7 Aprilie

In aceasta zi, cu trei ani in urma (2009), manifestatiile anticomuniste de la Chisinau au atins apogeul. Declansate cu o zi inainte, pe 6 aprilie, spre amiaza zilei de 7 au luat o turnura violenta. Citeva zeci de persoane, in majoritate tineri, au spart vitrine, au fortat intrarea in unele cladiri – sedii ale puterii -, au dat foc, au distrus mobila si alte bunuri etc. Au avut loc ciocniri violente cu politia, in urma carora un tinar a murit, iar citeva zeci au fost raniti.

Dube, sirene, vacarm, arestari, mar rog, tot tacimul. Ceea ce a complicat foarte mult ancheta ulterioara a fost faptul ca s-au strigat lozinci pro-romanesti, unioniste, iar pe cladirea Presedintiei fusese arborat drapelul Romaniei Mari.

Manifestatiile au avut un singur pretext: contestarea rezultatelor alegerilor pe motivul ca Puterea – comunista adica – le fraudasera. Rezultatul, dupa cum se stie, a fost repetarea lor si venirea la Putere a Aliantei pentru Integrarea Europeana care conduce si azi Republica Moldova.

Problema controversata este alta: cine a initiat manifestatiile si, mai ales, cine a provocat violenta si distrugerile? Procuratura comunista si, apoi, cea post-comunista nu au dat publicitatii dosarul nici pina in ziua de azi. Cea comunista arata cu degetul spre Opozitie si spre Romania. Cea post-comunista spune ca a finalizat Dosarul in proportie de 80% si-l va da publicitatii cit de curind.

Cele doua dosare se deosebesc ca de la cer la pamint. Dosarul comunist vorbeste de o lovitura de stat pusa la cale de partidele de opozitie (PL, PLDM, Alianta „Moldova Noastra"), cu amestecul puternic al Romaniei si al serviciilor sale secrete. Voronin, Greceanii si ai lor au si luat masuri in consecinta: au introdus viza pentru romani si au expulzat pe Filip Teodorescu, Ambasadorul Romaniei. A urmat un val de isterie anti-romaneasca si de moldovenism neaos.

Dosarul Procuraturii actuale, desi nefinalizat (ca si al generalului Voinea despre decembrie i89) arata cu degetul spre Voronin (PCRM) si spre serviciile secrete ruse. In esenta, se sustin urmatoarele: opozitia planificase manifestatia pentru 11 sau 12 aprilie, dar ea a izbucnit cu 5 zile mai devreme la comanda lui Voronin. Violentele au fost opera unor provocatori controlati de Ambasada Rusiei si de serviciile secrete rusesti. Scopul principal a fost compromiterea opozitiei democratice si a liderilor ei care, s-a dovedit, nici nu stiau ca manifestatia va incepe pe 6 aprilie ; apoi, demonizarea Romaniei si o noua cortina de fier la Prut. In sfirsit, perpetuarea puterii lui Voronin si a camarilei lui si, nu in ultimul rind, un mare tun financiar prin reconstructia cladirilor distruse (Parlament si Presedintie) de catre firme apropiate aceluiasi tatuc. Sa nu uitam deloc interesele Rusiei, ca doar nu degeaba oamenii lui Putin au pus umarul la "revolutie".

Se stie ca, pina la urma, aceste scopuri nu au fost atinse pentru ca organizatorii au scapat din vedere cel putin doua lucruri: dorinta puternica – mai ales a tineretului – de schimbare si apropiere de Europa si sentimentele pro-romanesti tot mai raspindite in rindurile aceluiasi tineret, dar nu numai.

Desi dovezile in sprijinul acestor concluzii se inmultesc mereu, de trei ani incoace, controversa in jurul lui 7 aprilie continua cu inversunare. In Republica Moldova toate acestea sint intoarse pe o fata si pe alta inca din 2009. De aceea, nu m-as fi ocupat de aceasta chestiune cumva obosita, ramasa in stand-by, daca zilele trecute nu ar fi intervenit un fapt de-a dreptul senzational.

Intr-un film de senzatie, postat pe Internet, scriitorul si scenaristul rus Eduard Baghirov – cam aventurier de felul lui – recunoaste ca el a organizat si planificat violentele din 7 aprilie in interesul lui Voronin, la comanda adjunctului acestuia, deputatul comunist Mark Tkaciuk. Contractul a fost de 500.000 de dolari, din care au fost platiti 200.000.

Or, asa ceva nu se face nici intre mafioti, drept pentru care Baghirov „i-a dat in git" pe Tkaciuk si pe comunisti. „Cind ma duci de nas, trebuie sa te astepti la consecinte" ii scrie Baghirov lui Tkaciuk pe blogul sau.

Dincolo, insa, de pret si de paruiala dintre cei doi, importanta este declaratia lui Baghirov la un post de radio rusesc: „Am participat la schimbarea puterii in R. Moldova. Operatiunea a fost pusa la cale chiar de guvernarea comunista si serviciile speciale supuse Presedintelui Voronin. Ma mindresc cu asta". Amestecul acestui Baghirov la evenimentele din 7 aprilie nu este o noutate; el a si fost arestat in iunie 2009, a stat 3 luni la racoare, iar cind a fost transferat la arest la domiciliu a fugit la Moscova.

Bineinteles ca Tkaciuk nu recunoaste nimic si pune filmul in sarcina Procuraturii ca scenarista, a postului Prime TV ca realizator si a lui Vlad Plahotniuc ca initiator. Nici S.I.S. (Serviciul de Informatii si Securitate) nu este iertat, ba chiar el ar fi in spatele intregii afaceri. S.I.S., la rindul sau, spune ca  nu ar fi avut nici un sens sa fabrice informatii care sint, in proportie de 80%, publice, iar multe secvente din film corespund adevarului.

Pe scurt, controversa in jurul lui 7 aprilie a revenit in forta si, desi dovezile in sprijinul unor provocari ruso-comuniste sint coplesitoare, ea nu pare a se sfirsi curind.

Dar ce a fost dus la bun sfirsit in R. Moldova in ultimii ani? Totul ramine in stare de provizorat, iar conflictele pe cele mai diverse teme – unele insignifiante – se inmultesc permanent. La loc de frunte sint conflictele politice nu numai intre AIE si PCRM, dar si in interiorul celor doua grupari. Parafrazind pe biologi, lupta nu este doar inter-specifica, ci si intra-specifica. La complexitatea istoriei si a structurii etnice a R. Moldova nici nu e de mirare. Pe o bucatica de pamint s-au ingramadit o multime de etnii, unele venite in forta peste bastinasi, pe care incearca sa-i deznationalizeze, sa le impuna cu forta o alta istorie, limba si cultura.

Puterea sovietica a stiut sa le invrajbeasca pentru a le domina. Renasterea nationala a bastinasilor si pierderea puterii de catre fostii stapini dau nastere, inevitabil, la tensiuni, conflicte si provocari grave de tipul 7 aprilie.

Si mai am o ipoteza. Implinirea a 200 de ani de la raptul Basarabiei din mai 1812, comemorarea, in diferite feluri, a acestei tragedii de catre modoveni nu face decit sa irite si mai mult pe alogeni, care folosesc orice ocazie pentru a crea tensiuni.

Si in Romania, in acest an, vor avea loc manifestari de comemorare a rapirii Basarabiei de catre Imperiul Rus. Eu insumi am initiat un proiect de Hotarire a Consiliului Judetean prin care, in Parteneriat cu Universitatea „Petre Andrei" din Iasi, va fi organizata Conferinta Internationala „Basarabia dupa 200 de ani". Vor fi invitati istorici si cercetatori din Romania si din R. Moldova, iar evenimentul va avea loc pe 12 mai a.c. in Aula Magna a Universitatii amintite.

Invit pe oricine vrea sa ia parte la acest eveniment stiintific comemorativ.