Cui prodest?

E o rusine! Ca tot omul interesat de soarta invatamintului, am citit cu interes articolul publicat de profesorul Adrian Neculau in numarul de simbata al ziarului. Era vorba de o simpla opinie cu privire la bacalaureatul din 2010. Poti fi sau nu de acord cu acea opinie. O poti aproba sau contesta. Poti pune alaturi de opinia venerabilului profesor o opinie personala. Intr-o discutie pe o tema atit de sensibila, aproape totul este permis. In limitele decentei si bunului simt. Dar nu-l poti cita pe autor, precum au facut unii cititori ingeniosi (pe asa-zisul "forum") ca fiind vinovatul principal pentru dezastrul de la bac si pentru starea precara a invatamintului autohton. De unde pina unde? Trebuie sa ai o gindire strimba si un suflet tare negru pentru a comite o atare murdarie.

In fond, cu ce a gresit profesorul Neculau pentru a declansa o atare riposta? In opinia mea, cu nimic. Dl Neculau amintea, printre altele, faptul ca si parintii elevilor din Franta au emotii puternice, cind e vorba de bacalaureat. Dar ca acolo, in Hexagon, o falsificare a rezultatelor e de neinchipuit. Notele nu se pot cumpara sau negocia. Nu exista negot, mezat, mita, coruptie, arestari, anchete, ca in Romania ultimilor ani. In linii mari, stiam deja acest adevar, dar profesorul Neculau consemna in articol niste amintiri personale. Urmau citeva exemple de trasnai din tezele la Romana ("Sburatorul ar fi un poem care glorifica eroismul aviatorilor romani" sau "Manole a pus-o pe Ana la zid si a inceput sa o lucreze"!). In final, dl Neculau exprima opinia ca numarul mare de elevi care au ratat bac-ul in acest an se datoreaza unei vigilente sporite din partea Ministerului Educatiei si a ministrului Daniel Funeriu. In treacat fie spus, antipaticul ministru nici nu era numit.

Peste aceasta ipoteza, pe care nu o impartasesc (a se vedea mai jos!), unii au gasit de cuviinta sa toarne un lighean de laturi. Altii au coborit in timp pentru a cerceta biografia autorului. Nu am cuvinte sa dezaprob astfel de practici si astfel de atitudini. Repet, opiniile sint exprimate de colaboratorii gazetei (inclusiv de profesorul Neculau) nu pentru a fi venerate, ci pentru a provoca alte opinii, alte luari de pozitie. Dar: la argument se raspunde cu alt argument. La ipoteza se vine cu o ipoteza concurenta.

Pe "forum" insa, cel mai adesea, nu se discuta opiniile autorului, ci persoana autorului, profesiunea sa, datele fizice. Polemica, discutia in contradictoriu se transforma prea repede in pamflet si atac la persoana. In aceste conditii, discutia nu mai e de nici un folos, devine perfect inutila, chiar nociva prin limbajul suburban. In definitiv, nici nu e vorba de o dezbatere precisa. Publicarea articolului devine prilejul (cit de nimerit oare?) unei perseverente rafuieli cu autorul.

Repet, poti foarte bine sa nu fii de acord cu o parere. Conteaza cum o spui, cum o negi. Exista, fireste, o stiinta (si o morala) a contrazicerii. Polemica are si ea reguli. Injuratura nu a fost niciodata un raspuns. Nu poate tine loc de opinie.

Am mentionat deja ca ministrul sus-numit nu mi se pare deloc Justitiarul din societatea noastra. Daca elevii au copiat mai putin in 2010, nu e "meritul" lui Funeriu, nici al politiei romanesti, nici al sistemului electronic de supraveghere, ci al faptului ca elevii, vai, nu mai sint in stare nici macar sa gaseasca pagina din manual pe care sa o transcrie. Pentru a copia e nevoie de o minima educatie, de o bruma de eruditie. Cum ai putea copia un comentariu despre nefericitul mester Manole, daca tu nu ai auzit niciodata de mesterul cu pricina? Opinia mea e ca nu au crescut peste noapte, prin vrajile cutarui ministru infatuat, vigilenta si cinstea examinatorilor: nivelul pregatirii elevilor a scazut ametitor. Nu mai sint in stare nici macar sa fure. Aceasta e tragedia!

In incheiere, voi spune inca o data ca dezaprob obiceiurile unor cititori.