sint aprinse suluri de smoala, ce sint apoi lasate sa se rostogoleasca pe strazi. Astfel, anul vechi este ars si celui nou ii este permis sa vina. Scotienii cred ca prima persoana care va intra in casa de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel nou va fi norocos daca aceasta persoana este un barbat brunet, care aduce un dar. In Scotia a aparut si "Auld Lang Syne", unul dintre cele mai populare cintece de Anul Nou printre vorbitorii de engleza. Un cintec vechi, el a fost publicat pentru prima data de poetul Robert Burns, in 1796, in cartea "Scots Musical Museum".
Un obicei spaniol de Anul Nou este sa maninci 12 struguri la miezul noptii, pentru a avea 12 luni fericite in anul care vine.
In ebraica, Anul Nou se numeste "Rosh Hashanah". Este o perioada sacra, cind oamenii se gindesc la ceea ce au facut rau in trecut si promit ca vor fi mai buni in viitor. Ceremonii speciale au loc in sinagogi, unde se cinta la shofar, un instrument special. Copiii primesc haine noi, iar masa cuprinde obligatoriu fructe si produse din faina, pentru a aminti de vremea recoltei.
In calendarul islamic, care se bazeaza pe miscarile Lunii, data noului an este devansata cu 11 zile in fiecare an. In Iran, Anul Nou se sarbatoreste pe 21 martie. Cu citeva saptamini inainte de aceasta data, oamenii pun seminte de griu la incoltit, in vase speciale. Pina la sosirea anului nou, griul creste si aminteste de primavara si de viata noua care incepe.
Hindusii nu sarbatoresc noul an in acelasi timp sau in acelasi fel. In Bengalul de Vest, oamenii se impodobesc cu flori, pe care le coloreaza in rosu, roz, violet sau alb. Femeile poarta haine galbene, culoarea primaverii. In sudul Indiei, mamele pun mincare, flori si daruri intr-o cutie speciala, pentru copii. In dimineata anului nou, copiii trebuie sa tina ochii inchisi, pina cind sint condusi de mina la cutia cu daruri.
In India Centrala, steagurile portocalii impodobesc toate cladirile in ziua de Anul Nou. In provincia Gujarat, vestul Indiei, anul nou este celebrat la sfirsitul lunii octombrie, in acelasi timp cu cu festivalul Diwali, cind pe acoperisuri se pun mici opaite cu ulei, aprinse.
In Aprilie, cind Soarele se misca din Casa Pestilor in Casa Berbecului, locuitorii din Sri Lanka incep sa sarbatoreasca Anul Nou. Acesta cade de obicei pe 13 sau 14 aprilie.
In Vietnam, Anul Nou este numit "Tet Nguyen Dan" sau mai simplu "Tet". El incepe la 21 ianuarie sau 19 februarie, in functie de an. Vietnamezii cred ca un zeu sta in fiecare casa, iar in ziua de Anul Nou, se duce la cer. Acolo, el spune cit de bun sau rau a fost fiecare membru al familiei in anul care a trecut. Zeul calatoreste pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obisnuiesc ca de Anul Nou sa cumpere un crap viu, caruia ii dau drumul in riu.
Anul Noul chinezesc este celebrat intre 17 ianuarie si 19 februarie, cind este Luna Noua, Yuan Tan. El este sarbatorit de chinezii din intreaga lume prin procesiuni pe strada, unde sint aprinse mii de lanterne. Chinezii cred ca spiritele rele sint peste tot in acea perioada, asa ca aprind artificii pentru a le indeparta. Uneori, ei isi sigileaza ferestrele si usile cu hirtie, pentru a nu lasa spiritele malefice sa patrunda in casa.
Pentru japonezi, Anul Nou/"Oshogatsu" este una dintre cele mai importante sarbatori si un simbol al innoirii. In decembrie sint organizate "petreceri de uitat anul" sau "Bonenkai", prin care oamenii lasa in urma problemele si grijile anului pe cale sa se incheie si se pregatesc pentru un nou inceput. Neintelegerile si animozitatile sint uitate. Pe 31 decembrie, la miezul noptii, templele budiste bat gongul de 108 ori, ca simbol al incercarii de a scapa de 108 tipuri de slabiciuni umane. Pe 1 ianuarie, copiii primesc "otoshidamas" – mici cadouri cu bani inauntru.
Ceremonialul de innoire simbolica a timpului calendaristic in noaptea de 31 decembrie – 1 ianuarie este numit la romani Ingropatul Anului, denumirea de Revelion apartinind timpurilor moderne. Potrivit lui Ion Ghinoiu, autorul cartii "Zile si mituri", asemanator divinitatii, timpul se naste anual, intinereste, se maturizeaza, imbatrineste si moare pentru a renaste dupa alte 365 de zile. Ciclul sarbatorilor de Anul Nou este un timp ritual, impartit simetric de Revelion in doua segmente: perioada dintre Craciun si miezul noptii de 31 decembrie si apoi pina la Boboteaza. In prima parte a ciclului, timpul se degradeaza: se mareste noaptea, sporeste frigul si intunericul si,odata cu acestea, spaima oamenilor ca lumea merge spre pierzanie, ca va veni momentul cind Soarele va disparea definitiv de pe cer. Se face apoi simtit fenomenul solstitiului de iarna, cind Soarele incepe sa urce pe bolta cerului si ziua sa creasca putin cite putin, "cu cit sare cocosul pe pragul casei" sau "cu cit se misca puiul in gaoacea oului". Prin multe obiceiuri si credinte care exprima la inceput teama, dezordinea si haosul, iar dupa miezul noptii de Revelion optimismul, veselia, ordinea si echilibrul, oamenii acorda diverse semnificatii fenomenelor naturale care se desfasoara independent de vointa lor. (Mediafax)
