Arta ca investitie

Scrisa in 1992, dar reeditata in mai multe rinduri, cartea lui Raymonde Moulin L‘artiste, l’institution et le marché este inca un bun ghid la indemina celor interesati sa inteleaga mecanismele care sustin si dinamizeaza piata operelor de arta. Inca din primele pagini, autorul vorbeste despre arta ca „forma de plasament", demonstrind scrupulos, prin cifre si statistici oficiale, cum ca investitia in acest domeniu o depaseste substantial pe cea financiara. Care ar fi indicii decisivi in stabilirea pretului unei lucrari? Reputatia autorului – mai intii, apoi locul lucrarii in ansamblul operei, ineditul proiectului, marimea, materialul, subiectul tratat, starea de conservare, genealogia sau „istoria" prealabila. Pretul este insa conditionat si de contextele particulare (economic, financiar, legislativ) in care au loc tranzactiile – uneori favorabile, alteori nu. Tocmai de aceea, el nu este intotdeauna masura „exacta" a valorii lucrarilor sau autorilor, depinzind de imprejurari aleatorii, greu de anticipat. Casele de licitatie si galeriile private stabilesc periodic ierarhii si clasamente, majoritatea articulate pe criteriul vandabilitatii, in functie de care se stabilesc si „cotele" orientative de piata. 

Chiar la inceputul anului in curs, piata operelor de arta a fost bulversata serios cind familia regala din Qatar a achizitionat un tablou al lui Paul Cézanne (Jucatorii de carti), oferind o suma care sfideaza orice logica – 250 milioane de dolari. Patru din versiunile aceleiasi lucrari erau deja expuse la New York (Metropolitan Museum), Philadelphia (Fundatia „Barnes"), Londra (Institutul Courtauld) si Paris (Musée d’Orsay), o a cincea aflindu-se in proprietatea unui armator grec, fiind scoasa la vinzare, dupa moartea acestuia, de catre mostenitorii sai. Multi au banuit ca scopul tranzactiei nu a fost neaparat satisfacerea capriciilor estetice ale emirului sau ale familiei sale, cit transformarea Muzeului National din Qatar, pe cale de inaugurare, intr-un centru turistic de anvergura, similar celor din marile capitale ale lumii.

Clasamentele internationale includ mai multe lucrari care depasesc in dolari suta milioanelor. Trei dintre ele ii apartin lui Picasso (Nud pe podium, Baiat cu pipa, Portretul Dorei Maar), doua lui Klimt (Portretele Adelei Bloch-Bauer) si cite una lui Alberto Giacometti (Om care merge), Vincent van Gogh (Portretul Doctorului Gachet), Jackson Pollock (no. 5), Willem de Kooning (Women III), Auguste Renoir (Bal du Moulin de la Galette). Intre achizitiile spectaculoase, sa mai amintesc doar colectia madrilena Thyssen-Bornemisza, cumparata de statul spaniol cu peste 330 milioane de euro, fiind transformata in muzeul devenit celebru.

Ratiunea achizitiva de astazi nu mai tine cont de canoanele artistice traditionale, nici de satisfactia estetica resimtita ca placere a contemplarii. In fruntea clasamentului celor mai bine vinduti artisti in viata figureaza englezul Damien Hirst. Acesta expune animale transate si conservate in vitrine cu formol (rechini, porci, ovine), schelete suspendate sau rastignite, anatomii marite pentru uz didactic, rafturi incarcate cu medicamente. Una din lucrarile sale (Beautiful Inside My Head Forever) a fost achizitionata in 2008, la Londra, pentru 127 milioane dolari. O alta, reprezentind un craniu (For the Love of God), facuta din 2 kg de platina si 8.600 de diamante, este evaluata la 100 de milioane, din care 27 de milioane reprezinta „investitia" preliminara a autorului. Una din operele kitsch semnata de Jeff Koons (Balloon flower – Magenta) s-a vindut, tot in Anglia, cu peste 25 milioane de dolari.

Cum stau lucrurile in cazul artistilor romani? Constantin Brancusi detine, deocamdata, intiietatea, Madame L.R  – una din sculpturile sale – fiind  licitata la Paris pentru 37,1 milioane de euro. Printre cei mai cautati pictori sint insa Victor Brauner (Fara titlu s-a cumparat cu 325 mii euro) si Reuven Rubin (ambii de origine evreiasca, dar nascuti in Romania).

Sincrona tendintelor internationale, piata locala cistiga in dinamism si consistenta. Potrivit topului pe 2011 realizat de „Tudor-art", 735 de artisti autohtoni au vindut prin licitatii publice 3004 lucrari, obtinindu-se in total peste 14,5 milioane de euro (fata de 8,5 milioane in 2011). Topurile au fost si la noi ravasite. In iatac, lucrarea lui Nicolae Tonitza, a fost cumparata de un colectionar cu 290 mii de euro. Nicolae Grigorescu se afla pe primul loc al vinzarilor, avind cele mai multe lucrari – sapte (ÈAAšarancuta odihnindu-se, Ciobanas pe Valea Doftanei, ÈAAšarancuta cu fuior pe cale, Nimfa dormind, Circiuma din Rucar, Intoarcerea de la tirg, La marginea padurii) – in clasamentul celor evaluate la peste 200 mii euro, ele insumind peste 2,6 milioane de euro la licitatiile Casei „Artmark". Il urmeaza Tonitza (1, 23 milioane), Gh. Petrascu (762 mii), Stefan Luchian (537 mii), Ion Tuculescu (499 mii).

Intr-o ierarhie a primilor 100 de artisti romani tranzactionati public il gasim si pe ieseanul Dan Hatmanu, 18 din lucrarile acestuia fiind evaluate in total la 34,7 mii euro. Cu titlu de curiozitate, pretul mediu al unei lucrari vindute in Romania anului trecut este de 4.846 de euro. Printre artistii contemporani care au o cota internationala ridicata i-am putea invoca pe Dan Perjovschi, Mircea Cantor, Victor Man, Nicolae Comanescu, Mircea Suciu si Dumitru Gorzo, insa lista lor ar putea fi extinsa.

Observam, asadar, o dubla schimbare de paradigma; colectionarul de altadata, cel care isi procura artefacte pentru propria delectare, este substituit de investitorul nesatios (poftele sale sporind odata cu fiecare noua achizitie), iar placerile privitului sint inlocuite cu cinism de ispitele mercantile. Ca la piata, nu?