Orfanii Romaniei provoaca furtuna in Parlamentul European

Trebuie sa fie foarte clar pentru toata lumea, problema nu se poate rezolva numai cu promisiunile pe care Romania le face de 10 ani si nici macar nu este suficient sa recunoastem ca exista aceasta problema. Important este ce facem mai departe, important este modul in care actionam, importanta este angajarea! Asa cum se spune la nivelurile inalte de putere, pentru toate acestea este nevoie, in primul rind, de vointa politica din partea autoritatilor romane, altfel nu se vor obtine rezultatele pe care le asteapta o lume intreaga si, mai ales, Romania. Reforma sistemului nu se poate face daca nu exista capacitatea de a lua masurile si deciziile necesare, daca nu se pun la punct mecanismele de punere in practica a reformei, daca nu se respecta rigoarea unui mecanism bugetar functional. Romania sufera de sindromul copiilor institutionalizati si de 10 ani nu se poate hotari sa aplice un "tratament" – care, de fapt, nici macar nu este atit de dureros -, ceea ce ne-a costat: imaginea pe plan international a Romaniei a suferit o noua grava deteriorare cind inceperea negocierilor de aderare la UE a fost conditionata de rezolvarea acestei probleme, conditie pusa ca un criteriu politic de respectare a drepturilor omului!La Parlamentul European de la Bruxelles a avut loc marti prima audiere publica – organizata la initiativa acestuia – in cadrul careia a fost dezbatuta problema copiilor institutionalizati. De ce? Pentru ca, in urma cu ceva timp, o organizatie non-guvernamentala franceza, condusa de Francois de Combret, care a fost parte a programului de asistenta in aceasta problema, a facut o sesizare prin care acuza Comisia Europeana de a fi asigurat un foarte prost management al problemei si al fondurilor alocate Romaniei.Sedinta a fost deschisa de Nicole Fontaine – presedintele Parlamentului European -, care, in discursul sau, a vorbit despre ceea ce s-a facut in Romania din 1990, despre faptul ca PE intelege problemele foarte grele cu care se confrunta Romania, dar ca eforturile ce au fost facute pina acum nu au fost la nivelul nevoilor din tara. In ce priveste problema copiilor institutionalizati, Nicole Fontaine a atras atentia asupra faptului ca Romania trebuie sa aiba capacitatea de a-i proteja pe cei slabi, "conditie indispendabila pentru a asigura coeziunea sociala si solidaritatea pe care se bazeaza constructia Europei" si si-a exprimat speranta ca nou-infiintata Agentie Nationala pentru Protectia Copilului va putea gasi solutia si va putea deci fi performanta. PE este institutia europeana care, in 1991, a deschis o linie bugetara – din bugetul UE – pentru copiii din Romania, tocmai pentru a sprijini reformele structurale – esentiale, de altfel – ce trebuie facute in sistem. Pentru a sublinia sprijinul si deschiderea PE, doamna Fontaine a spus ca "PE a insistat mereu ca Romania sa aiba locul pe care il merita in procesul de extindere" si mai departe, "de a avea locul in Uniunea Europeana de miine, in sinul marii familii europene careia ii apartine" si, in incheiere, pentru a da masura si importanta atasate acestei probleme a copiilor l-a citat pe Albert Einstein: "Cuvintul progres nu are nici un sens cit timp exista copii nefericiti".A venit apoi rindul Romaniei, care a deplasat la Bruxelles o puternica delegatie parlamentara si guvernamentala compusa din Mariana Stoica, copresedinte al Comitetului Parlamentar permanent UE-Romania, si Andrei Marga – ministrul roman al educatiei nationale, Vlad Romano – presedintele Agentiei Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului, insotiti de citiva reprezentanti ai organizatiilor non-guvernamentale precum: Olivier Braunsteffer – secretar general al Asociatiei SERA si Gabriela Alexandrescu – presedintele Asociatiei "Salvati Copiii". S-a vorbit despre problemele cu care se confrunta Romania, s-a vorbit despre cum a fost gestionata problema copiilor, despre eforturile, realizarile din acest domeniu, despre reforma, despre o foarte bine primita crestere cu 26% a bugetului alocat acestei probleme pe anul 2000, despre importanta prevenirii abandonurilor, despre importanta unei familii pentru orice copil si despre sprijinirea familiilor aflate in dificultate, despre integrarea acestor copii in societate. Dar s-a subiliat, de toate partile, in mod special ca fiind o problema foarte grava, cea a sistemului adoptiilor din Romania, care, se pare, nu respecta Conventia de la Haga semnata de tara noastra, sesizindu-se o implicare a unor organizatii de tip mafiot in aceasta problema. Romaniei i s-a atras din nou atentia ca programele PHARE nu reprezinta o politica de asistenta umanitara, "ci un mod de a ajuta tarile candidate sa isi asume pe deplin responsabilitatile ce le revin si, in aceeasi masura, sa se bucure de toate drepturile cind vor deveni membre UE". Domnul Eneko Landaburu, director general in cadrul Comisiei Europene, a spus, pe un ton foarte ferm – dupa interventiile membrilor delegatiei romane -, ca Romania nu va primi fondurile PHARE si nici cele 25 milioane de euro alocate inca din luna iulie – si inca neacordate – daca nu exista garantii clare din partea Guvernului ca programele vor fi implementate. Prin vocea domnului Landaburu, Comisia Europeana a cerut de asemenea trei lucruri: controlul asistentei umanitare acordate; un audit al institutiilor pentru a se vedea starea exacta a lucrurilor; sprijinirea Agentiei pentru o politica de prevenire a abandonurilor, de sustinere a familiilor in dificultate etc., subliniindu-se in acest context importanta existentei unui sistem de supraveghere si monitorizare a programelor implementate si a unui program plurianual cuantificat pentru verificarea cu usurinta a progreselor facute. S-a reafirmat dorinta si deschiderea Comisiei Europene de a discuta si de a sustine intreg acest proces de reforma, dindu-se asigurari ca exista resurse financiare disponibile.Cum era firesc, partea romana a prezentat situatia actuala in domeniu, vorbind despre eforturile si problemele cu care se confrunta si despre nevoia de a fi sprijinita pe acest drum. Domnul ministru Andrei Marga a afirmat angajarea Guvernului roman, in capacitatea sa executiva, de a supraveghea indeaproape evolutia situatiei si de a folosi in cel mai constructiv spirit in actiunile asumate sugestiile primite. Asteptat cu foarte mare interes a fost discursul domnului Vlad Romano, presedintele Agentiei Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului – organizatie infiintata la cererea Comisiei Europene -, acesta fiind forul care va trebui sa gaseasca solutiile cele mai bune de rezolvare a situatiei si creditat ca atare. Dar, surpriza! In loc sa auzim un discurs ferm si clar si sa beneficiem de o prezentare concisa si la obiect a Strategiei guvernamentale privind protectia drepturilor copilului in perioada 2000 – 2003, am asistat la o prestatie lamentabila, plicticoasa si lipsita de substanta. Nimeni nu il poate acuza pe domnul Romano ca nu a facut o introducere in care a adresat multumiri multe, multe, ca nu a repetat ce se mai spusese, ca nu a prezentat strategia pe puncte (strategie care este foarte buna, si care, cu mici modificari facute pentru a sublinia anumite aspecte, poate fi folosita pentru a obtine implicarea marilor donori) chiar, ca nu s-a referit la buget si la legislatie, insa domnia sa a fost coplesit de cite avea sa spuna, iar tonul, ma scuzati de expresie, "ca la un sprit", cu care a vorbit un interval de timp apreciabil, vi-l ilustrez printr-un citat care cred ca este elocvent: "In ceea ce urmeaza sa spun, voi incerca sa aduc cit mai multe detalii clare a lucrurilor… s-ar putea insa, avind atit de multe de spus, la un moment dat, sa nu reusesc sa fac asta si am sa va rog sa ma trageti de mineca si sa-mi cereti explicatii cind gasiti ca un lucru nu l-am explicat suficient de bine". Asta da, deschidere! Domnul Romano a spus ca problemele nu se vor rezolva in mod miraculos peste noapte si ca reformele vor cere timp, pentru ca, loc este: "Ma tem ca este mult loc pentru a imbunatati managementul la nivel local, in mod special managenemntul financiar", a declarat domnia sa vrind, probabil, sa sublinieze ca nu s-a facut prea mare lucru pina acum. Presedintele Romano s-a referit, de asemenea, la programele de interes national care sint programe de reforma a institutiilor si de sprijinire a alternativelor pentru aceste institutii. Ar fi de mentionat un aspect la care s-a referit domnul Romano "ridicarea gradului de constientizare – am ezitat pentru ca nu am vrut sa jignesc – a societatii romanesti". Oare in momentul in care imaginea Romaniei este confundata cu cea a copiilor din orfelinate, cind toate televiziunile din lume au prezentat imagini terifiante din caminele de orfani, cind suntem conditionati de rezolvarea acestei probleme pentru a putea intra acolo unde ne este locul, se mai poate vorbi de o ridicare a gradului de constientizare? Oare putem cere societatii romanesti, spunind ca exista resurse, "… sa isi asume (problema) nu numai ca fiind si ca existind, ci sa-si asume alaturi de Guvern finantarea acestei probleme", cind peste 8 milioane de locuitori ai Romaniei traiesc sub limita pragului de saracie? Sigur ca da, dar trebuie tinut cont de faptul ca organizatiile non-guvernamentale, indispensabile in astfel de situatii, nu au suficienta putere sa faca acest lucru, ca nu au instrumentele necesare pentru a face ceea ce si-ar dori ! Si mai e ceva: au organismele de resort suficienta credibilitate in Romania pentru ca, sa spunem, un donator individual sa poata fi sigur ca banii nu ajung in alta parte, dupa atitea scandaluri privind neregularitatile in managementul financiar, la care insusi domnul Romano s-a referit?!Fotografii-scandal in Parlamentul EuropeiCea mai mare si neplacuta surpriza insa a audierilor de marti a oferit-o domnul Olivier Braunsteffer, secretarul general al Asociatiei SERA, care, in afara de expunerea situatiei – "Dupa 10 ani, situatia nu s-a schimbat fundamental,… exista orfelinate in care conditiile sint abominabile,… in care rata mortalitatii este nepermis de mare" – a prezentat "niste fotografii facute vinerea tercuta, nu pentru a propaga conditiile mizerabile pe care le-am putut constata si nici sa discreditam reprezentantii romani…", Fotografiile sunt, dupa cum ati putut vedea, inspaimintatoare, iar reactia doamnei Mariana Stoica, cea care a condus delegatia romana, a fost cvasiinstantanee la vederea acestora, intrebind unde si cind au fost facute. Raspunsul a venit imediat: la Caminul -spital Babeni, judetul Vilcea. Insa lucrurile nu s-au terminat aici, pentru ca, inainte de expunerea concluziilor doamnei Thors, domana Mariana Stoica a cerut din nou cuvintul si a spus: "… ca urmare a convorbirii telefonice avute de unul dintre colegii mei, domnul secretar de stat la de justitie, cu Babeniul, doresc sa subliniez urmatorul fapt: nu a fost nici o comisie la Babeni, unde SERA lucreaza de un an, si acum o saptamina nu a fost nici un fel de vizita in acest camin. Este informatia verificata de organele noastre, inclusiv cele de frontiera, prin urmare, din acest punct de vedere noi va suntem recunoscatori si va invitam sa veniti oricind in Romania, in orice conditii si cu orice comisii doriti, pentru a vedea care este starea de fapt a copiilor din institutiile noastre". Oare ce a vrut SERA, in momentul in care a prezentat aceste fotografii? Oricum, dupa reactia reprezentantului SERA la raspunsul doamnei Stoica este clar ca nu s-a asteptat la verificarea imediata a informatiei de catre partea romana: nu a mai avut nici un argument sau poate ca nu a scos asul din mineca! Oricum, acest lucru schimba jocul, pentru ca daca autoritatile romane au dreptate inseamna ca cineva incearca sa dezinformeze. De ce?Episodul "fotografiilor de la Caminul-spital Babeni" ne pune din nou intr-o situatie care, prin repetabilitate, devine mai mult decit stinjenitoare pentru prestigiul Romaniei. Ele au fost aduse ca proba – inca una – pentru ceea ce inseamna infernul din institutiile care se ocupa de ingrijirea copiilor orfani din Romania. Cei care le-au adus – membrii asociatiei franceze SERA – au reputatia ca stiu despre ce este vorba, mai ales ca presiunea enorma pe care o exercita de citva timp incoace asupra institutiilor romanesti si europene de profil se mai bucura si de un argument care face ca jocul sa fie si mai interesant, dar si ciudat: directorul de programme al acestei institutii, in Romania, nu este altul decit dl Cristian Tabacaru, fost secretar de stat in Guvernul Romaniei, al carui nume a fost adesea evocat in legatura cu multe dintre insucccesele notorii in managementul fondurilor alocate de comunitatea europeana in favoarea copiilor institutionalizati din tara noastra. Daca aceste fotografii sint reale, in sensul ca, asa cum s-a afirmat, au fost realizate doar cu citeva zile in urma, atunci situatia este foarte grava: inseamna ca, dincolo de vorbe frumoase nimeni nu a facut nimic pentru imbunatatirea situatiei, iar cei responsabili ar trebui sa dea socoteala.Dar daca, asa cum a afirmat doamna Mariana Stoica in cadrul audierilor de la Parlamentul European (dupa ce, timp de citeva ore, a fost in contact telefonic cu autoritatile de la Bucuresti), fotografiile sint mai vechi, atunci ne aflam in fata unei campanii de dezinformare grave care aduce atingere intereselor politice ale statului roman. Iar o asemenea actiune trebuie pedepsita ferm, clar, ca atare. Adresez, pe aceasta cale, un apel autoritatilor romane competente pentru a lamuri misterul "fotografiilor de la Babeni" si a le face publice. In acelasi timp, adresez si colegilor din presa romana un apel, rugindu-i sa reactioneze, stiind foarte bine care sunt, pe termen scurt, dar si intr-o perspectiva mai indelungata, efectele mai mult decit nocive ale implantarii unei asemenea imagini la nivelul opiniei publice mondiale.Cred ca, in sfirsit, Romania, macar pe acest subiect, ar trebui sa contraatace. (Cristian Unteanu, Diana Andrei – Bruxelles)