Celulele stem din nou in actualitate

Interesul pentru celulele stem si pentru beneficiile potentiale ale acestora in terapie a facut ca cercetarea sa avanseze cu pasi extrem de repezi atit in privinta aplicatiilor terapeutice, cit si a surselor noi de celule stem, spre a diminua problemele etice majore pe care le implica utilizarea celulelor stem de tip embrionar. Rezultatele sint promitatoare in ambele directii, gasindu-se surse alternative de celule stem, cum ar fi, de exemplu, lichidul amniotic, iar in domeniul terapeutic s-au realizat studii atit pe animale de laborator, cit si pe om, spre a incerca tratamentul unor boli care nu prezinta remediu curativ (diabetul zaharat) sau pentru reparatia unor organe, punindu-se intrebarea daca celulele stem ar putea reprezenta o alternativa a transplantului.
Cel mai recent studiu asupra beneficiului utilizarii celulelor stem in diabetul zaharat de tip I (insulino-dependent) a fost publicat in Journal of the American Medical Association saptamina trecuta, studiu care s-a desfasurat in Brazilia, pe un lot de 15 pacienti cu DZ tip I nou diagnosticat, cu virste cuprinse intre 14 si 31 de ani. Studiul, sub conducerea prof. Julio Voltarelli, Universitatea Sao Paolo, si prof. Richard Burt, Universitatea Northwestern, Chicago, a constat in prelevarea de celule stem din singele pacientilor, apoi realizarea unei cure scurte de chimioterapie in doze mari, pentru blocarea sistemului imun al pacientilor, spre a nu mai produce anticorpi impotriva celulelor pancreatice producatoare de insulina, apoi injectarea celulelor stem proprii, care se pare ca au generat celule imunitare care nu au mai atacat celulele pancreatice, pe de o parte, iar unele s-au transformat in celule producatoare de insulina, pe de alta parte. Rezultatele au fost promitatoare, astfel ca unul dintre pacienti, in urma acestui tratament experimental, nu a mai necesitat insulina timp de 35 de luni, alti patru pacienti – timp de 21 de luni, sapte dintre pacienti – timp de sase luni, restul subiectilor din studiu – o perioada variabila, de la o luna la maximum cinci luni. Profesorul Burt a mai precizat ca momentul incercarii acestui tip de tratament este esential, respectiv la debutul diabetului, cind mai exista inca intr-o proportie foarte mica celule producatoare de insulina, care nu au fost complet distruse de anticorpi.
Studiul nu a fost lipsit de critici in ceea ce priveste faptul ca a inclus un minor, iar potentialele efecte secundare ale tranplantului de celule stem includ infertilitatea, dezvoltarea ulterioara de cancere, la acestea adaugindu-se si cele ale chimioterapiei, chiar in cura scurta. Acesta a fost si motivul pentru care studiul s-a desfasurat in Brazilia si nu in SUA, legile din Brazilia asupra cercetarii pe subiecti umani permitind includerea in studii a minorilor. Rezultatele reprezinta poate o incurajare de a continua cercetarea si in acelasi timp speranta de a gasi in celulele stem tratamentul curativ pentru boli care nu beneficiaza inca de un astfel de remediu.
In domeniul experimentelor de laborator, cercetarea pe celulelor stem a continuat, realizindu-se progrese remercabile. In iunie 2006, un studiu publicat in Annals of Neurology anunta faptul ca celulele stem ar putea reprezenta cheia succesului in managementul unor boli precum scleroza amiotrofica laterala, scleroza multipla sau in leziuni traumatice ale maduvei spinarii, intrucit, in laborator, cu ajutorul celulelor stem s-a reusit recuperarea functiei motorii la sobolanii paralizati anterior prin inocularea virusului Sindbis. Inocularea celulelor stem la acesti sobolani a avut ca efect refacerea neuronilor motori cu recistigarea progresiva a fortei musculare pina la capacitatea de a sustine propria greutate.
A urmat apoi experimentul reusit de inlocuire prin celule stem a unei portiuni din miocard afectata de infarct, fapt care a adus cu sine speranta unei terapii revolutionare in infarctul de miocard, boala extrem de frecventa, care poate ucide.
De asemenea, in celulele stem sta speranta unor boli precum Parkinson, Altzheimer sau chiar SIDA.
In medicina umana se utilizeaza din 1988 celule stem provenite din cordonul ombilical, tratindu-se afectiuni precum boala Gunther, sindromul Hunter, leucemia acuta limfoblastica si multe altele, ce apar mai ales la copii. In afectiuni precum limfoamele, mieloamele, boala Hodgkin, utilizarea transplantului de celule stem, fie de la pacientul insusi (in cazul in care celulele din maduva sint neafectate de boala de care sufera acesta), realizindu-se asa numitul autotransplant sau transplantul alogen, fie de la rudele sanatoase ale pacientului se practica din anul 2001.
 Sperante exista; deopotriva cu ele exista si controversele sau criticile, fiind adevarat faptul ca, din avintul cercetarii, uneori se trece foarte repede peste testarea de laborator, incercind aceste aplicatii la nivel uman, cu consecinte nefaste sau rezultate nesatisfacatoare. Cert este ca celulele stem reprezinta la ora actuala o resursa terapeutica importanta si o posibila solutie curativa pentru boli care deterioreaza organismul, determinind o calitate a vietii poate greu de imaginat pentru multi dintre noi, pentru ca apoi sa ucida.
Avem cu certitudine raspunsul in celulele stem? Cercetarea le va demonstra capacitatea si limitele. Deocamdata, avem motive de a ne pastra in continuare speranta!