De ce pleaca activii?

Citeva informatii disparate, venite din orizonturi diferite, m-au alertat sa caut explicatii pentru un fenomen pe care-l stie toata lumea. Este atit de comentat, incit s-a banalizat si nu mai impresioneaza: fuga din Romania a persoanelor active, creative, capabile de inovatie si satule de marasmul moral. Mi s-a povestit, mai intii, despre demersurile unei clase de elevi de la un liceu titrat din Iasi pentru o intilnire de douazeci de ani. Mai mult de jumatate dintre  acesti tineri dotati superior, dar fara sa fi avut o sustinere sociala sau economica in Romania, sint raspinditi si ocupa pozitii in SUA, Canada, Anglia, Germania, Franta, Italia. Mi-au fost relatate cazuri de tineri care, desi au diplome de studii superioare, ocupa posturi de executie, dar bine remunerate, in tari care respecta competenta in domeniu. Un singur exemplu, un inginer talentat care repara masini in Spania, solutie la care a recurs dupa repetate incercari de a  face acelasi lucru in Romania, fara a avea pile si bani de spaga. Un tinar extrem de capabil, plecat de la Universitatea din Cluj cu o bursa de doctorat in Olanda, s-a remarcat, a fost retinut la o universitate de acolo si in sapte ani a devenit seful unui grup performant de cercetare si conferentiar. Muncesc saptezeci de ore pe saptamina – mi-a relatat – as face acelasi lucru in Romania daca mi s-ar crea conditii si mi-ar fi recunoscuta expertiza. La recentele tirguri ale universitatilor din tara si din strainatate, elevii care cautau burse la universitati de top o faceau, declarat, in vederea unei posibile situatii „afara".

Alta informatie: se stie ca unele sate, indeosebi din Moldova, s-au golit de forta de munca activa; categoria „capsunarilor" (muncitori in agricultura, constructori), oameni fara calificari inalte, dar dornici sa munceasca si sa fie respectati, contribuie acum la prosperitatea  unor tari europene. Citeva cazuri, dar toate raportind despre aceeasi stare de lucruri: lipsa de respect pentru competenta si performanta, absenta unui mediu profesional competitiv si moral.

Chestionind fosti studenti acum emigrati, parinti, colegi, am aflat ca exista o emigratie a creierelor, preponderenta in anii ’90, oameni plecati spre tari cu legi de imigratie menite sa atraga creierele, in special SUA, Canada si Australia, si o emigratie de dupa 2000, dupa liberalizarea circulatiei in Europa. Aici intra capsunarii, dar si doctorii sau informaticienii. Mai exista si o alta distinctie: sint unii care au plecat atit pe considerente economice si profesionale, cit si din protest moral. Dar sint altii care au plecat strict pe considerente economice si s-au intors (unii) cind economia Romaniei s-a mai imbunatatit, fara a fi luat o decizie definitiva, asteptind sa vada ce se intimpla. Cei din urma sint fie mai putin atinsi de chestiunile etice, fie adaptabili, genul care nu percep situatia din Romania ca pe o drama morala, dar se impacienteaza, totusi, vizavi de lipsa de civilizatie a oamenilor, inexistenta unor institutii functionale (cozi la permise), a aparaturii (medicale, de exemplu). Sint cei satisfacuti de progresul economic, dar care nu vad lipsa de progres moral ca pe o problema serioasa. Sint iritati de oi pe sosea sau carute in oras. O parte dintre cei care au plecat  protestind moral sint vag implicati politic in situatia din Romania si participa de regula prin vot; sint cei care dau procentajele de peste 90% pentru cauze, partide sau candidati (CDR, DA, PDL) perceputi ca fiind mai preocupati de starea morala a natiunii, exemplificata de lupta impotriva coruptiei, demascarea Securitatii. Sint genul care voteaza pentru Macovei si Basescu, pentru promisiunea de lupta impotriva coruptiei si nu pentru  gruparea care garanteaza doar cresterea economica. Sint oameni implicati afectiv in transformarea morala a Romaniei, nu in progresul formelor de civilizatie. Pentru acestia, transformarea Romaniei e simbolizata de arestarea coruptilor, nu de constructia a inca unui mall. Sint cei care au votat pentru CDR, dupa care pentru PNL, dupa care pentru DA si care se desprind de partide care refuza sa continue lupta de reinnoire morala si se cantoneaza in crestere economica. Cei care urmaresc reforma morala la diferite niveluri: in universitati (macinate de coruptie si incompetenta), medicina (spaga la doctor), servicii publice. Ei  cred ca nivelul de civilizatie e dat nu de prosperitate, ci de dezvoltarea normelor etice de convietuire sociala si a respectului fata de sfera publica.
O parte dintre emigrantii moral nu voteaza si sint visceral opusi la tot ceea ce le reaminteste de Romania, dar citesc ziare si comenteaza, de regula, de pe pozitii politice de extrema dreapta. Acestia sint cei traumatizati profund, cei cu limbaj agresiv, care jignesc frecvent si fara discriminare, care suspecteaza orice. In fine, sint altii care pur si simplu o rup cu totul, nu vor sa mai auda de nimic si se integreaza cu disperare, nu numai economic, dar si social si cultural, in cultura tarii de adoptie. Si asta e o forma de trauma, mai serioasa; ei se manifesta diferit, prin escapism.

Romania are trei sau patru milioane de emigranti. Nici o tara din Est nu ne egaleaza. Cu toate aceasta, nu exista o  agenda publica credibila pentru repatrierea creierelor active. Iar Romania de astazi nici nu poate oferi solutii.

Am scris despre toate acestea dupa ce, saptamini in sir, am vazut defilind pe la televiziuni tineri oameni politici absolut mediocri, infinit acomodanti, structural agresivi,  adesea corupti, dar plini de ei si fara scrupule. Categoria lor poate fi intilnita peste tot, de la mediile de afaceri la cimpul universitar. Ei sint viitorul Romaniei, alternativa la emigrantii pe care nu-i mai putem recupera!?