Bill Maher sau despre excesul util

miercuri, 08 octombrie 2008, 20:39
4 MIN
 Bill Maher sau despre excesul util

Bill Maher este o aproape o institutie pentru opinia publica americana. In egala masura adulat si detestat (iar la americani, se stie, detestarea poate lua forme extreme!), Maher s-a remarcat in ultima vreme prin emisiunea sa satirica "Real Time" de pe canalul HBO. Pentru cititorul roman anglofil si dedat internetului, multe dintre momentele memorabile ale emisiunii sale, pe jumatate talk-show, pe jumatate pamflet, sint accesibile pe site-ul Youtube. Ceea ce-l face remarcabil pe Maher este lipsa sa de complexe intr-o societate dominata de conservatorism, religiozitate si "corectitudine politica". De altfel, emisiunea realizata cu ani in urma pentru canalul ABC se numea "Politically Incorrect". Conducerea postului l-a dat afara dupa ce afirmase ca nu atacarea turnurilor gemene din New York ar reprezenta o lasitate, ci bombardarea populatiei civile de la inaltimea de 10.000 de metri (cazul Irakului). Descinzind dintr-un parinte catolic si altul evreu, Bill Maher marturiseste ca a avut intotdeauna probleme cu biserica: de cite ori mergea sa se marturiseasca, il insotea avocatul (glumeste el in zilele noastre).

Daca pentru un om de televiziune din Europa nu reprezinta neaparat o problema majora sa atace biserica sau conceptiile religioase ale concetatenilor (sau macar sa se amuze pe seama lor), in Statele Unite, un asemenea demers poate fi catalogat drept o blasfemie. Un politician declarat ateu n-ar avea din start nici o sansa. O treime dintre americani cred ca in anul de gratie 2008, in viata de zi-cu-zi, Biblia trebuie luata literal, incluzind aici raiul, sarpele aferent, esuarea lui Iona in burta balenei etc. Candidata la vicepresedintia Statelor Unite din partea republicanilor, doamna Sarah Palin, este enoriasa pastorului Thomas Muthee, care s-a rugat la modul cel mai serios pentru ferirea doamnei guvernator de Alaska de actiunea malefica a vrajitoarelor. Doamna Palin apreciaza serviciile pastorului. Conform pastorului Muthee, solutia actualei crize financiare este reprezentata de inlocuirea bancherilor "israeliti" de catre "bancheri crestini integri".

In atari conditii, doar o minoritate curajoasa de 16% dintre americani se declara atei. Pentru acestia din urma, Bill Maher a participat decisiv la realizarea unui film: Religulous. Titlul filmului reprezinta un joc de cuvinte intre religious si ridiculous. Premiera a avut loc in urma cu o saptamina in Statele Unite, iar filmul va fi difuzat peste o luna in Europa, chiar inainte de alegerile pentru presedintia americana.

Nu ca ar reprezenta vreo noutate (Maher este partizanul relatiilor sexuale libere si a consumului liberalizat de droguri): prezentatorului lui "Religulous" ii place rolul de avocat al diavolului. Filmul relateaza o calatorie in ritm alert care ne poarta in (aproape) toata lumea. Relatarea incepe in Israel, in localitatea Mediggo, unde, cred unii, va ateriza intr-un viitor Anti-Christul. Apoi actiunea se muta intr-un parc american tematic (tema fiind Biblia), care ilustreaza, printre altele, prezenta dinosaurilor in Arca lui Noe. Apoi privitorul face cunostinta cu un predicator sud-american auto-intitulat reincarnarea lui Iisus si care propovaduieste faptul ca n-ar mai exista pacat, ceea ce ar permite enoriasilor sai sa intreprinda orice le face placere. Apoi sint prezentati un fost pederast, convertit la "calea dreapta", si un predicator TV, dotat cu lantisoare de aur si pantofi din piele de salamandra, care se crede asemeni lui Iisus, care ar fi fost imbracat in "straie fine". Intre timp, vedem imagini de la Vatican, unde o inalta fata bisericeasca ii confirma lui Maher ideea cum ca multe dintre relatarile biblice nu trebuie luate in serios. In fata Templului Mormon din Salt Lake City, Maher este alungat de catre enoriasi furiosi (si cam dubiosi). Ca urmare, Maher ne explica esenta credintei mormone: negrii sint arondati diavolului, insa ar putea deveni albi printr-o viata exemplara. Desigur, urmeaza imagini cu Michael Jackson, devenit alb prin miracolele chirurgiei estetice.

Regizorul filmului "Religulous" este Larry Charles, autorul lui "Borat", filmul de un hilar imens, care relateaza coliziunea unui personaj important din "Kazahstan" (interpretat de Sacha Baron Cohen) cu o lume radical diferita, cea americana. Demersul filmic actual al lui Charles este considerat cinstit (prin premisele clar asumate) si acceptabil de catre multi dintre comentatorii avizati: de altfel, majoritatea personajelor acestui documentar se dau singure in petec. Aceiasi comentatori se arata insa excedati de tezismul filmului: toti predicatorii ar fi un un fel de proxeneti, care se ocupa de traficul de suflete, iar orice religie (!) ar fi un soi de teatru dubios, care incita omenirea la conflicte majore.

Este o chestiune de bun-gust (daca nu chiar tabu), cel putin in media americana, sa nu fie criticata religia altora, chiar daca este vorba, de exemplu, de islamisti radicali. Ce parere are Maher despre actualii candidati la presedintia SUA? Intr-un interviu recent, a marturisit ca pozitiile lui Obama si McCain fata de religie i se par acceptabile, "acestia doar mintind alegatorii, pentru a le smulge voturile". In schimb, potentiala vicepresedinta republicana Palin ar fi cit se poate de serioasa in convingerile ei, cu repercusiuni incalculabile asupra politicii americane si mondiale – daca ar fi aleasa.

Critici acizi (deseori simpatici, pentru consumatorul obisnuit) ai exceselor religioase, Charles si Maher raspund printr-un alt exces – prin filmul "Religulous". Sint foarte curios daca va rula si in cinematografele romanesti (alte documentare sau pseudo-documentare satirice americane au fost programate prompt). In fine, dilema este daca putem considera acceptabil un film sigur excesiv si tezist (dar capabil, potential, sa genereze o dezbatere reala asupra rolului religiei in secolul XXI) sau ne complacem intr-o linceda, falsa si contraproductiva piosenie – sugerata de altfel de statistici. Mass-media actuala, in special cea televizuala, mare generatoare de false dezbateri, adeseori isterice si frecvent orchestrate, nu prea ne da motive de optimism.

Comentarii